Apă din stâncă
(Ex. 17:1-7)
1Toată comunitatea fiilor lui Israel a ajuns în pustia Țin în luna întâi. Și poporul s‑a stabilit în Kadeș. Acolo a murit și a fost îngropată Miriam.
2Când nu a mai fost apă pentru comunitate, ei s‑au strâns împotriva lui Moise și a lui Aaron.
3Poporul s‑a certat cu Moise și a zis:
– Mai bine am fi murit când au murit frații noștri înaintea Domnului! 4De ce ați adus adunarea Domnului în pustia aceasta? Ca să murim aici, atât noi, cât și vitele noastre? 5De ce ne‑ați scos din Egipt să ne aduceți în acest loc rău? Nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viță, nici rodie și nu este nici apă de băut.
6Moise și Aaron au plecat dinaintea adunării către intrarea în Cortul Întâlnirii și s‑au aruncat cu fața la pământ. Atunci li s‑a arătat slava Domnului. 7Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 8„Ia toiagul și cheamă comunitatea, tu și Aaron, fratele tău. Vorbiți stâncii înaintea ochilor lor, iar aceasta le va da apă din ea. Așa să scoți apă din stâncă pentru ei și să dai comunității și vitelor lor să bea.“
9Moise a luat toiagul dinaintea Domnului așa cum El îi poruncise.
10Moise și Aaron au strâns laolaltă comunitatea în fața stâncii, iar Moise le‑a zis:
– Ascultați, răzvrătiților! Să scoatem apă din stânca aceasta pentru voi?
11Atunci Moise și‑a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul lui. A ieșit apă din belșug, astfel că au băut atât comunitatea, cât și vitele lor.
12Dar Domnul le‑a zis lui Moise și Aaron: „Pentru că nu ați crezut12 Vezi Gen. 15:6. în Mine, ca să arătați sfințenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel12 Vezi Eze. 28:5., nu voi veți duce această adunare în țara pe care i‑o dau.“
13Acestea sunt apele de la Meriba13 Meriba înseamnă ceartă., unde fiii lui Israel s‑au certat cu Domnul și prin care El Și‑a arătat sfințenia.
Edom refuză tranzitarea teritoriului său de către fiii lui Israel
14După aceea, Moise a trimis niște mesageri din Kadeș la regele Edomului:
– Așa vorbește fratele tău Israel: tu cunoști toate greutățile prin care am trecut, 15cum părinții noștri au coborât în Egipt și au locuit acolo multă vreme. Egiptenii ne‑au asuprit, pe noi și pe părinții noștri. 16Dar când am strigat către Domnul, El a auzit glasul nostru și a trimis un Înger Care ne‑a scos din Egipt. Iată că suntem la Kadeș, o cetate de la marginea teritoriului tău. 17Lasă‑ne, te rugăm, să trecem prin țara ta. Nu vom trece prin vreun ogor sau prin vreo vie, și nu vom bea apă din vreo fântână. Vom merge pe Drumul Regelui, fără să ne abatem la stânga sau la dreapta, până vom trece de teritoriul tău.
18Dar Edom i‑a răspuns:
– Să nu treci pe la mine. Altfel, te voi întâmpina cu sabia.
19Fiii lui Israel i‑au zis:
– Ne vom sui pe Drumul cel Mare, iar dacă eu și vitele mele vom bea din apele tale, îți voi da prețul cuvenit. Lasă‑mă doar să trec pe jos, nimic altceva.
20Dar el le‑a zis:
– Să nu treci!
Și Edom a ieșit înaintea lor cu mulți oameni și cu mână puternică. 21Astfel, Edom nu l‑a lăsat pe Israel să‑i traverseze teritoriul. Și Israel s‑a întors de la acesta.
Moartea lui Aaron și învestirea în slujire a lui Elazar
22Toată comunitatea fiilor lui Israel a pornit din Kadeș și a ajuns la muntele Hor.
23Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron la muntele Hor, la hotarul țării Edom, zicând: 24„Aaron va fi adăugat la poporul său, căci el nu va intra în țara pe care o dau fiilor lui Israel, pentru că v‑ați răzvrătit împotriva Cuvântului Meu la apele de la Meriba. 25Ia‑l pe Aaron și pe fiul său Elazar, și urcă‑i pe muntele Hor. 26Dezbracă‑l pe Aaron de veșmintele lui și îmbracă‑l cu ele pe fiul său Elazar, iar Aaron va muri acolo.“
27Moise a făcut așa cum i‑a poruncit Domnul. Au urcat pe muntele Hor înaintea ochilor întregii comunități. 28Moise l‑a dezbrăcat pe Aaron de veșmintele lui și l‑a îmbrăcat cu ele pe fiul său Elazar; Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui, iar Moise și Elazar au coborât de pe munte. 29Când comunitatea a văzut că Aaron a murit, toată Casa lui Israel l‑a jelit pe Aaron treizeci de zile.
Moses slår på klippen i modstrid med Herrens befaling
1Det var i årets første måned,20,1 Det vil sige i april hen imod slutningen af de 40 års ørkenvandring. at Israels folk nåede frem til Zins ørken. Mens de lå i lejr ved Kadesh, døde Mirjam og blev begravet.
