Neemia, trimis de Artaxerxes la Ierusalim
1În luna Nisan1 Luna Nisan era prima lună în calendarul babilonian, care începea undeva în martie sau aprilie. De menționat că prima zi a fiecărei luni calendaristice era marcată de Luna nouă (momentul când Luna este vizibilă pentru prima oară în partea de vest a bolții cerești, când apune Soarele, la 24-36 de ore după conjunția sa cu Soarele). , în al douăzecilea an al împăratului Artaxerxes1 Artaxerxes I Longimanus (465/464–425 î.Cr.); martie-aprilie 445 î.Cr., pe când vinul fusese pus înaintea lui, am luat vin și l‑am servit pe împărat. Nu mai fusesem trist niciodată înaintea lui.
2Împăratul mi‑a zis:
– De ce ai fața așa tristă? Nu ești bolnav; deci nu poate fi decât o întristare a inimii!
Atunci m‑am temut foarte tare 3și i‑am răspuns împăratului:
– Să trăiască împăratul pe vecie! Cum să nu am fața tristă când cetatea unde se află mormintele părinților mei este în ruine, iar porțile ei au fost mistuite de foc?
4Împăratul mi‑a zis:
– Ce anume ceri?
M‑am rugat Dumnezeului cerurilor, 5iar apoi i‑am zis împăratului:
– Dacă împăratul găsește de cuviință și dacă robul tău are trecere înaintea ta, dă‑mi drumul să merg în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele părinților mei, ca s‑o rezidesc.
6Atunci împăratul, lângă care era așezată și împărăteasa, m‑a întrebat:
– Cât va dura călătoria ta și când te vei întoarce?
Am hotărât o dată, iar împăratul a fost binevoitor și mi‑a dat voie să plec. I‑am mai zis împăratului:
7– Dacă împăratul găsește de cuviință, să mi se dea scrisori către guvernatorii provinciei de peste Râu7 Teritoriul de la vest de Eufrat: Aram, Fenicia și restul Canaanului; [peste tot în carte]., ca să‑mi dea voie să trec până când voi ajunge în Iuda, 8și o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să‑mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile citadelei din preajma Templului, pentru zidul cetății și pentru casa în care voi locui.
Împăratul mi‑a dat tot ce am cerut, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. 9Am ajuns la guvernatorii provinciei de peste Râu și le‑am dat scrisorile împăratului. Împăratul trimisese împreună cu mine niște căpetenii de armată și niște călăreți. 10Când Sanbalat, horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, au auzit aceasta, s‑au tulburat foarte tare pentru faptul că cineva venise să caute binele fiilor lui Israel.
Neemia cercetează zidurile Ierusalimului
11Când am ajuns la Ierusalim, am rămas acolo timp de trei zile. 12Apoi m‑am trezit noaptea și am luat cu mine câțiva oameni, fără să spun nimănui ce mi‑a pus Dumnezeu pe inimă să fac la Ierusalim. Nu am luat cu mine niciun alt animal, în afară de cel pe care mergeam călare. 13Am ieșit noaptea pe Poarta Văii și m‑am îndreptat înspre Izvorul Balaurului13 Sau: Șacalului; sau: Șarpelui; sau: Măslinilor. și înspre Poarta Gunoiului, uitându‑mă cu atenție la zidurile Ierusalimului, care fuseseră dărâmate, și la porțile lui care fuseseră mistuite de foc. 14Când am vrut să trec prin Poarta Izvorului înspre Iazul Regelui, nu a fost destul loc pentru animalul pe care călăream. 15M‑am suit noaptea prin vale și m‑am uitat cu atenție la zid, după care am intrat prin Poarta Văii și m‑am întors. 16Dregătorii nu știau nici unde am mers, nici ce am făcut. Până atunci nu le spusesem nimic nici iudeilor, nici preoților, nici nobililor, nici leviților, nici dregătorilor și nici celorlalți slujbași.
17Atunci le‑am zis:
– Vedeți starea nenorocită în care ne aflăm! Ierusalimul este în ruine, iar porțile lui sunt mistuite de foc. Haideți să reconstruim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de rușine!
18Și le‑am istorisit cât de bună a fost mâna Dumnezeului meu față de mine și cuvintele pe care mi le‑a spus împăratul.
Ei au zis:
– Să ne ridicăm și să zidim! Și și‑au întărit mâinile pentru această lucrare bună.
19Când horonitul Sanbalat, Tobia, slujitorul amonit, și arabul Gheșem au aflat aceasta, ne‑au batjocorit și ne‑au disprețuit, zicând:
– Ce faceți voi acolo? Vă răsculați împotriva împăratului?
20Eu le‑am răspuns și le‑am zis:
– Dumnezeul cerurilor, El ne va ajuta să reușim. Noi, robii Lui, vom începe să rezidim. Cât despre voi, nu aveți nici moștenire, nici drepturi și nici amintire în Ierusalim.
