Nazireatul
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când un bărbat sau o femeie face un jurământ deosebit, un jurământ de nazireat, pentru a se dedica Domnului, 3trebuie să se abțină de la vin și băutură tare. Să nu bea nici oțet făcut din vin, nici oțet făcut din băutură tare, să nu bea nicio băutură făcută din struguri, nici să nu mănânce struguri proaspeți sau uscați. 4În toate zilele sale de nazireat să nu mănânce nimic care vine din viță, de la sâmburi până la pielița strugurelui. 5În toate zilele jurământului său de nazireat să nu treacă briciul pe capul lui. El va fi sfânt până se termină perioada pentru care s‑a consacrat Domnului. Să‑și lase părul să crească în voie. 6În toate zilele nazireatului său pentru Domnul să nu se apropie de vreun mort. 7Să nu se pângărească nici pentru tatăl său, nici pentru mama sa, nici pentru fratele său, nici pentru sora sa, când aceștia vor muri, pentru că semnul dedicării sale pentru Dumnezeu este pe capul lui. 8În toate zilele nazireatului său să fie sfânt pentru Domnul. 9Dar dacă un om moare pe neașteptate lângă el și astfel își pângărește capul care a fost consacrat, va trebui să‑și radă capul în ziua curățirii lui; să și‑l radă în ziua a șaptea. 10Apoi, în ziua a opta, să aducă preotului, la intrarea în Cortul Întâlnirii, două turturele sau doi pui de porumbel. 11Preotul s‑o aducă pe una ca jertfă pentru păcat, iar pe cealaltă ca ardere‑de‑tot și să facă ispășire pentru nazireu cu privire la păcatul făcut din cauza mortului. În aceeași zi, nazireul să‑și consacre11 Lit.: sfințească. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). capul. 12Să dedice din nou Domnului zilele sale ca nazireu și să aducă un miel de un an ca jertfă pentru vină. De zilele dinainte nu se va ține seama pentru că nazireatul său a fost pângărit.
13Iată care este legea nazireului în ziua când se vor împlini zilele lui de nazireat: să fie adus la intrarea Cortului Întâlnirii. 14Să aducă Domnului ofranda sa: un miel de un an, fără meteahnă, ca ardere‑de‑tot, o mielușea de un an, fără meteahnă, ca jertfă pentru păcat, un berbec fără meteahnă, ca jertfă de pace14, 17-18 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri., 15un coș cu azime, turte din făină aleasă, amestecată cu untdelemn, turte nedospite stropite cu untdelemn, împreună cu darul lor de mâncare și jertfele lor de băutură. 16Preotul să le aducă înaintea Domnului, împreună cu jertfa lui pentru păcat și arderea lui de tot. 17Să aducă berbecul ca jertfă de pace în cinstea Domnului alături de coșul cu azime. Apoi preotul să aducă și darul lui de mâncare și jertfa lui de băutură. 18Nazireul să‑și radă, la intrarea Cortului Întâlnirii, capul consacrat, să ia părul capului său care a fost consacrat și să‑l pună pe focul care este sub jertfa de pace. 19Preotul să ia unul din membrele din față ale berbecului, după ce l‑a fiert, precum și o turtă nedospită din coș și o azimă și să le pună în mâinile nazireului, după ce acesta și‑a ras capul consacrat. 20Preotul să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului. Acestea sunt sfinte și aparțin preotului, împreună cu pieptul adus ca jertfă legănată și spata adusă drept contribuție. După aceea nazireul poate să bea vin.
21Aceasta este legea pentru nazireul care face un jurământ. Așa să‑și aducă el ofranda Domnului pentru nazireatul său, în afară de ceea ce poate dărui de la sine. Să facă potrivit cu jurământul pe care l‑a făcut, urmând legea nazireatului său.»“
Binecuvântarea poporului de către preoți
22Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 23„Vorbește lui Aaron și fiilor săi și spune‑le: «Așa să‑i binecuvântați pe fiii lui Israel. Să le spuneți:
24‘Domnul să te binecuvânteze
și să te păzească!
25Domnul să facă să strălucească fața Lui peste tine
și să‑Și arate bunăvoința față de tine!
26Domnul să‑Și înalțe fața peste tine
și să‑ți dea pacea!’
