Israeliții își mărturisesc păcatele
1În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, fiii lui Israel, încinși cu saci și având țărână pe cap, s‑au strâns laolaltă pentru ținerea unui post. 2Cei din sămânța lui Israel s‑au separat de toți străinii și, stând în picioare, și‑au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile părinților lor. 3S‑au așezat la locurile lor și, timp de un sfert din zi, au citit din Cartea Legii Domnului, Dumnezeul lor. Apoi, într‑un alt sfert din zi, și‑au mărturisit păcatele și s‑au închinat Domnului, Dumnezeul lor.
4Iosua, Bani, Kadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s‑au urcat pe estrada leviților și au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. 5Leviții Iosua, Kadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis:
„Ridicați‑vă și binecuvântați‑L pe Domnul, Dumnezeul vostru, Care este din veșnicie în veșnicie!5 Sau: Ridicați‑vă și binecuvântați‑L pe Domnul, Dumnezeul vostru, pentru totdeauna! Binecuvântat să‑Ți fie Numele cel slăvit, care este mai presus de orice binecuvântare și laudă! 6Tu ești Domnul și în afară de Tine nu este un altul! Tu ai făcut cerurile și cerurile cerurilor cu toată oștirea lor, pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce este în ele. Tu dai viață tuturor acestora, iar oștirea cerurilor Ți se închină.
7Tu ești Domnul, Dumnezeul Care l‑ai ales pe Avram, Care l‑ai scos din Ur, din Caldeea, și i‑ai pus numele Avraam. 8Tu i‑ai găsit inima credincioasă înaintea Ta și ai încheiat cu el un legământ, potrivit căruia îi vei da seminței8 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. lui țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a periziților, a iebusiților și a ghirgașiților. Ți‑ai ținut promisiunile, căci Tu ești drept.
9Apoi ai văzut asuprirea părinților noștri în Egipt și le‑ai auzit strigătul la Marea Roșie9 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor– vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf. Vezi 1 Regi 9:26.. 10Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor săi și împotriva întregului popor din țara sa, căci ai știut cât de arogant s‑au purtat cu aceștia și Ți‑ai făcut un Nume, cum se știe astăzi. 11Ai despărțit marea înaintea lor, și ei au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat; pe urmăritorii lor însă i‑ai aruncat în adâncuri ca pe o piatră în ape mari. 12Apoi i‑ai condus printr‑un stâlp de nor ziua, și printr‑un stâlp de foc noaptea, ca să le luminezi calea pe care mergeau.
13Ai coborât pe muntele Sinai și le‑ai vorbit din ceruri. Le‑ai dat reguli drepte, legi adevărate, hotărâri și porunci bune. 14Le‑ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt și le‑ai dat porunci, hotărâri și o Lege prin mâna lui Moise, robul Tău. 15Le‑ai dat pâine din cer, atunci când le era foame, le‑ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete și le‑ai spus să vină să ia în stăpânire țara pe care juraseși că le‑o vei da.
16Însă ei, părinții noștri, s‑au îngâmfat, și‑au înțepenit ceafa și n‑au ascultat de poruncile Tale. 17Au refuzat să asculte și nu și‑au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le‑ai înfăptuit printre ei. Și‑au înțepenit ceafa și, în răzvrătirea lor, și‑au numit o căpetenie, ca să se întoarcă la robia lor. Dar Tu ești un Dumnezeu iertător, plin de har și milostiv, încet la mânie și plin de îndurare și nu i‑ai părăsit. 18Chiar și atunci când și‑au făcut un vițel turnat, zicând: «Acesta este Dumnezeul tău, Care te‑a scos din Egipt!» și s‑au făcut vinovați de multă blasfemie, 19Tu, în marea Ta îndurare, nu i‑ai părăsit în pustie. Stâlpul de nor n‑a încetat să‑i călăuzească ziua pe drum, iar stâlpul de foc n‑a încetat să le lumineze noaptea drumul pe care mergeau. 20Le‑ai dat chiar și Duhul Tău cel bun ca să‑i instruiască. Nu Ți‑ai retras mana de la gura lor și ai continuat să le dai apă ca să‑și potolească setea. 21Timp de patruzeci de ani le‑ai asigurat hrana în pustie și n‑au dus lipsă de nimic; hainele nu li s‑au învechit, iar picioarele nu li s‑au umflat.
