Starea de păcat a poporului
1Vai de mine!
Căci sunt ca după culesul fructelor,
ca după culesul viilor!
Nu mai este niciun ciorchine de mâncat
nimic din smochinele timpurii,
după care tânjește sufletul meu!
2A pierit cel evlavios din țară
și n‑a mai rămas niciun om drept!2 Sau: A pierit cel evlavios de pe pământ / și nu mai este niciunul drept printre oameni.
Cu toții stau la pândă, ca să verse sânge;
fiecare îl vânează pe fratele său cu o plasă.
3Mâinile lor sunt deprinse la rău, ca să‑l înfăptuiască bine!
Conducătorul cere daruri,
iar judecătorul cere mită.
Cel mare își spune dorința sufletului său
și apoi conspiră împreună3 Sensul versului este nesigur..
4Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine;
cel mai drept este mai rău ca un gard de spini.
Ziua vestită de străjerii tăi,
ziua pedepsei tale, a sosit!
Acum va fi stupoare pentru voi!
5Nu‑l crede pe prieten,
nu te încrede în amic!
Păzește‑ți ușa gurii
de cea care se odihnește la pieptul tău!
6Căci fiul își desconsideră tatăl,
fiica se ridică împotriva mamei ei,
iar nora – împotriva soacrei sale,
așa încât dușmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.
7Eu însă voi privi la Domnul,
voi nădăjdui în Dumnezeul mântuirii mele!
Dumnezeul meu mă va asculta!
Israel va fi restaurat
8Nu te bucura din cauza mea, dușmană a mea,
căci, deși am căzut, mă voi ridica!
Deși locuiesc în întuneric,
Domnul va fi lumina mea!
9Voi îndura furia Domnului,
căci am păcătuit împotriva Lui,
o voi îndura până când El îmi va apăra cauza
și‑mi va face dreptate.
El mă va scoate la lumină;
Îi voi vedea dreptatea.
10Când va vedea dușmana mea lucrul acesta,
va fi acoperită de rușine,
ea, care‑mi zicea:
„Unde este Domnul, Dumnezeul tău?“
Ochii mei vor vedea căderea ei!
Atunci ea va fi călcată în picioare
ca noroiul de pe ulițe.
11Va fi o zi a reclădirii zidurilor tale,
o zi în care ți se va lărgi hotarul!
12În ziua aceea, vor veni la tine oameni
din Asiria și până dinspre cetățile Egiptului12 Sau: din Asiria și până în Egipt.,
din Egipt și până la râu12 Eufratul.,
de la o mare și până la cealaltă,
de la un munte și până la celălalt.
13Însă țara13 Sau: pământul. va fi pustiită din cauza locuitorilor ei,
ca rod al faptelor lor rele.
Rugăciune și laudă
14Păstorește‑Ți cu toiagul poporul,
turma moștenirii Tale
care locuiește în singurătate,
în pădurea din mijlocul ținutului roditor14 Sau: în pădurea din mijlocul Carmelului.!
Să pască în Bașan și în Ghilad
ca în zilele de odinioară!
15„Îi voi arăta lucruri minunate,
ca în ziua ieșirii tale din țara Egiptului!“
16Neamurile vor vedea și se vor rușina
de toată puterea lor.
Își vor pune mâna la gură
și urechile le vor asurzi.
17Vor linge țărâna ca șarpele
și ca târâtoarele pământului.
Vor ieși tremurând din cetățuile lor,
se vor înfricoșa de Domnul, Dumnezeul nostru,
și se vor teme de Tine.
18Cine este Dumnezeu ca Tine,
Care ridică pedeapsa pentru nelegiuire
și trece cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii Lui?
Tu nu rămâi mânios pe vecie,
ci Îți găsești plăcerea în îndurare18 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului..
19Tu vei avea iarăși milă de noi
și vei zdrobi sub tălpi19 Sau: vei lua în captivitate, verbul ebraic având sensul de a subjuga, a înrobi. nelegiuirile noastre;
vei arunca în adâncurile mării toate păcatele noastre.
20Tu vei arăta credincioșie față de Iacov
și îndurare față de Avraam,
așa cum ai jurat părinților noștri
în zilele din vechime.
Landets förfall
1Ve mig!
Jag är som fruktplockare
och druvskördare efter skördetiden:
Inte en druvklase finns att äta
och inte ett enda efterlängtat fikon.
2De fromma har försvunnit från landet,
och ingen ärlig människa finns kvar.
Alla ligger de på lur för att mörda
och fånga någon annan i sina nät.
3Med båda händerna
är de beredda att begå onda gärningar,
fursten vill ha gåvor
och domaren tar mutor,
den mäktige dikterar vad han önskar.
På det viset blir allting förvridet.7:3 Grundtextens innebörd är osäker.
4Den bäste bland dem är som ett törnsnår,
och den ärligaste bland dem som en taggig häck.
Den dag som dina väktare förutsagt är inne,
dagen då Gud ska besöka dig,
och förvirring drabbar folket.
5Lita inte på din nästa,
förtrösta inte på en vän,
var försiktig med vad du säger
till kvinnan i din famn!
6Sonen föraktar sin far,
dottern sätter sig upp mot sin mor
och sonhustrun mot sin svärmor,
och en man ska finna fiender i sitt eget hus.
7Men jag vill se upp till Herren
och vänta på min frälsnings Gud.
Min Gud ska höra mig.
Israel reser sig
8Gläds inte över mig, min fiende,
för även om jag har fallit
ska jag resa mig igen.
När jag sitter i mörkret
ska Herren vara mitt ljus.
9Jag har syndat mot Herren
och måste uthärda hans vrede
till dess han tar sig an min sak
och skaffar mig rätt.
Han ska föra mig ut i ljuset,
och jag ska få se hans rättfärdighet.
10Då ska min fiende få se det
och höljas i skam,
hon7:10 Fiendefolket personifieras som en kvinna. som sa till mig:
”Var är nu Herren, din Gud?”
Jag ska med egna ögon få se
när hon trampas ner som smuts på gatan.
11Den dagen ska komma
då dina murar byggs upp,
och den dagen ska dina gränser vidgas.
12Den dagen ska man komma till dig
från Assyrien och Egyptens städer,
från Egypten till Eufrat,
från hav till hav och från berg till berg.
13Jorden ska läggas öde
för sina invånares
och deras gärningars skull.
Bön och lovprisning
14Valla ditt folk med din stav,
din hjord, din arvedel,
som bor ensam i skogen,
mitt i ett bördigt land.
Låt dem få beta i Bashan och Gilead,
som en gång för länge sedan.
15”Låt oss få se under
som vid ditt uttåg ur Egypten.”7:15 I grundtexten är det svårt att se vem som åsyftas; det kan också vara Herren som talar: Som när du drog ut ur Egypten ska jag låta honom se under.
16Folken ska se det
och komma på skam i all sin makt.
De ska lägga handen på munnen,
och deras öron ska bli döva.
17De ska slicka stoft som ormar,
som markens kräldjur.
Darrande ska de komma ut ur sina fästen,
skräckslagna inför Herren, vår Gud,
och frukta för dig.
18Vem är en sådan Gud som du,
som utplånar skuld och förlåter synd
hos dem som finns kvar av hans arvedel?
Hans vrede består inte för evigt,
för vad han vill är nåd.
19Än en gång ska han
förbarma sig över oss,
trampa på våra synder
och kasta våra missgärningar i havets djup.
20Du ska visa Jakob trohet
och Abraham nåd,
som du med ed lovade våra förfäder
för så länge sedan.
