Căderea cetății Ninive
1Distrugătorul s‑a suit împotriva ta, Ninive1 În anul 612 î.Cr. o alianță formată din Babilonia (Nabopolassar) și Media (Cyaxares), cărora li s‑au alăturat triburi scite, au asediat Ninive și au cucerit‑o.!
Păzește‑ți fortificațiile!
Veghează asupra drumului!
Încinge‑ți coapsele!
Adună‑ți toată puterea!
2Căci Domnul va reface măreția lui Iacov
asemenea măreției lui Israel de odinioară,
căci i‑au jefuit prădătorii
și le‑au distrus butucii de vie.
3Scutul vitejilor lui este roșu;
războinicii lui sunt îmbrăcați în stacojiu.
Carele sunt ca un metal înroșit
în ziua pregătirii lor,
iar sulițele sunt agitate.
4Carele aleargă nebunește pe drumuri
și gonesc prin piețe.
La înfățișare sunt ca niște torțe
și țâșnesc ca fulgerele.
5El5 Cu referire fie la împăratul Asiriei, fie la asediator. își aduce aminte de cei măreți ai săi,
dar ei se împiedică în mersul lor.
Aceștia se grăbesc spre zid
și așază zidul de protecție.
6Porțile râurilor6 Cu referire fie la cele 15 porți pe care le avea Ninive, fie la niște stăvilare prin care asediatorii au oprit apa care a lovit cu putere în zidul cetății și l‑a spart. sunt deschise
și palatul se prăbușește.
7A fost stabilit7 Sensul termenului ebraic este nesigur.! Este dusă în captivitate7 Sau: Este dezgolită., este luată.
Slujitoarele ei se vaită ca niște turturele
și se bat pe piept.
8Ninive este ca un iaz plin,
a cărui apă se scurge.
„Stați! Stați!“,
dar niciunul nu se întoarce.
9Jefuiți argintul,
jefuiți aurul!
Acolo sunt comori nesfârșite,
o mulțime de tot felul de lucruri prețioase.
10Este jefuită, pustiită și devastată!
Inimile se topesc de frică și genunchii tremură!
Toate coapsele sunt în chin și toate fețele au pălit.
11Unde este acum culcușul acela al leilor,
pășunea aceea pentru leii tineri,
pe unde umbla leul, leoaica și puiul de leu,
fără să le sperie nimeni?
12Leul a sfâșiat îndeajuns pentru puii săi
și a sugrumat destulă pradă pentru leoaicele sale.
El și‑a umplut grotele cu pradă
și gropile cu carne sfâșiată.
13„Iată că sunt împotriva ta!“
zice Domnul Oștirilor13 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers..
„Îți voi preface carele în fum,
iar sabia îți va mistui leii tineri;
îți voi nimici prada de pe pământ
și glasul mesagerilor tăi nu va mai fi auzit!“
The Lord Will Destroy Nineveh
1Nineveh, armies are coming to attack you.
Guard the forts!
Watch the roads!
Get ready!
Gather all your strength!
2Assyria once took everything of value from God’s people.
Its army destroyed all their vines.
But the Lord will bring back
the glory of Jacob’s people.
He’ll make Israel glorious again.
3The shields of the soldiers are red.
The warriors are dressed in bright red uniforms.
The metal on their chariots flashes
when they are prepared for war.
Their spears made out of juniper are ready to use.
4The chariots race through the main streets.
They rush back and forth through them.
They look like flaming torches.
They dart around like lightning.
5Nineveh sends for their special troops.
But they trip and fall on their way.
They run toward the city wall.
They keep their shield in front of them.
6The attackers open the gates that hold back
the waters of the river.
And the palace falls down.
7The attackers order that Nineveh’s people
be taken away as prisoners.
The female slaves sound like doves as they mourn.
They beat their chests.
8Nineveh is like a pool
whose water is draining away.
“Stop running away!” someone cries out.
But no one turns back.
9“Steal the silver!” the attackers shout.
“Grab the gold!”
The supply is endless.
There is plenty of wealth
among all the city’s treasures.
10Nineveh is destroyed, robbed and stripped!
Hearts melt away in fear.
Knees give way.
Bodies tremble with fear.
Everyone’s face turns pale.
11Assyria is like a lion.
Where is the lions’ den now?
Where did they feed their cubs?
Where did all the lions go?
In their den they had nothing to fear.
12The lion killed enough for his cubs to eat.
He choked what he caught for his mate.
He filled his home with what he had killed.
He brought to his dens what he had caught.
13“Nineveh, I am against you,”
announces the Lord who rules over all.
“I will burn up your chariots with fire.
Your young lions will be killed by swords.
I will leave you nothing on earth to catch.
The voices of your messengers
will no longer be heard.”