22Le‑ai dat regate și popoare și ai împărțit între ei fiecare ținut.22 Lit.: colț. Astfel, ei au luat în stăpânire țara lui Sihon, adică țara regelui din Heșbon, și țara lui Og, regele Bașanului. 23Le‑ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor și i‑ai adus în țara în care le‑ai zis părinților lor să intre ca s‑o ia în stăpânire. 24Fiii lor au intrat și au luat în stăpânire țara, iar Tu i‑ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, pe canaaniți, și ai dat în mâinile lor pe regii acestora și popoarele țării, ca să le faci pe plac. 25Au cucerit cetăți fortificate, pământuri roditoare, au luat în stăpânire case pline cu tot felul de bunuri, puțuri deja săpate, vii, măslini și o mulțime de pomi fructiferi. Au mâncat, s‑au săturat, s‑au îngrășat și s‑au desfătat datorită bunătății Tale celei mari.
26Dar apoi s‑au arătat neascultători, s‑au răzvrătit împotriva Ta, au aruncat înapoia lor Legea Ta, i‑au ucis pe profeții Tăi, care mărturiseau împotriva lor pentru a‑i întoarce la Tine, și s‑au făcut astfel vinovați de multă blasfemie. 27Atunci i‑ai dat pe mâna vrăjmașilor lor, care i‑au asuprit. Totuși, în vremea necazului lor, ei au strigat către Tine, iar Tu i‑ai auzit din ceruri. În marea Ta îndurare le‑ai dat izbăvitori care i‑au izbăvit din mâna vrăjmașilor lor.
28Când au avut odihnă însă, au săvârșit iarăși ce este rău înaintea Ta. Atunci i‑ai lăsat pe mâna dușmanilor lor, care au domnit peste ei. Dar ei s‑au întors și au strigat către Tine, iar Tu i‑ai auzit din ceruri și, în îndurarea Ta, i‑ai eliberat în numeroase rânduri.
29I‑ai avertizat să se întoarcă la Legea Ta, dar ei s‑au îngâmfat, n‑au ascultat de poruncile Tale și au păcătuit împotriva hotărârilor Tale, pe care, dacă omul le face va trăi prin ele. Și‑au întors umărul cu încăpățânare, și‑au înțepenit ceafa și n‑au ascultat. 30I‑ai îngăduit așa mulți ani, i‑ai avertizat prin Duhul Tău, prin profeții Tăi, dar ei tot nu au luat aminte, astfel că i‑ai dat pe mâna popoarelor străine. 31Cu toate acestea, în marea Ta îndurare, nu i‑ai nimicit, nici nu i‑ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu plin de har și milostiv.
32Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel Mare, Puternic și Înfricoșător, Cel Care ții legământul și îndurarea32 Sau: păstrezi cu loialitate legământul; sau: păstrezi legământul dragostei., nu privi ca puțin lucru toate greutățile prin care am trecut, atât noi, cât și regii noștri, conducătorii noștri, preoții noștri, profeții noștri și părinții noștri, tot poporul Tău, din zilele împăraților Asiriei și până în ziua aceasta! 33Cu privire la tot ce a venit peste noi, Tu ai fost drept, căci ai lucrat cu credincioșie, dar noi am făcut ceea ce este rău! 34Regii, conducătorii, preoții și părinții noștri nu au împlinit Legea Ta. N‑au dat ascultare poruncilor și înștiințărilor Tale prin care i‑ai avertizat. 35În regatul lor, în mijlocul multor bunătăți primite de la Tine, în țara cea întinsă și bogată pe care le‑o dăduseși, ei nu Ți‑au slujit și nu s‑au întors de la faptele lor cele rele.
