Muntele Casei Domnului
(Is. 2:2-4)
1În zilele de pe urmă,
muntele Casei Domnului
va fi așezat drept cel mai înalt dintre munți,
va fi înălțat deasupra dealurilor
și popoarele vor curge spre el.
2Multe neamuri vor veni și vor zice:
„Să mergem și să ne suim la muntele Domnului,
la Casa Dumnezeului lui Iacov!
El să ne învețe căile Sale,
și noi să umblăm pe cărările Sale!“
Căci din Sion va ieși Legea,
iar Cuvântul Domnului – din Ierusalim.
3El va judeca între multe popoare
și va hotărî pentru neamuri puternice, depărtate.
Ei își vor făuri din săbii pluguri,
și din sulițe – cosoare.
Niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam
și nu vor mai învăța războiul.
4Fiecare va locui sub vița lui
și sub smochinul lui
și nimeni nu‑l va mai înspăimânta,
căci gura Domnului Oștirilor4 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers. a vorbit!
5Toate popoarele umblă,
fiecare în numele dumnezeilor lor.
Noi însă vom umbla în Numele Domnului,
Dumnezeul nostru, pentru veci de veci!
Promisiunea restaurării
6„În ziua aceea, zice Domnul,
îi voi aduna pe cei șchiopi
și îi voi strânge laolaltă pe cei alungați,
pe cei pe care i‑am rănit.
7Voi face din cei șchiopi o rămășiță
și din cei izgoniți – un neam puternic.
Domnul va împărăți peste ei pe muntele Sion,
de acum și până în veci.
8Cât despre tine, turn de veghe al turmei,
deal8 Sau: fortăreață. al fiicei Sionului8 Cetatea lui David, regele davidic fiind văzut drept păstorul lui Israel (vezi Ps. 78:70-72).,
stăpânirea de odinioară îți va fi redată,
regatul se va întoarce la fiica Ierusalimului.“
9Acum, de ce strigi așa de tare?
Nu ai rege?
Ți‑a pierit sfetnicul,
de te apucă durerea ca pe o femeie la naștere?
10Zvârcolește‑te și geme10 Sensul termenului ebraic este nesigur; sau țipă., fiică a Sionului,
ca o femeie la naștere,
căci acum va trebui să ieși din cetate
și vei locui în câmp!
Te vei duce la Babilon
și abia acolo vei fi eliberată.
Acolo, Domnul te va răscumpăra
din mâna dușmanilor tăi.
11Dar acum multe neamuri
sunt adunate împotriva ta,
zicând: „Să fie pângărit,
iar ochii noștri să privească de sus Sionul!“
12Ei însă nu cunosc gândurile Domnului,
nu înțeleg planul Lui,
nu știu că El i‑a strâns
ca pe niște snopi în aria de treierat.
13„Ridică‑te și treieră, fiică a Sionului,
căci îți voi face cornul13 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). din fier.
Copitele ți le voi face din bronz,
ca să sfărâmi multe popoare.“
Vei închina13 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie cu scopul nimicirii. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. Domnului câștigul lor nedrept,
iar bogăția lor – Stăpânului întregului pământ.
O monte do Senhor
(Is 2.2-4)
1Nos últimos dias,
o monte sobre o qual está a casa do Senhor
tornar-se-á no monte mais sublime,
na mais célebre elevação do mundo.
Gentes de todas as nações ali acorrerão.
2Muitos povos ali acorrerão e dirão:
“Venham! Vamos ao monte do Senhor,
à casa do Deus de Jacob!
Ele nos ensinará o que fazer e nós o faremos.”
Porque de Sião sairá a Lei
e de Jerusalém a palavra do Senhor.
3Ele julgará entre as nações;
será o árbitro nas disputas entre os povos.
Os povos converterão o seu equipamento de guerra
em instrumentos de trabalho,
as suas armas em ferramentas.
As nações não se levantarão mais umas contra as outras,
nem haverá mais escolas ou treinos de guerra.
4Cada um sentar-se-á sossegadamente no seu lar,
em paz e prosperidade, porque nada haverá a temer.
É mesmo o Senhor dos exércitos quem o promete!
5Por essa razão, ainda que todos os povos vivam
cada um de acordo com os seus deuses,
nós viveremos para sempre de acordo com o Senhor, nosso Deus!
O plano do Senhor
6Diz o Senhor: “Naquele dia que há de vir, reunirei os que tropeçam e ajuntarei os que sofreram o exílio e aqueles que eu mesmo castiguei duramente. 7Farei dos que tropeçam um remanescente fiel e dos dispersos uma nação forte. O Senhor reinará sobre todos no monte Sião, daquele dia em diante e para sempre! 8Ó povo de Sião, baluarte de vigia do povo de Deus, o teu poder real, a tua força, renascerá como dantes.”
9Para já, gritam de terror. Onde está o rei que vos dirige? Morreu! Onde estão os vossos sábios conselheiros? Foram-se todos embora! O sofrimento domina-vos, como uma mulher no parto. 10Torce-te e geme no teu terrível sofrimento, ó povo de Sião, porque terás de abandonar esta cidade e passar a viver nos campos; serás enviado para o exílio na Babilónia. Mas ali, o Senhor há de livrar-te das garras dos teus inimigos.
11É verdade que muitos povos se juntaram contra ti, exigindo o teu sangue, loucos por te destruir. 12Mas é que eles nada sabem dos pensamentos do Senhor; desconhecem inteiramente os seus planos. Há de vir o tempo em que o Senhor juntará todos os inimigos do seu povo como molhos na eira. Ficarão à mercê de Israel.
13“Levanta-te e esmaga as nações, ó filha de Sião! Dar-te-ei pontas de ferro e cascos de bronze, para poderes esmagar muita gente!”, diz o Senhor. As riquezas fraudulentamente obtidas por essas nações darás como ofertas ao Senhor; ao Deus de toda a Terra.