2-3Der var næsten ingen vand på stedet, og derfor begyndte folket igen at klage til Moses og Aron. „Gid vi var døde, dengang Herren slog en masse israelitter ihjel,” jamrede de. 4„Hvorfor har I ført os ud i den her ørken? Var det bare, for at vi og vores dyr skulle dø? 5Hvorfor overtalte I os til at forlade Egypten for at føre os ud til det her gudsforladte sted? Hvad er der blevet af det frugtbare land med korn, figner, druer og granatæbler, som I lovede os? Vi er ved at dø af tørst.”
6Da forlod Moses og Aron forsamlingen og gik hen til åbenbaringsteltets indgang, hvor de bøjede sig i støvet for Herren, og Herrens herlighed viste sig for dem.
7-8„Tag Arons stav og kald folket sammen,” sagde Herren til Moses. „Mens de alle ser på det, skal du tale til klippen og befale den at give vand. Så vil der strømme vand ud fra klippen, og der bliver rigeligt til både folket og dyrene.”
9Moses gjorde, som Herren havde sagt, og hentede staven fra dens plads foran pagtens ark. 10Så kaldte han og Aron folket sammen rundt om klippen. „Se her, I oprørske mennesker!” råbte Moses. „Tror I, vi kan skaffe vand til jer fra denne klippe?” 11Så løftede han staven og slog to gange på klippen, og vandet strømmede ud, så folket og dyrene kunne drikke, så meget de ville.
12Men Herren sagde til Moses og Aron: „I havde åbenbart ikke tro nok til at gøre, nøjagtig som jeg sagde, og I tog tilmed selv æren over for folket. Jeg er en hellig Gud, som skal adlydes. Nu får I ikke æren af at føre folket ind i det land, jeg har lovet dem.”
13Man kaldte stedet Meribas20,13 Meriba betyder „skænderi, oprør”. Det er et andet sted end det Meriba, der omtales ved den tidligere episode i 2.Mos. 17,7, hvor Moses fik besked på at slå på en klippe. vand, for her satte Israels folk sig igen op imod Herren, og her viste han dem, at man bliver straffet for at sætte sig op mod den hellige Gud.
Israelitterne får ikke lov at rejse gennem Edoms land
14Mens de opholdt sig ved Kadesh, sendte Moses bud til Edoms20,14 „Edom” er et andet navn for Esau, Jakobs bror. Edomitterne boede øst for Zin ørkenen, syd for Det Døde Hav. konge. Budskabet lød: „Dit broderfolk, israelitterne, sender hilsen. Du har hørt om alle de strabadser, vi har været igennem, 15siden vores forfædre kom til Egypten og slog sig ned i landet, hvor de blev gjort til slaver. 16Men i vores nød råbte vi til Herren, og han sendte sin engel for at befri os fra slaveriet i Egypten. For øjeblikket befinder vi os ved Kadesh ved grænsen til jeres land, 17og vi beder om tilladelse til at rejse gennem landet. Vi skal nok gå uden om jeres marker og vingårde—ikke engang jeres brønde vil vi tage vand af. Vi lover at holde os til Kongevejen20,17 „Kongevejen” var en berømt og ældgammel hovedfærdselsvej øst om Jordanfloden fra Etzjon-Geber mod syd (nuværende Eilat) til Damaskus mod nord. Den gik tværs gennem Edoms land fra syd til nord. og ikke gå til nogen af siderne, så længe vi er i jeres land.”
18Men Edoms konge svarede: „Hold jer væk fra mit land, ellers sender jeg hæren imod jer.”
19„Jamen, vi lover at holde os til landevejen,” protesterede de israelitiske sendebud. „Vi lover også, at hvis nogen af os eller vores kvæg kommer til at drikke af jeres vand, betaler vi for det. Vi ønsker ikke at være til ulejlighed, men vil bare gerne have lov til at rejse igennem jeres land.”
20Men Edoms konge var ubøjelig. „I får ikke lov at rejse igennem mit land,” gentog han og gav befaling om at mobilisere hæren til at holde vagt ved grænsen. 21-22Det blev afslutningen på den diskussion: Edomitternes konge holdt stædigt fast ved sit afslag, og derfor måtte Israels folk opgive at tage den vej.
Arons død
23Ved Hors bjerg nær ved grænsen til Edom sagde Herren til Moses og Aron: 24„Tiden er kommet, hvor Aron skal dø. Han får ikke lov at komme ind i det land, jeg har lovet Israels folk, for I var begge ulydige imod mig ved Meribas vand.
25Moses skal føre Aron og hans søn Eleazar op på Hors bjerg, 26og dér skal han tage Arons præstedragt af ham og give hans søn Eleazar den på, hvorefter Aron skal dø.”
27Moses adlød Herren, og mens folket fulgte dem med øjnene, gik de tre mænd op på Hors bjerg. 28Da de nåede toppen, tog Moses præstedragten af Aron og gav Eleazar den på, hvorefter Aron døde oppe på bjerget. Moses og Eleazar gik så ned igen, 29og da folket hørte, at Aron var død, sørgede de over ham i 30 dage.
