Judecată împotriva Edomului
1Viziunea lui Obadia. Așa vorbește Stăpânul Domn despre Edom:
– Noi am auzit un mesaj de la Domnul.
Un mesager a fost trimis printre neamuri ca să zică:
„Ridicați‑vă! Să pornim la luptă împotriva lui!“
2„Iată, te voi face mic între neamuri!
Vei fi foarte disprețuit!
3Îngâmfarea inimii tale te‑a înșelat,
pe tine care locuiești în crăpăturile stâncii3 Sau: de la Sela, capitala Edomului.,
care ai locuința pe înălțimi,
pe tine care zici în inima ta:
«Cine mă va doborî la pământ?»
4Chiar dacă te‑ai înălța precum vulturul
și ți‑ai așeza cuibul între stele,
și de acolo te voi coborî, zice Domnul.
5Dacă ar intra la tine niște hoți,
niște prădători, în timpul nopții,
(o, cum vei fi de distrus!),
n‑ar fura ei doar cât ar avea nevoie?
Dacă ar veni niște culegători de struguri la tine,
n‑ar lăsa ei câțiva ciorchini neculeși?
6O, cât de răvășit va fi Esau
și cât de căutate vor fi comorile lui ascunse!
7Toți oamenii cu care ai încheiat legământ te vor izgoni până la hotar,
iar oamenii cu care ai făcut pace te vor înșela și te vor învinge.
Cei ce mănâncă pâinea ta vor pune o cursă sub tine7 Sensul acestui vers este nesigur.,
de care nu vei avea cunoștință.
Motivul condamnării Edomului
8În ziua aceea, zice Domnul,
oare nu‑i voi distruge Eu pe înțelepții Edomului
și priceperea din muntele lui Esau?
9Vitejii tăi, Temane9 Teman desemna teritoriul situat la SE de Canaan fiind de multe ori sinonim cu Edom., se vor înspăimânta,
astfel că toți cei din muntele lui Esau
vor fi uciși în măcel.
10Din cauza violenței față de fratele tău Iacov
vei fi acoperit de rușine,
vei fi distrus pentru totdeauna.
11În ziua în care ai stat deoparte,
în ziua în care străinii i‑au capturat averea,
atunci când necunoscuții intrau pe porțile lui
și aruncau sorții pentru Ierusalim,
ai fost și tu ca unul dintre ei!
12N‑ar fi trebuit să privești mulțumit la fratele tău
în ziua nenorocirii lui,
nici să te bucuri de fiii lui Iuda
în ziua nimicirii lor
și nici să te lauzi
în ziua strâmtorării lor!
13N‑ar fi trebuit să intri pe porțile poporului Meu
în ziua nenorocirii lui,
nici să privești mulțumit la necazul acestuia
în ziua nenorocirii sale
și nici să pui mâna pe averea sa
în ziua nenorocirii lui!
14N‑ar fi trebuit să stai la răspântii
pentru a‑i ucide pe fugarii lui,
nici să‑i predai supraviețuitorii
în ziua strâmtorării lui!
Domnul va judeca toate neamurile
15Căci ziua Domnului este aproape
pentru toate neamurile!
Cum ai făcut, așa ți se va face,
și faptele tale se vor întoarce asupra capului tău!
16După cum voi ați băut cupa mâniei16 Vezi Ier. 25:15-29. pe muntele Meu cel sfânt,
tot așa o vor bea neîncetat toate neamurile.
Vor bea, vor înghiți
și vor fi ca și când n‑ar fi existat vreodată.
Israel restaurat
17Dar pe muntele Sion va fi eliberarea!
El va fi sfânt,
iar cei din Casa lui Iacov
își vor lua iarăși în stăpânire proprietățile!
18Casa lui Iacov va fi un foc,
iar Casa lui Iosif – o flacără.
Casa lui Esau va fi o miriște
pe care o vor aprinde și o vor mistui,
și nu va mai rămâne niciun supraviețuitor
al Casei lui Esau, căci Domnul a vorbit!
19Cei din Neghev19 Ținutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Șeba și Kadeș-Barnea (și în 1:20). Termenul neghev este folosit adesea pentru a indica sudul, având acest sens în unele pasaje biblice. vor lua în stăpânire
muntele lui Esau,
iar cei din zona deluroasă19 Ebr.: Șefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei. vor lua în stăpânire
țara filistenilor!
Ei vor lua stăpânire ținutul lui Efraim și ținutul Samariei,
iar Beniamin va lua în stăpânire Ghiladul!
20Fortăreața20 Sensul termenului ebraic este nesigur. aceasta de exilați a fiilor lui Israel,
care sunt în Canaan,
vor lua în stăpânire țara până la Sarepta,20 Sau: fiilor lui Israel / îi va stăpâni pe canaaniți până la Sarepta; sau: Exilații din aceste posesiuni (lit.: fortărețe) aparținând fiilor lui Israel / îi vor stăpâni pe canaaniți până la Sarepta.
iar exilații Ierusalimului, care sunt în Sefarad,
vor lua în stăpânire cetățile din Neghev.
21Izbăvitorii se vor sui pe muntele Sion
ca să judece muntele lui Esau.
Și Împărăția va fi a Domnului.“
Obadja kündigt Gottes Gericht über Edom an
(Kapitel 1)
Gottes Strafe trifft die Edomiter
1In diesem Buch ist die Botschaft Obadjas aufgeschrieben, die ihm von Gott offenbart wurde.
