Balak trimite după Balaam
1Fiii lui Israel au plecat și apoi și‑au așezat tabăra în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan, în fața Ierihonului.
2Balak, fiul lui Țipor, a văzut tot ce le făcuse Israel amoriților, 3iar Moab s‑a îngrozit la vederea unui popor așa de mare; Moab s‑a scârbit de fiii lui Israel. 4Atunci moabiții le‑au zis bătrânilor Midianului: „Mulțimea aceasta va înghiți tot ce se află în jurul nostru, așa cum mănâncă boul verdeața câmpului.“
Balak, fiul lui Țipor, rege al Moabului în vremea aceea, 5a trimis mesageri să‑l cheme pe Balaam, fiul lui Beor, care locuia la Petor, lângă râu5 Eufrat., în țara fiilor poporului său. Balak a zis: „Iată, un popor a ieșit din Egipt, a acoperit fața5, 11 Lit.: ochiul. pământului și s‑a așezat înaintea mea. 6Acum, vino, te rog, și blestemă acest popor pentru mine, căci este mai puternic decât mine! Poate că astfel îl voi putea învinge și alunga din țară, căci știu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat, și pe cine blestemi tu este blestemat.“
7Bătrânii Moabului și bătrânii Midianului au plecat, luând cu ei daruri pentru prezicător. Când au ajuns la Balaam, i‑au spus cuvintele lui Balak. 8Balaam le‑a spus: „Rămâneți peste noapte aici și vă voi aduce cuvântul pe care mi‑l va spune Domnul.“ Astfel, conducătorii Moabului au rămas la Balaam.
9Dumnezeu a venit la Balaam și i‑a zis:
– Cine sunt oamenii aceștia care au venit la tine?
10Balaam I‑a răspuns lui Dumnezeu:
– Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului, i‑a trimis la mine să‑mi spună: 11„Iată, un popor a ieșit din Egipt și a acoperit fața pământului. Vino acum și blestemă‑l! Poate că astfel îl voi putea învinge și alunga.“
12Dumnezeu i‑a zis lui Balaam:
– Să nu mergi cu ei și să nu blestemi acest popor, căci el este binecuvântat.
13Balaam s‑a sculat dimineața și le‑a zis conducătorilor lui Balak:
– Duceți‑vă în țara voastră căci Domnul nu‑mi dă voie să vin cu voi.
14Conducătorii Moabului s‑au ridicat, s‑au întors la Balak și i‑au zis: „Balaam a refuzat să vină cu noi.“
15Atunci Balak a trimis alți conducători, mai numeroși și mai cu vază decât primii.
16Aceștia au mers la Balaam și i‑au zis:
– Așa îți vorbește Balak, fiul lui Țipor: „Te rog, nu lăsa pe nimeni să te împiedice să vii la mine, 17căci te voi umple de slavă și voi face tot ce‑mi vei spune. Vino, te rog, și blestemă acest popor pentru mine!“
18Balaam le‑a răspuns slujitorilor lui Balak, zicând:
– Chiar dacă Balak mi‑ar da palatul lui plin cu argint și aur, tot n‑aș putea să fac niciun lucru, oricât de mic sau mare, peste porunca Domnului, Dumnezeul meu. 19Acum, vă rog, rămâneți și voi aici peste noapte ca să aflu ce‑mi va mai spune Domnul.
20În noaptea aceea, Dumnezeu a venit la Balaam și i‑a zis: „Dacă oamenii aceștia au venit să te cheme ca să mergi cu ei, ridică‑te și mergi cu ei, dar să faci doar ce‑ți voi porunci Eu.“
Măgărița lui Balaam
21Dimineața, Balaam s‑a sculat, a pus șaua pe măgărița sa și a plecat împreună cu conducătorii Moabului. 22Atunci Dumnezeu S‑a aprins de mânie pentru că plecase. Îngerul Domnului S‑a așezat în drum ca să i Se împotrivească. Balaam era călare pe măgărița lui, iar împreună cu el erau cei doi slujitori ai lui. 23Măgărița L‑a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia în mână și a părăsit drumul, luând‑o pe câmp. Balaam a lovit măgărița ca s‑o aducă din nou pe drum.
24Atunci Îngerul Domnului S‑a așezat pe un drum îngust, între două vii unde erau ziduri de o parte și de alta. 25Când măgărița L‑a văzut pe Îngerul Domnului, s‑a înghesuit lângă perete, strângând piciorul lui Balaam. Atunci el a lovit‑o din nou.