Nagkadto si Nehemias sa Jerusalem
1Sang nahauna nga bulan, nga amo ang bulan sang Nisan, sadtong ika-20 nga tuig sang paghari ni Artaserkses, nagserbi ako sang bino sa hari. Sadto lang niya ako nakita nga masubo. 2Gani ginpamangkot niya ako, “Ngaa masinulub-on ka nga wala ka man sing sakit? Siguro may problema ka.” Kinulbaan gid ako, 3pero nagsabat ako sa hari, “Kabay pa nga magkabuhi ka sing malawig, Mahal nga Hari. Masinulub-on ako tungod kay ang siyudad nga ginlubngan sang akon mga katigulangan guba kag ang mga puwertahan sini sunog.” 4Nagpamangkot ang hari, “Ti, ano ang imo gusto?” Nagpangamuyo ako sa Dios sang langit,2:4 Dios sang langit: ukon, Dios nga ara sa langit; ukon, Dios nga naghimo sang langit; ukon, Dios nga labaw sa tanan. 5kag pagkatapos nagsabat ako sa hari, “Kon puwede, Mahal nga Hari, kag kon nalipay ka sa akon, gusto ko kuntani nga magpauli sa Juda, agod patindugon liwat ang siyudad nga sa diin ginlubong ang akon mga katigulangan.”
6Nagpamangkot sa akon ang hari samtang ang rayna nagapungko sa iya tupad, “Ano ka kadugay didto, kag san-o ka mabalik?” Nagsiling ako kon san-o ako mabalik, kag ginsugtan niya ako. 7Nagpangabay man ako sa hari, “Kon puwede, Mahal nga Hari, hatagi ako sang mga sulat para sa mga gobernador sang probinsya sa nakatundan sang Eufrates, agod tugutan nila ako nga mag-agi sa ila teritoryo sa akon nga pagpauli sa Juda. 8Kag kon mahimo hatagi man ako sang sulat para kay Asaf, ang nagabantay sang imo kakahuyan, agod hatagan niya ako sang mga kahoy nga gamiton sa paghimo sang puwertahan sang mabakod nga kuta sa tupad sang templo, kag sa pagpatindog sang pader sang siyudad kag sang balay nga akon pagaestaran.” Gintuman sang hari ang akon mga ginpangabay sa iya tungod sa kaayo sang Dios sa akon.
9Sang paghalin ko, ginpaupdan pa ako sang hari sang mga opisyal sang mga soldado kag sang mga manugkabayo. Kag pag-abot ko sa nakatundan sang Eufrates, ginhatag ko sa mga gobernador ang sulat sang hari. 10Pero sang mabatian ni Sanbalat nga taga-Horon kag ni Tobia nga isa ka opisyal nga Ammonhon nga nag-abot ako sa pagbulig sa mga Israelinhon, naakig gid sila.
Gintan-aw ni Nehemias ang mga Pader sang Jerusalem
11Pagkaligad sang tatlo ka adlaw halin sang pag-abot ko sa Jerusalem, 12naglakat ako sang tungang gab-i upod sang pila ko ka mga kaupdanan. Wala ko ginsugid bisan kay sin-o ang nabatyagan ko nga gusto ipahimo sang Dios sa akon parte sa Jerusalem. Wala ako sing iban nga sapat nga dala luwas lang gid sa asno nga akon ginasakyan. 13Nagguwa ako sa Puwertahan nga Nagaatubang sa Pulopatag kag nagkadto sa Bubon sang Dragon2:13 Dragon: ukon, Man-og; ukon, Jackal. hasta sa may Puwertahan sang Ginahabuyan sang Basura. Gintan-aw ko sing maayo ang naguba nga mga pader sang Jerusalem kag ang mga puwertahan sini nga nagkalasunog. 14Nagpadayon ako sa Puwertahan nga Pakadto sa Tuburan hasta sa palaligusan sang hari, pero indi didto makaagi ang akon asno. 15Gani nagtaklad na lang ako sa Kidron nga ililigan sang tubig, kag sige ang akon tan-aw sang mga pader sadto nga gab-i. Pagkatapos nagbalik ako kag didto liwat nag-agi sa Puwertahan nga Nagaatubang sa Pulopatag.
16Wala nakahibalo ang mga opisyal sang siyudad kon diin ako naghalin kag kon ano ang akon ginhimo. Kay wala pa gid ako sing may ginsugiran nga Judio parte sa akon plano, bisan ang mga pari, mga pangulo, mga opisyal, kag ang iban pa nga ara sa administrasyon.
17Pero karon nagsiling ako sa ila, “Nakita ninyo ang makaluluoy nga kahimtangan sang aton siyudad. Guba ang Jerusalem kag sunog ang iya mga puwertahan. Patindugon naton liwat ang mga pader sang Jerusalem agod indi na kita mahuy-an.” 18Ginsilingan ko man sila kon daw ano kaayo sang Dios sa akon kag kon ano ang ginsiling sang hari sa akon. Nagsabat sila, “Sige, patindugon naton liwat ang mga pader.” Gani nagpreparar sila agod umpisahan ining maayo nga buluhaton.
19Pero sang mabalitaan ini ni Sanbalat nga taga-Horon, ni Tobia nga isa ka opisyal nga Ammonhon, kag ni Geshem nga Arabo, ginyaguta nila kami kag ginkadlawan. Nagsiling sila, “Ano inang inyo ginahimo? Nagaplano bala kamo sa pagrebelde sa hari?” 20Ginsabat ko sila, “Magmadinalag-on kami paagi sa bulig sang Dios sang langit. Kami nga iya mga alagad magaumpisa sa pagpatindog sang mga pader sang Jerusalem. Pero kamo wala gid sing labot ukon kinamatarong sa Jerusalem, kag wala man kamo sing bahin sa iya kasaysayan.”