36Și iată‑ne astăzi robi în țara pe care le‑ai dat‑o părinților noștri, ca să‑i mănânce roadele și bunătățile! Iată‑ne robi chiar în ea! 37Rodul ei îi îmbogățește pe împărații pe care i‑ai pus stăpâni peste noi din cauza păcatelor noastre. Ei stăpânesc după bunul lor plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre, iar noi ne aflăm într‑un mare necaz.“
Poporul încheie o înțelegere
38Cu privire la toate acestea, noi am încheiat în scris o înțelegere de neclintit, pe document punându‑și pecetea conducătorii, leviții și preoții.
Naghinulsol ang mga Israelinhon sa Ilang mga sala
1Sa ika-24 nga adlaw sa mao gihapon nga bulan, nagtigom ang mga Israelinhon aron magpuasa. Nagbisti silag sako ug nagbutang ug abo sa ilang ulo sa pagpakita sa ilang pagsubo. 2Gilain nila ang ilang kaugalingon gikan sa mga dili Israelinhon. Nanindog sila ug gisulti nila ang ilang mga sala ug ang mga sala sa ilang mga katigulangan. 3Nagpabilin sila sa pagtindog sulod sa tulo ka oras samtang gibasa kanila ang Kasugoan sa Ginoo nga ilang Dios. Ug sulod sa laing tulo ka oras gisulti nila ang ilang mga sala ug nagsimba sa Ginoo nga ilang Dios. 4Ang mga Levita mitindog sa hagdanan ug nagaampo ug kusog sa Ginoo nga ilang Dios. Sila mao si Jeshua, Bani, Kadmiel, Shebania, Buni, Sherebia, ug Kenani. 5Unya ang mga Levita nga sila si Jeshua, Kadmiel, Bani, Hashabnea, Sherebia, Hodia, Shebania, ug Petahia miingon, “Tindog kamo ug dayega ang Ginoo nga inyong Dios sa walay kataposan!”9:5 sa walay kataposan: o, nga nagakinabuhi gikan kaniadto hangtod sa kahangtoran.
Unya miingon sila, “O Ginoo, dalaygon ang imong pagkagamhanan! Dili kini matupngan sa among mga pagdayeg. 6Ikaw lang ang Ginoo. Gihimo mo ang langit, ang yuta, ang dagat, ug ang tanang anaa niini. Ginahatagan mo ug kinabuhi ang tanan mong binuhat, ug ginasimba ka sa mga anghel sa langit.
7“Ikaw ang Ginoong Dios nga nagpili kang Abram ug nagdala kaniya pagawas sa Ur, nga sakop sa pagdumala sa mga Kaldeanhon.9:7 Kaldeanhon: Mga katawhan nga nagpuyo kaniadto sa habagatang bahin sa Babilonia. Sa kadugayan nahimong Kaldeanhon ang tawag sa mga taga-Babilonia. Ug ginganlan mo siyag Abraham. 8Nakita mo nga matinumanon siya kanimo, ug naghimo ka ug kasabotan kaniya nga imong ihatag sa iyang mga kaliwat ang yuta sa mga Canaanhon, Hitihanon, Amorihanon, Perisihanon, Jebusihanon, ug sa mga Gergasihanon. Ug gituman mo ang imong saad kanila, tungod kay matarong ka.
9“Nakita mo ang pag-antos sa among mga katigulangan sa Ehipto. Nadungog mo ang pagpangayo nilag tabang kanimo didto sa Pulang Dagat. 10Naghimo ka ug mga milagro ug mga katingalahang butang batok sa Faraon, ug sa tanan niyang mga opisyal ug katawhan, kay nahibaloan mo kon giunsa nila pagdaog-daog ang among mga katigulangan. Ug ang imong ngalan bantogan hangtod karon. 11Gitunga mo ang dagat atubangan sa imong katawhan aron makaagi sila sa yuta nga mala. Ang ilang mga kaaway nga naggukod kanila gitambog mo sa kinahiladman sa dagat nga sama sa bato nga gitambog sa sulog nga tubig. 12Kon adlaw, gitultolan mo sila pinaagi sa panganod nga daw haligi, ug kon gabii, pinaagi sa kalayo nga daw haligi, aron sa paghatag ug kahayag sa dalan nga ilang gilakwan.