26Îngerul Domnului S‑a mutat într‑un loc strâmt, unde nu era loc să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. 27Când măgărița L‑a văzut pe Îngerul Domnului, s‑a culcat la pământ sub Balaam. Balaam s‑a aprins de mânie și a început s‑o lovească cu un băț.
28Atunci Domnul a deschis gura măgăriței și ea i‑a zis lui Balaam:
– Ce ți‑am făcut de m‑ai lovit de trei ori?
29Balaam i‑a răspuns măgăriței:
– Pentru că ți‑ai bătut joc de mine! Dacă aș avea o sabie în mână, te‑aș ucide chiar acum.
30Măgărița i‑a răspuns:
– Nu sunt eu măgărița ta, pe care ai călărit din zilele tinereții tale până astăzi? Am eu obiceiul să mă port astfel?
El a răspuns:
– Nu.
31Atunci Domnul i‑a deschis ochii lui Balaam, și el L‑a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă. El s‑a închinat cu fața la pământ.
32Îngerul Domnului l‑a întrebat:
– De ce ți‑ai lovit măgărița de trei ori? Iată, am ieșit ca să‑ți stau împotrivă, deoarece calea ta este una nechibzuită înaintea Mea. 33Măgărița M‑a văzut și s‑a abătut de trei ori dinaintea Mea. Dacă nu s‑ar fi abătut, te‑aș fi ucis cu siguranță, dar pe ea aș fi lăsat‑o să trăiască.
34Balaam I‑a răspuns Îngerului Domnului:
– Am păcătuit, căci n‑am știut că stăteai împotriva mea în drum. Dacă ceea ce fac este un lucru rău în ochii Tăi, mă voi întoarce.
35Îngerul Domnului i‑a zis lui Balaam:
– Du‑te cu oamenii aceștia, dar să le spui doar cuvântul pe care ți‑l voi zice Eu.
Astfel, Balaam s‑a dus împreună cu conducătorii lui Balak. 36Când Balak a auzit că vine Balaam, i‑a ieșit în întâmpinare în cetatea moabită de la hotarul Arnonului, la marginea teritoriului său.
37Balak i‑a zis lui Balaam:
– N‑am trimis eu oare să te cheme la mine? De ce nu ai venit? Oare nu sunt eu în stare să te umplu de slavă?
38Balaam i‑a răspuns lui Balak:
– Iată, am venit la tine. Acum, oare chiar voi putea eu să vorbesc ceva? Trebuie să spun doar cuvântul pe care mi‑l va pune Dumnezeu în gură.
39Balaam a mers cu Balak și au intrat în cetatea Chiriat-Huțot. 40Balak a înjunghiat vite și oi, și a trimis din ele atât lui Balaam, cât și conducătorilor care erau cu el. 41A doua zi, Balak l‑a luat pe Balaam și l‑a urcat pe Bamot-Baal41 Bamot-Baal înseamnă Înălțimile lui Baal., de unde se putea vedea o parte din popor.
22
バラムを呼び寄せるバラク王
1さて、イスラエルはモアブの平原に移り、ヨルダン川の東側、ちょうどエリコの町の反対側あたりに野営しました。