Gott, der Herr, hat uns gezeigt, welches Urteil er über Edom gefällt hat. Er hat einen Boten zu den Völkern gesandt, der ihnen zuruft: »Kommt, wir führen Krieg gegen die Edomiter! Zieht in den Kampf!«
2Und dies sagt Gott zu den Edomitern: »Ich mache euch zu einem kleinen und unbedeutenden Volk, das tief verachtet wird. 3Durch euren Stolz habt ihr euch selbst betrogen. In unzugänglichen Felsklüften1,3 Das hebräische Wort für Fels (»Sela«) ist zugleich der Name von Edoms Hauptstadt, die schwer zugänglich im Gebirge lag. wohnt ihr, hoch oben im Gebirge, und meint: ›Von hier kann uns niemand hinunterstürzen!‹ 4Doch selbst wenn ihr euer Nest so hoch baut wie ein Adler, ja, selbst wenn ihr es zwischen die Sterne am Himmel setzt, stoße ich euch hinab in die Tiefe! Darauf gebe ich, der Herr, mein Wort!
5Wenn Diebe im Schutz der Nacht einbrechen, nehmen sie nur mit, so viel sie tragen können. Wenn die Winzer den Weinberg abernten, lassen sie eine Nachlese übrig. Ihr aber werdet vollkommen vernichtet! 6Die Feinde werden euer ganzes Land ausplündern und jeden Schlupfwinkel aufspüren. 7Die Völker, mit denen ihr verbündet wart, jagen euch aus eurem Land, eure eigenen Freunde treiben ein falsches Spiel mit euch und fallen euch in den Rücken. Die vorher noch am selben Tisch mit euch saßen, stellen euch eine Falle und sagen: ›Die Edomiter merken es ja doch nicht!‹
8Wenn jener Tag kommt, hat für euch klugen Leute im Bergland von Edom die letzte Stunde geschlagen. Dafür sorge ich, der Herr! Dann seid ihr mit eurer Weisheit am Ende! 9Eure mutigen Soldaten in der Festung Teman werden vor Angst zittern, denn auch der letzte Nachkomme von Esau wird ermordet.
10Ihr Edomiter habt euer Brudervolk, die Nachkommen von Jakob, grausam misshandelt. Diese Schande lastet auf euch, und darum werdet ihr für immer vernichtet. 11Als fremde Truppen durch die Tore von Jerusalem einmarschierten, als sie die Einwohner durch das Los unter sich verteilten und ihr Hab und Gut wegschleppten, da tatet ihr so, als ginge euch das gar nichts an. Ja, ihr habt sogar mit den Feinden gemeinsame Sache gemacht! 12Ihr hättet damals nicht so schadenfroh das Unglück der Judäer mit ansehen dürfen! Warum habt ihr euch über ihr Leid lustig gemacht und gespottet, als sie in Not waren? 13Es war ein Tag des Schreckens, ein Tag voller Tod und Verderben. Doch ihr seid auch noch in die eroberte Stadt eingedrungen und habt euch angesehen, wie die Menschen dort litten! Den letzten Besitz meines Volkes habt ihr an euch gerissen. 14Und wenn einige von ihnen fliehen konnten, habt ihr ihnen heimtückisch an den Wegkreuzungen aufgelauert, um sie zu töten oder an ihre Verfolger auszuliefern! 15Der Tag, an dem ich, der Herr, über alle Völker Gericht halte, steht schon vor der Tür. Dann ziehe ich auch euch Edomiter zur Rechenschaft. Man wird euch genau das antun, was ihr euren Brüdern aus Juda angetan habt!«
Das Volk Gottes findet Rettung!
16»Ihr Einwohner von Jerusalem musstet auf meinem heiligen Berg aus dem Becher meines Zorns trinken. Genauso werden die anderen Völker daraus trinken, und sie werden ihn bis zur Neige leeren müssen. Nach ihrem Untergang wird nichts mehr an sie erinnern.
17Aber auf dem Berg Zion findet man Rettung; er wird wieder ein heiliger Ort sein, an dem ich, der Herr, wohne! Die Nachkommen von Jakob werden das Land neu in Besitz nehmen. 18Wie loderndes Feuer Stroh verzehrt, so werden die Judäer und Israeliten1,18 Wörtlich: das Haus Jakob und das Haus Josef. die Edomiter vernichten. Keiner von Esaus Nachkommen wird mit dem Leben davonkommen. So habe ich, der Herr, es beschlossen!
19Die Judäer aus der Steppe im Süden werden das edomitische Bergland erobern, die aus dem westlichen Hügelland das Gebiet der Philister und die übrigen das Gebiet von Ephraim und die Gegend um Samaria. Der Stamm Benjamin nimmt das Bergland von Gilead in Besitz. 20Den Verschleppten aus dem Reich Israel wird das Land der Kanaaniter bis nach Zarpat im Norden gehören, während die Einwohner von Jerusalem, die nach Sefarad verbannt wurden, die Städte im Süden Judas einnehmen werden. 21Befreier1,21 Oder nach der griechischen Übersetzung: Die Befreiten. werden nach Jerusalem auf den Berg Zion kommen und über das Bergland der Edomiter herrschen. Ich, der Herr, aber werde König sein!«
