Primul oracol rostit de Balaam
1Balaam i‑a zis lui Balak: „Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi șapte tauri și șapte berbeci.“
2Balak a făcut cum spusese Balaam; Balak și Balaam au adus câte un taur și un berbec pe fiecare altar. 3Apoi Balaam i‑a zis lui Balak: „Stai lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi îndepărta. Poate că Domnul va veni să mă întâlnească, și orice cuvânt pe care mi‑l va arăta ți‑l voi spune.“ Și s‑a dus într‑un loc aflat la o mai mare înălțime.
4Dumnezeu l‑a întâlnit pe Balaam, iar Balaam I‑a zis:
– Am pregătit șapte altare și pe fiecare am pregătit câte un taur și un berbec.
5Domnul a pus un cuvânt în gura lui Balaam și i‑a zis:
– Întoarce‑te la Balak și așa să‑i vorbești.
6El s‑a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului. 7Atunci Balaam și‑a rostit oracolul7, 18 Ebr.: mașal, cu sensul de discurs profetic figurativ. și a zis:
„Balak m‑a adus din Aram,
regele Moabului m‑a adus din munții de la răsărit.
«Vino și blestemă‑l pe Iacov pentru mine,
vino și acuză‑l pe Israel!»
8Cum pot eu să‑l blestem
pe cel pe care Dumnezeu nu l‑a blestemat?
Cum pot eu să‑l acuz
pe cel pe care Dumnezeu nu l‑a acuzat?
9Iată, îl văd de pe vârfurile stâncilor,
îl privesc de pe înălțimea dealurilor.
Este un popor care locuiește singur,
care nu se consideră ca făcând parte dintre neamuri.
10Cine poate să numere pulberea lui Iacov
și să spună numărul unui sfert din Israel?
Să moară sufletul meu de moartea celor drepți
și sfârșitul meu să fie ca al lor!“
11Balak i‑a zis lui Balaam:
– Ce mi‑ai făcut? Eu te‑am adus ca să‑mi blestemi dușmanii, dar iată că tu îi binecuvântezi din plin!
12Balaam a răspuns și a zis:
– Nu trebuie oare să fiu atent să vorbesc ce‑mi pune Domnul în gură?
Al doilea oracol rostit de Balaam
13Balak i‑a zis:
– Vino, te rog, cu mine în alt loc de unde‑l poți vedea. Vei vedea doar o parte din el; nu‑l vei vedea pe tot. Blestemă‑l de acolo pentru mine!
14Și l‑a dus în câmpia Țofim, spre vârful muntelui Pisga. Acolo a zidit șapte altare și a adus pe fiecare câte un taur și un berbec.
15Balaam i‑a zis lui Balak:
– Rămâi aici, lângă arderea ta de tot, iar eu Îl voi întâlni acolo.
16Domnul l‑a întâlnit pe Balaam și a pus un cuvânt în gura lui. Apoi i‑a zis: „Întoarce‑te la Balak și așa să‑i vorbești.“
17El s‑a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului.
Balak l‑a întrebat:
– Ce a spus Domnul?
18Atunci el și‑a rostit oracolul și a zis:
„Ridică‑te, Balak, și ascultă!
Ia aminte la mine, fiul lui Țipor!
19Dumnezeu nu este un om ca să mintă
sau un fiu al omului ca să‑I pară rău.
Vorbește El oare fără să înfăptuiască?
Promite El oare fără să împlinească?
20Iată, am primit poruncă să binecuvântez.
El a binecuvântat și eu nu pot schimba nimic.
21El nu vede nelegiuire în Iacov
și niciun necaz în21 Sau: niciun necaz pregătit pentru/împotriva, cu referire la o nenorocire sau un necaz care ar putea să vină peste Israel din cauza nedreptății (termenul ebraic tradus cu nenorocire poate fi tradus și cu nedreptate). Israel.
Domnul, Dumnezeul lui, este cu el,
iar strigătul Împăratului este în mijlocul lui.
22Dumnezeu i‑a scos din Egipt,
tăria Lui este ca a unui bivol sălbatic.
23Nu există nicio vrajă împotriva lui Iacov,
niciun farmec împotriva lui Israel.
Acum se va spune despre Iacov și despre Israel:
«Priviți ce a făcut Dumnezeu!»
24Iată, poporul se ridică precum o leoaică
și se înalță ca un leu
care nu se odihnește până nu a devorat prada
și până nu a băut sângele celor sfâșiați.“
25Balak i‑a zis lui Balaam:
– Dacă nu‑i blestemi, nici nu‑i binecuvânta!
26Balaam a răspuns și i‑a zis lui Balak:
– Nu ți‑am spus eu: „Tot ce va spune Domnul, aceea voi face“?
Al treilea oracol rostit de Balaam
27Atunci Balak i‑a zis lui Balaam:
– Vino, te rog, ca să te duc într‑un alt loc. Poate că lui Dumnezeu îi va plăcea27 Lit.: Poate că va fi drept în ochii lui Dumnezeu. să‑i blestemi pentru mine de acolo.
