Focul Domnului
1Poporul a început să murmure în auzul Domnului că‑i merge rău. Când Domnul a auzit, S‑a aprins de mânie. Focul Domnului s‑a aprins împotriva lor și a mistuit o parte din marginea taberei. 2Atunci poporul a strigat către Moise. Moise s‑a rugat Domnului și focul s‑a stins. 3Acelui loc i s‑a pus numele Tabera3 Tabera înseamnă Pârjol., pentru că focul Domnului s‑a aprins împotriva lor.
Poporul se plânge de mană
4După aceea, adunătura de oameni4 Este vorba despre acea mulțime amestecată de non‑israeliți care au plecat din Egipt împreună cu israeliții (vezi Ex. 12:38). care era în mijlocul lor a poftit cu nesaț, astfel că și fiii lui Israel s‑au plâns din nou și au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? 5Ne aducem aminte de peștele pe care‑l mâncam fără plată în Egipt, de castraveți, de pepeni, de praz, de ceapă și de usturoi. 6Acum însă ni s‑a uscat sufletul! Nu mai este nimic înaintea ochilor noștri, decât mana aceasta!“
7Mana era ca sămânța de coriandru, iar înfățișarea sa era ca înfățișarea bedeliumului7 Rășină gălbui-transparentă și aromată, ușor confundabilă cu o piatră prețioasă (vezi și Gen. 2:12).. 8Poporul umbla prin împrejurimi și o aduna, o măcina în râșniță sau o pisa într‑o piuă mică, apoi o fierbea în oale și făcea turte din ea. La gust era ca o turtă coaptă cu untdelemn. 9Când roua cădea noaptea peste tabără, cădea și mana împreună cu ea.
10Moise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui și la intrarea cortului său. Atunci mânia Domnului s‑a aprins foarte tare. Moise a înțeles că ceea ce făceau ei era un lucru rău.
11Moise i‑a zis Domnului:
– De ce te‑ai purtat atât de rău cu robul Tău? De ce n‑am găsit bunăvoință înaintea Ta11, 15 Lit.: în ochii Tăi. și ai lăsat asupra mea povara acestui popor? 12Oare eu am conceput poporul acesta? I‑am născut eu ca să‑mi spui: „Poartă‑i la sân cum poartă o doică un sugar“ înspre țara pe care ai jurat părinților lor că le‑o vei da? 13De unde să iau carne pentru tot poporul acesta? Căci vin și plâng înaintea mea, zicând: „Dă‑ne carne să mâncăm!“ 14Nu pot duce singur acest popor, căci este o povară prea grea pentru mine. 15Dacă așa Te porți cu mine, Te rog, mai bine omoară‑mă! Omoară‑mă, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta, și nu mă mai lăsa să‑mi văd nenorocirea!
16Domnul i‑a zis lui Moise:
– Adună la Mine șaptezeci de bărbați dintre bătrânii16 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); [peste tot în carte]. lui Israel, despre care știi că sunt bătrâni ai poporului și supraveghetorii săi. Să‑i aduci la Cortul Întâlnirii și să stea în picioare acolo împreună cu tine. 17Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo. Voi lua din Duhul Care este peste tine și‑L voi pune peste ei. Ei vor purta povara poporului împreună cu tine și astfel n‑o vei mai purta singur.
18Să spui poporului: „Sfințiți‑vă pentru ziua de mâine. Veți mânca și carne, pentru că v‑ați plâns în auzul Domnului, zicând: «Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt.» De aceea Domnul vă va da carne și veți mânca. 19Veți mânca nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, 20ci o lună întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că L‑ați respins pe Domnul, Care este în mijlocul vostru, și ați plâns înaintea Lui, zicând: «De ce am ieșit oare din Egipt?»“
21Dar Moise I‑a zis:
– Poporul care este cu mine este de șase sute de mii de oameni care merg pe jos21 Cu sensul de soldați pedeștri. Numărul total al celor ieșiți din Egipt era mult mai mare., și Tu zici: „Le voi da carne ca să mănânce o lună întreagă!“ 22Sunt destule turme și cirezi să tăiem? Sunt destui pești în mare să prindem?
23Domnul i‑a răspuns lui Moise:
– Este oare mâna Domnului prea scurtă? Vei vedea acum dacă se va împlini sau nu Cuvântul Meu.
Duhul și cei șaptezeci de bătrâni
24Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat șaptezeci de bărbați din bătrânii poporului și i‑a pus să stea de jur împrejurul Cortului. 25Apoi Domnul S‑a coborât în nor, i‑a vorbit lui Moise, a luat din Duhul Care era peste el și L‑a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Când Duhul S‑a așezat peste ei, au profețit. Dar după aceea n‑au mai profețit.
26În tabără rămăseseră doi oameni: unul se numea Eldad, iar celălalt Medad. Duhul S‑a așezat și peste ei. Aceștia erau dintre cei scriși, dar nu ieșiseră la Cort, așa că au profețit în tabără.
27Un tânăr a alergat și i‑a spus lui Moise:
– Eldad și Medad profețesc în tabără.
28Iosua, fiul lui Nun, care‑i slujea lui Moise încă din tinerețe, a răspuns și a zis:
– Moise, stăpânul meu, oprește‑i!
29Dar Moise i‑a răspuns:
– Ești gelos pentru mine? Cine n‑ar da ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din profeți și Domnul să‑Și pună Duhul Său peste ei!
30Apoi Moise s‑a întors în tabără împreună cu bătrânii lui Israel.