2-3ツィポルの子でモアブの王バラクは、イスラエル人の数があまりにも多く、エモリ人がひどい目に会ったことを知ると、恐怖におびえました。国民もイスラエル人を恐れました。 4ぐずぐずしてはいられません。そこで王はすぐ、近隣のミデヤン人の指導者たちに相談しました。「いったいどうしたらいいのだ。あの暴徒どもは、まるで牛が草を食い尽くすように回りの者を滅ぼしている。このままでは絶対に助からない。」
5-6相談の結果、ベオルの子バラムを呼び寄せることになりました。彼は、ユーフラテス川に近い、王の故郷ペトルに住んでいます。「バラムが来れば何とかなる。」そう望みをかけて、王は使いを送りました。
使いの者は王のことづてをバラムに伝えました。「イスラエル人とかいう暴徒どもがエジプトからやって来て、国中が大騒ぎだ。何しろ彼らは、まるで世界中を征服しそうな勢いで手のつけようがない。それが今にもわが国に攻め込んで来そうなのだ。すぐ来て、彼らをのろってくれないだろうか。そうすれば難なく追い出すことができる。彼らは強すぎて、このままではとてもかなわない。おまえが祝福する者は祝福され、おまえがのろう者は必ず破滅するということだから、ぜひ頼みを聞いてくれないか。」
7モアブとミデヤンの長老たちによる使いの一行は、進物を携え、急いでバラムに用件を伝えました。 8するとバラムが、「今夜はここにお泊まりください。明日の朝、主がお示しになったことをお伝えしましょう」と言うので、彼らはそうすることにしました。
9その晩、神がバラムに現れ、「その者たちはいったい何者だ」とお尋ねになりました。
10「モアブの王バラクの使いの者でございます。 11暴徒たちがエジプトから来て、国境に迫っているから、すぐ彼らをのろいに来てくれというのです。戦いに勝ちたがっているのです。」
12「行ってはならない。頼みを聞いてその民をのろってはならない。わたしはイスラエルの民を祝福しているからだ。」
13翌朝、バラムはバラクの使いの者たちに言いました。「申しわけありませんが、お帰りください。主は行ってはならないと言われました。」
14長老たちは、すごすごと王のもとへ戻り、断られたことを伝えました。 15しかし王はあきらめません。もう一度、より地位の高い者たちを、前よりも大ぜい送りました。 16-17一行が持って行った親書には、こうありました。「ぜひともおいでください。おいでいただければ手厚くおもてなしし、お望みのものは何でも差し上げましょう。どうか、イスラエル人をのろいに来てください。」
18バラムは承知しません。「たとえ金銀で飾り立てた宮殿を下さると言われても、私の神、主の命令には逆らえません。 19しかし、この前とは別のお告げがあるかもしれませんから、今夜はここにお泊まりください。」
20その夜、神はバラムに命じました。「彼らとともに行きなさい。だが、わたしが命じることだけをするのだ。」
バラムとろば
21翌朝、バラムはろばに鞍をつけ、モアブの指導者たちと出かけました。 22-23ところが、神はバラムの心に欲があることを怒り、途中で彼を殺してしまおうと主の使いを送ったのです。そうとは知らないバラムは、供の者二人と先を急いでいました。と、突然、バラムのろばの前に抜き身の剣を下げた主の使いが立ちはだかりました。驚いたろばは急に駆けだし、道ばたの畑に入り込んでしまいました。バラムはわけがわからず、あわててろばに鞭を当てて道に戻しました。 24主の使いは、今度はぶどう園の石垣の間の道に立っていました。 25その姿を見るなり、ろばはもがいて体を石垣に押しつけたので、バラムは足をはさまれてしまいました。怒ったバラムは、また鞭を当てました。 26すると、主の使いが先に行って道幅の狭い所に立ちふさがったので、 27ろばは道にうずくまってしまいました。バラムはかっとなって、ろばを杖で打ちました。
28この時、急にろばが口をききました。主がそうなさったのです。「どうして私を三度もぶつのですか。」
29「私をばかにしたからだ。剣があれば、切り殺してやるところだ。」
30「でも、これまでに、私が一度でもこんなことをしたでしょうか。」
「いや、なかった。」
31その時バラムの心の目が開き、剣を抜いて行く手に立ちはだかっている主の使いが見えました。バラムはびっくりし、その方の前にひれ伏しました。
32「なぜ、ろばを三度も打ったのか。あなたが破滅の道を進んでいるので、止めに来てやったのに。 33ろばはわたしを見て、三度ともしりごみした。そうでもしなかったら今ごろ、ろばは助かっても、あなたのいのちはなかった。」
34「私が間違っていました。お赦しください。あなたがおいでになろうとは、気がつきませんでした。これ以上進むなと申されるなら、引き返します。」
35「いや、このまま行きなさい。ただ、わたしが命じることだけを言うのだ。」
そこでバラムは一行と旅を続けました。
バラムを迎えるバラク王
36バラク王は、バラムが途中まで来ていると聞いて待ちきれず、わざわざ国境のアルノン川まで迎えに出ました。 37「なぜ、こんなに遅くなったのか。絶対に悪いようにはしないと約束したのに、信じてくれなかったのか。」
38「王様、おおせに従い、参るには参りましたが、残念ながら、神が命じられることしか申し上げられません。」
39バラムは、王といっしょにキルヤテ・フツォテに行きました。 40王はそこで牛と羊をほふり、バラムや使いの者たちにそれを与えました。 41翌朝、王はバラムをバモテ・バアル山の頂上に連れて行きました。そこから見下ろすと、多くのイスラエル人が集まっているのが見えました。しかも、それは彼らの一部でした。
