Israel se închină lui Baal-Peor
1În timp ce Israel locuia în Șitim, poporul a început să curvească cu femei moabite. 2Ele au invitat poporul să ia parte la jertfele oferite dumnezeilor lor și astfel poporul a mâncat și s‑a plecat înaintea dumnezeilor acestora. 3Când Israel s‑a alipit de Baal-Peor3 O formă de închinare regională înaintea lui Baal, zeul canaanit al fertilității., Domnul S‑a aprins de mânie împotriva lui Israel. 4Atunci Domnul i‑a zis lui Moise: „Ia toate căpeteniile poporului și spânzură‑i4 Sau: trage‑i în țeapă (mod de expunere a trupurilor celor executați). înaintea Domnului, în fața soarelui4 Sau: în miezul zilei., pentru ca mânia cea aprigă a Domnului să se întoarcă de la Israel.“ 5Moise le‑a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare dintre voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s‑au alipit de Baal-Peor.“
6Și iată că un bărbat dintre fiii lui Israel a venit și a adus la frații6 În acest context, cuvântul frați face referire la cei de același neam sau membri ai aceluiași popor. lui o midianită, înaintea ochilor lui Moise și înaintea ochilor întregii comunități a lui Israel, care plângea la intrarea Cortului Întâlnirii. 7Când preotul Fineas, fiul lui Elazar, fiul lui Aaron, a văzut acest lucru, s‑a ridicat din mijlocul comunității, a luat o suliță în mână 8și a intrat după bărbatul israelit în cort. I‑a străpuns pe amândoi, atât pe bărbatul israelit cât și pe femeia aceea, prin pântecul8 Un joc de cuvinte între termenii ebraici qubbah (probabil camera interioară a unui cort) și qebah (pântec, stomac). ei. Astfel, urgia împotriva fiilor lui Israel a fost oprită. 9Cei care au murit în această urgie au fost în număr de douăzeci și patru de mii.
10Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 11„Fineas, fiul lui Elazar, fiul preotului Aaron, a abătut mânia Mea de la fiii lui Israel, căci a fost plin de râvnă ca și Mine11 Lit.: a fost zelos cu zelul Meu., în mijlocul lor, și de aceea, în râvna Mea, nu i‑am mistuit pe fiii lui Israel. 12Prin urmare, spune: «Iată, îi dau legământul Meu de pace. 13Acesta va fi pentru el și pentru sămânța lui după el un legământ al unei preoții veșnice, pentru că a fost plin de râvnă pentru Dumnezeul lui și a făcut ispășire pentru fiii lui Israel.»“
14Numele bărbatului israelit care a fost ucis împreună cu femeia midianită era Zimri, fiul lui Salu, conducătorul unei familii de‑a simeoniților. 15Numele femeii midianite ucise era Cozbi, fiica lui Țur, un conducător de clan și de familie midianită.
16Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 17„Pe midianiți să‑i priviți ca dușmani și să‑i omorâți, 18căci și ei v‑au privit ca pe niște dușmani și v‑au înșelat prin vicleniile lor, folosindu‑se de Peor și de Cozbi, fiica acelui conducător midianit, femeia care a fost ucisă în ziua urgiei cauzate de închinarea înaintea lui Peor.“
Die Moabiter und Midianiter verleiten Israel zum Götzendienst
1Als die Israeliten in Schittim lagerten, ließen sie sich mit moabitischen Frauen ein. 2-3Sie wurden von ihnen zu Opferfesten eingeladen, aßen dort das Fleisch der Opfertiere und beteten Baal-Peor an, den Gott der Moabiter. Ganz Israel verehrte ihn und warf sich vor ihm nieder. Da wurde der Herr zornig auf sein Volk. 4Er sprach zu Mose: »Nimm die Anführer des Volkes gefangen und häng sie am helllichten Tag auf! Nur so könnt ihr meinen glühenden Zorn von euch abwenden.« 5Mose befahl den Richtern Israels: »Tötet jeden von euren Leuten, der Baal-Peor als seinen Gott verehrt hat!«
6Das Volk hatte sich inzwischen bei Mose vor dem heiligen Zelt versammelt. Alle weinten und klagten. Da kam ein Israelit mit einer midianitischen Frau ins Lager. Vor aller Augen brachte er sie zu den Zelten seiner Sippe. 7Als Pinhas, der Sohn von Eleasar und Enkel des Priesters Aaron, das sah, stand er auf, verließ die versammelte Menge und nahm sich eine Lanze. 8Er folgte den beiden in den hinteren Teil des Zeltes, in dem sie verschwunden waren; dort stieß er ihnen die Lanze durch den Unterleib. Da griff die Seuche nicht mehr weiter um sich, die unter den Israeliten ausgebrochen war. 924.000 Menschen waren bereits tot.
10Der Herr sprach zu Mose: 11»Pinhas, der Sohn von Eleasar und Enkel des Priesters Aaron, hat meine Strafe von den Israeliten abgewendet. Er hat sich mit aller Kraft für mich eingesetzt und so verhindert, dass ich die Israeliten in meinem Zorn vernichte. 12Darum richte ihm aus: Ich will einen Bund mit ihm schließen und ihm meinen Frieden gewähren. 13Er und seine Nachkommen sollen für immer meine Priester sein. Das verspreche ich ihm, weil er sich für mich, seinen Gott, eingesetzt und das Volk Israel mit mir versöhnt hat.«
14Der Israelit, der zusammen mit der Midianiterin getötet worden war, hieß Simri. Er war ein Sohn von Salu und das Oberhaupt einer Sippe vom Stamm Simeon. 15Die Frau hieß Kosbi und war eine Tochter von Zur, dem Oberhaupt einer midianitischen Sippe.
16Der Herr befahl Mose: 17»Greift die Midianiter an und vernichtet sie! 18Sie haben euch heimtückisch in die Falle gelockt mit ihrem Götzen Peor und ihrer Fürstentochter Kosbi, die getötet wurde, als ich euch wegen Peor ausrotten wollte.«
Weitere Anweisungen und Gesetze
(Kapitel 26–30)
Die Israeliten werden zum zweiten Mal gezählt
19Als die Seuche vorüber war,