27Așa să pui Numele Meu peste fiii lui Israel, și Eu îi voi binecuvânta.»“
Los nazareos
1El Señor ordenó a Moisés 2que dijera a los israelitas: «Cuando un hombre o una mujer haga una promesa especial, una promesa que lo consagre al Señor como nazareo, 3deberá abstenerse de vino y de otras bebidas fermentadas. No beberá vinagre de vino ni de otra bebida fermentada; tampoco beberá jugo de uvas ni comerá uvas ni pasas. 4Mientras dure su promesa de nazareo, no comerá ningún producto de la vid, desde la semilla hasta la cáscara.
5»Mientras dure el tiempo de su consagración al Señor, es decir, mientras dure su promesa de nazareo, tampoco se cortará el cabello, sino que se lo dejará crecer y se mantendrá santo.
6»Mientras dure el tiempo de su consagración al Señor, no podrá acercarse a ningún cadáver, 7ni siquiera en caso de que muera su padre, su madre, su hermano o su hermana. No deberá hacerse ritualmente impuro a causa de ellos, porque lleva sobre la cabeza el símbolo de su consagración a Dios. 8Mientras dure el tiempo de su consagración al Señor, se mantendrá santo.
9»Si de improviso alguien muere junto a él, la consagración de su cabeza quedará anulada; así que al cabo de siete días, en el día de su purificación, deberá rasurarse la cabeza. 10Al octavo día llevará dos palomas o dos tórtolas y se las entregará al sacerdote a la entrada de la Tienda de reunión. 11El sacerdote ofrecerá una de ellas como sacrificio por el perdón de pecados, y la otra como holocausto. Así el sacerdote pedirá perdón por el pecado del nazareo, ya que este pecó al entrar en contacto con un cadáver. Ese mismo día el nazareo volverá a consagrar su cabeza, 12consagrando al Señor el tiempo de su nazareato y llevando un cordero de un año como sacrificio por la culpa. No se le tomará en cuenta el tiempo anterior, porque su consagración quedó anulada.
13»Esta ley se aplicará al nazareo al cumplir su período de consagración. Será llevado a la entrada de la Tienda de reunión, 14y allí ofrecerá como holocausto al Señor un cordero de un año, sin defecto; como sacrificio por el perdón, una oveja de un año, sin defecto; y como sacrificio de comunión, un carnero sin defecto. 15Ofrecerá además un canastillo de panes sin levadura, panes de harina refinada amasados con aceite, hojuelas sin levadura untadas con aceite, y también ofrendas de cereal y ofrendas líquidas.
16»Entonces el sacerdote las presentará al Señor y ofrecerá el sacrificio por el perdón y el holocausto en favor del nazareo. 17Ofrecerá el carnero al Señor como sacrificio de comunión, junto con el canastillo de panes sin levadura. También presentará las ofrendas de cereal y las ofrendas líquidas.
18»Luego, a la entrada de la Tienda de reunión el nazareo se rapará la cabeza. Tomará el cabello que consagró y lo echará al fuego que arde bajo el sacrificio de comunión.
19»Una vez que el nazareo se haya rapado la cabeza, el sacerdote tomará del canastillo un pan sin levadura y una hojuela sin levadura, más la espaldilla cocida del carnero; pondrá todo esto en manos del nazareo. 20Después, mecerá todo esto ante el Señor como una ofrenda. Todo esto es santo y pertenece al sacerdote, lo mismo que el pecho mecido y el muslo ofrecido como contribución. Finalizado este rito, el nazareo podrá beber vino.
21»Esta ley se aplicará al nazareo que haga una promesa. Esta es la ofrenda que presentará al Señor por su nazareato, aparte de lo que pueda dar según sus recursos. Según la ley del nazareato, deberá cumplir la promesa que hizo».
Bendición sacerdotal
22El Señor ordenó a Moisés: 23«Diles a Aarón y a sus hijos que impartan la bendición a los israelitas con estas palabras:
24»“El Señor te bendiga
y te guarde;
25el Señor haga resplandecer su rostro sobre ti6:25 haga … sobre ti. Alt. te mire con agrado.
y te extienda su amor;
26el Señor mueva su rostro hacia ti
y te conceda la paz”.
27»Así invocarán mi nombre sobre los israelitas, para que yo los bendiga».