Prepelițele
31A venit un vânt de la Domnul care a adus prepelițe dinspre mare și le‑a făcut să zboare31 Sau: le‑a făcut să cadă. pe lângă tabără, cale de o zi, de o parte și de alta a taberei, la o înălțime de doi coți31 Aproximativ 1 m. de la pământ31 Sensul frazei este nesigur.. 32Toată ziua aceea și toată noaptea și apoi toată ziua următoare, poporul a adunat prepelițe; cel care adunase cel mai puțin avea zece homeri32 Aproximativ 2200 l.. Ei și le‑au întins în jurul taberei. 33Dar în timp ce carnea le era încă între dinți, înainte să o mestece, mânia Domnului s‑a aprins împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o mare urgie. 34Acelui loc i s‑a pus numele Chibrot-Hataava34 Chibrot-Hataava înseamnă Mormintele Poftei. pentru că acolo i‑au îngropat pe cei care au poftit.
35De la Chibrot-Hataava, poporul a călătorit spre Hațerot și s‑a oprit acolo.
11
民の不満
1まもなく、人々が主に対して激しく不平を言い始めました。主はそれを聞いて非常に怒り、野営地を端から焼き払おうとしました。 2驚いた彼らが、「た、大変だ！ 何とかしてくれ」と叫んだので、モーセが祈ると、火はようやく消えました。 3その事件があってから、そこはタブエラ（「燃える地」の意）と呼ばれるようになりました。そこで主が、イスラエル人を焼き滅ぼそうとされたからです。
4-5それが一段落すると、イスラエル人に混じって来たエジプト人が食べ物のことで文句を言い始め、おまけに一部のイスラエル人までが、いっしょになって不満をぶちまけました。「ああ、ひと口でもいいから肉が食べたい。エジプトの魚はうまかったなあ。それに、きゅうり、すいか、にら、玉ねぎ、にんにく。思い出すだけでもよだれが出そうだ。 6なのに今はどうだ。毎日毎日こんなマナばっかりじゃ、力も出ない。」
7マナはコエンドロ（コリアンダー。セリ科の一年草で、夏、白い小さな花をつける）の種ぐらいで、白っぽい樹脂のような色をしていました。 8それを拾い集め、つぶして粉にするか、臼でつくかしてから、蒸してパンを作るのです。味は油で揚げたパンのようでした。 9マナは夜の間に露といっしょに降りました。
10人々がそれぞれ自分の天幕の入口に集まって泣き言を言っているのを聞くと、主はまた憤りを覚えました。モーセも同じでした。 11モーセはとうとう主にぐちをこぼしました。「なぜ、こんなに手のかかる連中の面倒を見させて、私をお苦しめになるのですか。 12どうして、親子でも何でもないのに、こんな赤ん坊みたいな者たちを、約束の国まで連れて行かなければならないのですか。 13『肉が欲しい』と泣きつかれても、どこで手に入れたらよいのでしょうか。 14私ひとりでは手に負えません。荷が重すぎます。 15これ以上苦しみが続くのでしたら、もうたくさんです。いっそ、今すぐ私を殺してください。」
16主は答えました。「指導者を七十人選び、幕屋へ連れて来て、あなたといっしょに立たせなさい。 17わたしはそこであなたと話し、あなたの仕事を手伝えるように、彼らにもあなたと同じ霊の力を与えよう。 18それから、人々に身をきよめるように言いなさい。明日、肉が食べられると言いなさい。『おまえたちが、エジプトに残してきたものを泣くほど恋しがり、不平を言うのを、主はお聞きになった。望みどおり肉を下さるそうだ。 19-20それも、一日や二日ではない。五日、十日、二十日、いやそれ以上、毎日だ。まる一か月も食べ続ければ吐き気を催し、もう、うんざりだと言うだろう。主がいっしょにおられるのに見向きもせず、泣いてエジプトを恋しがった罰だ。』」
21モーセは言いました。「ですが主よ、男だけでも六十万人はおります。その全員に一か月分の肉とは！ 22羊と牛を全部殺しても足りません。海の魚を一匹残らず捕り尽くさないかぎり、とてもそれだけの肉は手に入りません。」
23「モーセよ。いつからわたしはそんなに弱くなったのか。わたしの言うことがほんとうかどうか、今にわかる。」
24モーセは幕屋を出て、人々にそのことばを伝えました。それから七十人の長老を集め、幕屋の回りに立たせました。 25と、どうでしょう。主が雲の中に身を隠して降りて来られ、モーセと話をしているではありませんか。そして主は、モーセに与えた霊の力を長老たちにも与えました。すると、しばらくの間、彼らは預言をしたのです。
26ところが、エルダデとメダデの二人はその時、野営地内に残っていたのに他の長老たちと同じように預言し始めました。 27そのことを、一人の若者が走って伝えに来ると、 28モーセが助手に選んだヌンの子ヨシュアはモーセに、「そんなことはやめさせてください」と抗議しました。
29「おまえは二人のことをねたんでいるようだ。だが、私は、イスラエル人がみな主の霊を頂き、預言者になってくれたらどんなにいいかと思っているのだ。」 30こう答えると、モーセは長老たちと共に野営地に帰りました。
31さて次の日、主が風を起こすと、それに乗って海の向こうからうずらが飛んで来て、野営地の回りに落ちました。どの方向に進んでも、一日の道のりの所にうずらが落ちています。それも九十センチほどの高さに、びっしり敷き詰めたようになっているのです。 32人々は、その日一日では足りず、夜の間も翌日もずっと、うずらを集めました。一番少ない者でも山ほど集めることができ、それを野営地中に広げて干しました。 33ところが、その肉を食べ尽くさないうちに主の罰が下り、大ぜいの者が疫病にかかって死にました。 34それから、この場所は、キブロテ・ハタアワ（「欲望の墓場」の意）と呼ばれるようになりました。人々が肉を欲しがり、エジプトでの生活を恋しがった人々を埋葬したからです。 35このあと人々はハツェロテまで行き、しばらく滞在しました。
