Fiicele lui Țelofhad și legea privind moștenirile
(Num. 36:1-12)
1Fiicele lui Țelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, aparțineau clanurilor lui Manase, fiul lui Iosif. Numele lor erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța. 2Ele au stat la intrarea Cortului Întâlnirii înaintea lui Moise, a preotului Elazar, a conducătorilor și a întregii comunități, zicând: 3„Tatăl nostru a murit în pustie. El nu a făcut parte din comunitatea lui Korah, care s‑a răzvrătit împotriva Domnului, ci a murit pentru păcatul lui și nu a avut niciun fiu. 4De ce să dispară numele tatălui nostru din mijlocul clanului său pentru că nu a avut fii? Dați‑ne deci și nouă o moștenire în mijlocul fraților tatălui nostru!“
5Moise a adus cazul lor înaintea Domnului 6și Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 7„Ce spun fiicele lui Țelofhad este drept! Să le dai și lor o proprietate drept moștenire în mijlocul fraților tatălui lor și să treci asupra lor moștenirea tatălui lor.
8Iar fiilor lui Israel să le spui: «Dacă un om moare și nu are vreun fiu, moștenirea lui să treacă în proprietatea fiicei lui. 9Dacă nu are nicio fiică, moștenirea lui să fie dată fraților lui. 10Dacă nu are frați, moștenirea să fie dată fraților tatălui său. 11Dacă nici tatăl său nu are frați, moștenirea lui să fie dată în proprietatea rudeniei celei mai apropiate din clanul lui. Aceasta să fie o hotărâre a legii pentru fiii lui Israel, după porunca Domnului dată lui Moise.»“
Iosua drept succesor al lui Moise
12Domnul i‑a zis lui Moise:
– Urcă‑te pe muntele acesta, pe Abarim, ca să vezi țara pe care am dat‑o fiilor lui Israel. 13După ce o vei privi, vei fi adăugat la poporul tău, așa cum a fost adăugat Aaron, fratele tău. 14Căci atunci când comunitatea a început să se certe, voi v‑ați răzvrătit împotriva poruncii14 Lit.: împotriva gurii. Mele, la apele din pustia Țin, și nu ați arătat sfințenia Mea înaintea ochilor lor14 Vezi 20:12.. (Acestea au fost apele de la Meribat-Kadeș, în pustia Țin.)
15Moise I‑a răspuns Domnului, zicând:
16– Fie ca Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să numească un om peste această comunitate, 17care să iasă și să intre înaintea lor, care să‑i scoată afară și să‑i conducă înăuntru, astfel încât comunitatea Domnului să nu fie ca niște oi fără păstor.
18Domnul i‑a zis lui Moise:
– Ia‑l pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul, și pune‑ți mâna peste el. 19Să‑l așezi înaintea preotului Elazar și a întregii comunități și să‑l împuternicești în prezența lor. 20Dă‑i din autoritatea ta pentru ca toată comunitatea fiilor lui Israel să‑l asculte. 21Să stea înaintea preotului Elazar, iar acesta să întrebe pentru el, înaintea Domnului, decizia lui Urim21 Vezi Ex. 28:30 și nota. Urim este un termen cu origine și sens nesigur, însemnând, probabil, Lumini. Piatră cu funcție oraculară, de căutare a voii lui Dumnezeu, în timp de criză (1 Sam. 28:6; Ezra 2:63). LXX: decizia Manifestării.. La porunca lui, Iosua și toți fiii lui Israel împreună cu el, toată comunitatea, vor trebui să iasă și, la porunca lui, vor trebui să intre.
22Moise a făcut după porunca Domnului. L‑a luat pe Iosua și l‑a pus înaintea preotului Elazar și a întregii comunități. 23Apoi și‑a pus mâinile peste el și l‑a împuternicit, după cum spusese Domnul prin Moise.
Las hijas de Zelofejad
27:1-11 – Nm 36:1-12
1Majlá, Noa, Joglá, Milca y Tirsá pertenecían a los clanes de Manasés, hijo de José, pues eran hijas de Zelofejad, hijo de Héfer, hijo de Galaad, hijo de Maquir, hijo de Manasés. Las cinco se acercaron 2a la entrada de la Tienda de reunión para hablar con Moisés y el sacerdote Eleazar, y con los jefes de toda la comunidad. Les dijeron: 3«Nuestro padre murió sin dejar hijos, pero no por haber participado en la rebelión de Coré contra el Señor. Murió en el desierto por su propio pecado. 4¿Será borrado de su clan el nombre de nuestro padre por el solo hecho de no haber dejado hijos varones? Nosotras somos sus hijas. ¡Danos una heredad entre los parientes de nuestro padre!».
5Moisés presentó al Señor el caso de ellas, 6y el Señor respondió: 7«Lo que piden las hijas de Zelofejad es algo justo, así que debes darles una propiedad entre los parientes de su padre. Traspásales a ellas la heredad de su padre.
8»Además, diles a los israelitas: “Cuando un hombre muera sin dejar hijos, su heredad será traspasada a su hija. 9Si no tiene hija, sus hermanos recibirán la herencia. 10Si no tiene hermanos, se entregará la herencia a los hermanos de su padre. 11Si su padre no tiene hermanos, se entregará la herencia al pariente más cercano de su clan, para que tome posesión de ella. Esta será la disposición legal que regirá a los israelitas, tal como yo, el Señor, se lo ordené a Moisés”».
Anuncio de la muerte de Moisés
12El Señor dijo a Moisés:
—Sube al monte Abarín y contempla desde allí la tierra que he dado a los israelitas. 13Después de que la hayas contemplado, partirás de este mundo para reunirte con tus antepasados, como tu hermano Aarón. 14En el desierto de Zin, cuando la comunidad se puso a reclamar, ustedes dos se rebelaron contra mí, pues al sacar agua de la roca no reconocieron ante el pueblo mi santidad.
Esas aguas de Meribá están en Cades, en el desierto de Zin.
Moisés pide un líder para Israel
15Moisés respondió al Señor:
16—Dígnate, Señor, Dios de todos los seres vivientes,27:16 todos los seres vivientes. Lit. los espíritus de toda carne. a nombrar un jefe sobre esta comunidad, 17uno que vaya delante de ellos, y que los guíe en sus entradas y salidas. Así el pueblo del Señor no se quedará como rebaño sin pastor.
18El Señor dijo a Moisés:
—Toma a Josué, hijo de Nun, en quien mora el Espíritu,27:18 en quien mora el Espíritu. Alt. que es un hombre sabio. pon tus manos sobre él 19y haz que se presente ante el sacerdote Eleazar y ante toda la comunidad. En presencia de ellos le entregarás el mando. 20Delega en él parte de tu autoridad para que toda la comunidad israelita le obedezca. 21Se presentará ante el sacerdote Eleazar, quien mediante el urim consultará al Señor. Cuando Josué ordene salir, la comunidad entera saldrá con él y, cuando le ordene volver, volverá.
22Moisés hizo lo que el Señor ordenó. Tomó a Josué y lo puso delante del sacerdote Eleazar y de toda la comunidad. 23Luego le impuso las manos y le entregó el cargo, tal como el Señor lo había mandado.