13“Nanaog ka sa Bukid sa Sinai gikan sa langit ug nakigsulti ka kanila. Gihatagan mo silag husto nga mga lagda ug mga patakaran ug maayo nga mga tulumanon ug mga sugo. 14Gitudloan mo sila bahin sa ilang himuon sa Adlaw nga Igpapahulay. Ug gisugo mo sila pinaagi sa imong alagad nga si Moises nga tumanon nila ang imong mga sugo, mga tulumanon, ug mga lagda. 15Sa dihang gigutom sila, gihatagan mo silag pagkaon gikan sa langit, ug sa dihang giuhaw sila, gipainom mo silag tubig gikan sa bato. Giingnan mo sila nga sudlon nila ug panag-iyahon ang yuta nga imong gisaad nga ihatag kanila. 16Apan sila nga among mga katigulangan mapahitas-on, gahig ulo, ug wala motuman sa imong mga sugo. 17Nagdumili sila sa pagpamati kanimo, ug gikalimtan nila ang mga milagro nga imong gihimo alang kanila. Nagmagahi sila, ug misupak kanimo pinaagi sa pagpili ug mga pangulo nga modala kanila pagbalik sa pagkaulipon sa Ehipto. Apan mapinasayloon ka nga Dios, maloloy-on, puno sa grasya, dili daling masuko, ug mahigugmaon. Busa wala mo sila isalikway 18bisan naghimo silag rebulto nga baka ug miingon, ‘Mao kini ang atong dios nga nagpagawas kanato gikan sa Ehipto.’ Labihan gayod ang ilang pagpasipala kanimo! 19Apan tungod sa imong dakong kalooy kanila, wala mo sila pasagdi sa disyerto. Wala mobiya kanila ang panganod nga daw haligi nga nagatultol kanila kon adlaw, ug ang kalayo nga daw haligi nga nagahatag ug kahayag sa dalan nga ilang ginalakwan kon gabii. 20Gihatag mo kanila ang imong maayong Espiritu sa pagtudlo kanila. Wala nimo sila hikawi sa pagkaon sa manna, ug padayon mo silang gihatagan ug tubig alang sa ilang kauhaw. 21Giatiman mo sila sulod sa 40 ka tuig didto sa kamingawan, busa wala gayod sila makulangi sa ilang mga kinahanglanon. Wala modaan ang ilang mga bisti ug wala usab maluthi ang ilang mga tiil sa paglakaw.
22“Gitugyan mo kanila ang mga gingharian, mga nasod, ug ang mga yuta sa ilang palibot. Giilog nila ang yuta sa Heshbon nga gidumalahan ni Haring Sihon, ug ang yuta sa Basan nga gidumalahan ni Haring Og. 23Gipadaghan mo ang ilang mga kaliwat, sama sa mga bitoon sa langit. Gidala mo sila sa yuta nga imong gisaad sa ilang mga katigulangan nga ilang sudlon ug panag-iyahan. 24Busa gisulod nila kini ug gisakop. Gipapildi mo kanila ang mga Canaanhon nga nagpuyo niadtong yutaa. Gitugyan mo kanila ang mga Canaanhon apil ang ilang mga hari aron himuon nila ang gusto nilang himuon sa mga Canaanhon. 25Giilog sa imong katawhan ang pinarilan nga mga lungsod ug ang mabungahong mga yuta. Giilog usab nila ang mga balay nga puno sa maayong mga butang, mga atabay, mga ubasan, mga tamnanan sa olibo, ug ang mga punoan sa kahoy nga labihan kadaghan ug prutas. Nangaon sila kutob sa ilang gusto ug nanambok. Nagpakabuhong sila sa imong labihan nga kaayo nga gipakita kanila.