28Balak l‑a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, de unde se vede pustia.
29Balaam i‑a zis lui Balak:
– Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi șapte tauri și șapte berbeci.
30Balak a făcut cum spusese Balaam și a adus pe fiecare altar câte un taur și un berbec.
De boodschap van Bileam
1Bileam zei tegen de koning: ‘Bouw hier zeven altaren en maak zeven jonge stieren en zeven rammen klaar om te offeren.’ 2Balak volgde zijn aanwijzingen op en op elk altaar offerden zij een jonge stier en een ram. 3-4 Toen zei Bileam tegen de koning: ‘Blijf hier bij uw brandoffer staan, dan zal ik kijken of de Here mij wil ontmoeten. Ik zal u vertellen wat Hij tegen mij zegt.’ Toen klom hij een kale heuvel op en God ontmoette hem daar. Bileam zei tegen Hem: ‘Ik heb zeven altaren laten bouwen en op elk altaar een jonge stier en een ram geofferd.’ 5Toen gaf de Here Bileam een boodschap voor koning Balak. 6Toen Bileam terugkwam, stond de koning naast de brandoffers. Alle vorsten van Moab stonden bij hem.
7-10Dit was Bileams boodschap: ‘Koning Balak van Moab heeft mij uit het land Aram, uit de bergen in het oosten, gehaald. “Kom,” zei hij, “vervloek Jakob voor mij! Verwens Israël.” Maar hoe kan ik vervloeken wat God niet heeft vervloekt? Hoe kan ik een volk verwensen dat niet door de Here verwenst is? Ik kijk naar hen vanaf de rotsen, vanaf de heuvels overzie ik hen. Zij leven apart van andere volken en willen dat zo houden. Zij zijn zo talrijk als het stof, hun aantal is ontelbaar. Kon ik maar zo oprecht sterven als zij, was mijn einde maar gelijk aan hun einde!’
11‘Wat hebt u nu gedaan?’ riep koning Balak vertwijfeld. ‘Ik heb u gezegd mijn vijanden te vervloeken en nu hebt u ze gezegend!’ 12Maar Bileam antwoordde: ‘Kan ik iets anders zeggen dan wat de Here mij opdraagt?’ 13Toen zei Balak tegen hem: ‘Kom mee naar een andere plek, daar kunt u het hele volk Israël overzien. Hier ziet u maar een gedeelte. Vervloek die Israëlieten dan vanaf die plek!’ 14Balak nam Bileam mee naar het veld van Sofim, op de top van de berg Pisga en bouwde daar zeven altaren. Op elk altaar offerde hij opnieuw een jonge stier en een ram. 15Toen zei Bileam tegen de koning: ‘Blijf hier bij uw brandoffer staan, dan zal ik de Here om raad vragen.’
16En de Here ontmoette Bileam en vertelde hem wat hij moest zeggen. 17Zo keerde hij terug naar de plaats waar de koning en de andere vorsten van Moab naast hun brandoffers stonden. ‘Wat heeft de Here gezegd?’ vroeg de koning nieuwsgierig.
18-24Bileam antwoordde: ‘Sta op, Balak en luister! Luister naar mij, zoon van Sippor. God is geen man, dat Hij zou liegen, Hij verandert niet van gedachten zoals mensen doen. Heeft Hij ooit iets beloofd zonder zijn belofte na te komen? Kijk! Ik heb bevel gekregen hen te zegenen, want God heeft hen gezegend en daar kan ik niets aan veranderen! Hij ziet geen ongerechtigheid in Jakob. Hij rekent Israël haar zonde niet aan. De Here, hun God, is met hen, Hij is hun Koning! God heeft hen uit Egypte geleid, Israël is zo sterk als een wilde os! Toverij doet Jakob niets en waarzeggerij heeft geen vat op Israël. Nu zal van Israël worden gezegd: “Wat een wonderen heeft God voor hen gedaan!” Dit volk staat op als een leeuw en zal pas gaan liggen als het de buit heeft gegeten en het bloed van de verslagenen heeft gedronken!’
25‘Als u het volk niet wilt vervloeken, goed. Maar zegen het dan in elk geval niet!’ riep de koning naar Bileam. 26Maar Bileam antwoordde: ‘Ik heb u toch gezegd dat ik moet zeggen wat de Here mij opdraagt?’ 27Toen zei de koning tegen Bileam: ‘Ik zal u naar een andere plek brengen. Misschien vindt God het goed dat u het volk vanaf dat punt vervloekt.’
28Zo nam koning Balak Bileam mee naar de top van de berg Peor, vanwaar zij over de woestijn uitkeken. 29Bileam zei de koning opnieuw zeven altaren te bouwen en zeven jonge stieren en rammen klaar te maken als offers. 30De koning deed wat Bileam had gezegd en offerde op elk altaar een jonge stier en een ram.