26“Apan luyo niini, misupak sila ug nagrebelde kanimo. Gitalikdan nila ang imong balaod ug gipatay nila ang imong mga propeta nga mipahimangno kanila aron sa pagpabalik kanila diha kanimo. Labihan gayod ang mga pagpasipala nga ilang gipanghimo! 27Busa gitugyan mo sila sa ilang mga kaaway nga naglisod-lisod kanila. Apan sa dihang nangayo sila ug tabang kanimo, gipamatian mo pa gihapon sila diha sa langit. Ug sa imong kalooy, gihatagan mo silag mga pangulo nga miluwas kanila gikan sa kamot sa ilang mga kaaway.
28“Apan kon maayo na ang ilang kahimtang, nagahimo na usab sila ug daotan sa imong atubangan. Unya gitugyan mo na usab sila sa kamot sa ilang mga kaaway aron dumalahan sila. Apan kon mangayo na usab sila sa imong tabang, mamati ka gihapon kanila diha sa langit. Ug sa imong kalooy ginaluwas mo sila kanunay. 29Gipahimangnoan mo sila aron motuman sila pagbalik sa imong Kasugoan. Apan nagmagahi sila ug wala nila tumana ang imong mga sugo. Nagpakasala sila batok sa imong mga sugo nga nagahatag ug tinuod nga kinabuhi sa nagatuman niini. Sa kagahi sa ilang mga ulo mitalikod sila kanimo, ug nagdumili sa pagpamati kanimo. 30Sulod sa daghang mga katuigan gipasensyahan mo sila ug gipahimangnoan sa imong Espiritu pinaagi sa mga propeta. Apan wala sila manumbaling. Busa gitugyan mo sila sa mga katawhan sa ilang palibot. 31Apan bisan pa niini, tungod sa dako mong kalooy, wala mo sila pasagdi o laglaga sa hingpit, kay maloloy-on ka nga Dios ug puno sa grasya.
32“Ikaw nga among Dios makagagahom, katingalahan, ug talahuron. Ginatuman mo ang imong kasabotan, ug ginapakita mo ang imong gugma. Karon, ayaw ipakawalay-bili ang among mga pag-antos. Nagaantos kami ug ang among mga hari, mga pangulo, mga pari, mga propeta, ug mga katigulangan, gikan pa sa panahon nga gidaog-daog kami sa mga hari sa Asiria hangtod karon. 33Matarong ang gihimo mong pagsilot kanamo. Nagmatinud-anon gayod ikaw kanamo, apan kami nagpakasala. 34Ang among mga hari, mga pangulo, mga pari, ug mga katigulangan wala motuman sa imong Kasugoan. Wala sila magtagad sa imong mga sugo ug mga pahimangno. 35Bisan aduna silay kaugalingong gingharian ug nakasinati sa imong dakong kaayo, ug bisan gihatagan mo sila sa halapad ug mabungahong yuta, wala gihapon sila moalagad kanimo o mobiya sa ilang daotang mga binuhatan. 36Mao nga karon nangaulipon kami dinhi niining yuta nga imong gihatag sa among mga katigulangan, diin makakaon unta sila sa mga abot niini ug makapahimulos sa uban pang mga kaayohan niini. 37Ang abunda nga mga abot sa yuta atua paingon sa mga hari nga gipadumala mo kanamo tungod sa among mga sala. Gihimo nila ang ilang gustong himuon kanamo ug sa among mga kahayopan. Ug labihan ang among pag-antos.”
Naghimo ug Kasabotan ang mga Tawo
38“Tungod niining tanan, kaming mga Judio naghimo ug usa ka lig-ong kasabotan. Gisulat kini ug giselyohan sa among mga pangulo, mga pari, ug mga Levita.”
