Paiul și bârna
(Lc. 6:37-38, 41-42)
1Nu judecați, ca să nu fiți judecați. 2Căci, cu ce judecată judecați, veți fi judecați, și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.
3De ce vezi tu așchia3 Ideea din context nu este să-i lăsăm pe frați cu problemele care au generat judecata, ci să mergem spre rezolvare, soluționând însă mai întâi propriile probleme. din ochiul fratelui tău, dar nu observi bârna din propriul tău ochi?! 4Sau cum îi vei spune fratelui tău: «Lasă-mă să-ți scot așchia din ochi!», când iată, în ochiul tău este o bârnă?! 5Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea clar să scoți așchia din ochiul fratelui tău.
6Să nu le dați câinilor ce este sfânt, nici să nu vă aruncați perlele înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și să se întoarcă să vă sfâșie.6 Acest verset are o structură chiastică de tip AB-BA. Continuarea afirmațiilor din prima jumătate a versetului (A [Să nu le dați câinilor ce este sfânt] și B [să nu vă aruncați perlele înaintea porcilor]) este redată în ordine inversă în a doua jumătate a versetului (B [ca nu cumva porcii să le calce în picioare] și A [câinii să se întoarcă să vă sfâșie]).
Cereți, căutați, bateți
(Lc. 11:9-13; 6:31)
7Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide! 8Căci oricine cere, primește; cel ce caută, găsește, iar celui ce bate, i se va deschide.
9Cine este omul acela dintre voi, care, atunci când fiul său îi cere o pâine, să-i dea o piatră, 10sau când îi cere un pește, să-i dea un șarpe? 11Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, Care este în ceruri, le va da lucruri bune celor ce I le cer!? 12Prin urmare, tot ceea ce doriți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel! Căci în aceasta sunt cuprinse Legea și Profeții12 Vezi nota de la 5:17..
Poarta îngustă
(Lc. 13:24)
13Intrați pe poarta cea îngustă! Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea! 14Dar îngustă este poarta, strâmtă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o găsesc.
Identificarea profeților falși după fapte
(Lc. 6:43-44)
15Păziți-vă de profeții falși! Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar, pe dinăuntru, sunt niște lupi răpitori. 16Îi veți recunoaște16, 20 Sau: Veți ajunge să-i cunoașteți bine. după roadele lor. Culeg oare oamenii struguri din spini sau smochine din ciulini? 17Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul stricat face roade rele. 18Un pom bun nu poate face roade rele și un pom stricat nu poate face roade bune. 19Orice pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc. 20Așadar, după roadele lor îi veți recunoaște.
21Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu Care este în ceruri. 22Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în Numele Tău? Și n-am alungat noi demoni în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» 23Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce lucrați fărădelegea!»
Casa zidită pe stâncă
(Lc. 6:47-49)
24De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face va fi asemănat cu un om înțelept, care și-a construit casa pe stâncă. 25S-a revărsat ploaia, au venit râurile, au suflat vânturile și au izbit în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că temelia îi fusese pusă pe stâncă. 26Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le face va fi asemănat cu un om nesăbuit, care și-a construit casa pe nisip. 27S-a revărsat ploaia, au venit râurile, au suflat vânturile și au izbit în casa aceea și ea s-a prăbușit, iar prăbușirea i-a fost mare.“
28După ce a terminat Isus de spus aceste cuvinte, mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui, 29căci El îi învăța ca Unul Care are autoritate, nu cum îi învățau cărturarii lor.
Osądzanie innych
1Nie krytykujcie innych, to i sami tego nie doświadczycie. 2Osądzą was bowiem tak, jak wy osądzacie, i odmierzą wam taką miarą, jaką sami mierzycie. 3Dlaczego zwracasz uwagę na rzęsę w czyimś oku, jeśli w twoim własnym tkwi cała belka? 4Jak możesz powiedzieć: „Przyjacielu, pozwól, że wyciągnę ci rzęsę”, podczas gdy sam masz w oku belkę? 5Obłudniku! Usuń najpierw belkę ze swojego oka, a wtedy przejrzysz i pomożesz mu wyjąć rzęsę z jego oka.
6Nie dawajcie psom tego, co święte, i nie rzucajcie pereł przed świnie. Bo i tak je podepczą, a was mogą zaatakować.
Proś, szukaj, pukaj
7Proście, a dostaniecie. Szukajcie, a znajdziecie. Pukajcie, a otworzą wam. 8Każdy bowiem, kto prosi—dostaje; kto szuka—znajduje; a temu, kto puka—otwierają. 9Kto z was dałby swojemu dziecku kamień, gdy ono prosi o chleb? 10Albo węża, gdy poprosi o rybę? 11Skoro wy, źli ludzie, dajecie dzieciom to, co dobre, to tym bardziej wasz Ojciec w niebie da dobre rzeczy tym, którzy Go proszą. 12Czyńcie innym to, czego sami od nich oczekujecie. Na tym polega cała nauka Prawa i proroków.
Wąska i szeroka droga
13Brama do nieba jest ciasna! Wielu ludzi wchodzi przez szeroką bramę i idzie przestronną drogą, która prowadzi do śmierci. 14Niewielu jednak odnajduje ciasną bramę i wąską drogę prowadzącą do życia.
Drzewo i owoce
15Strzeżcie się fałszywych proroków, którzy przychodzą do was jak wilki przebrane za owce. 16Rozpoznacie ich po ich czynach. Czy zbiera się winogrona albo figi z dzikich krzewów? 17Szlachetne drzewo rodzi dobre owoce, a dzikie drzewo—gorzkie. 18Ani to pierwsze nie może rodzić cierpkich owoców, ani to drugie—dobrych. 19A drzewo nie dające dobrego owocu wycina się i pali. 20Fałszywych proroków również rozpoznacie po ich owocach.
Słowa i czyny
21Nie każdy, kto nazywa Mnie swoim Panem, wejdzie do królestwa niebieskiego—tylko ten, kto wypełnia wolę mojego Ojca w niebie. 22W dniu sądu wielu mi powie: „Panie, czy w Twoim imieniu nie prorokowaliśmy, nie wypędzaliśmy demonów i nie dokonywaliśmy wielkich dzieł?”. 23Ale Ja im odpowiem: „Nigdy was nie znałem. Odejdźcie stąd wy wszyscy, którzy czynicie zło!”.
Mądry i głupi budowniczy
24Ten, kto Mnie słucha, i postępuje według moich słów, jest jak człowiek rozsądny, który swój dom zbudował na mocnym fundamencie. 25Gdy przyszła ulewa, a powódź i wicher uderzyły w ten dom, nie runął, bo miał solidny fundament. 26Kto zaś słucha Mnie, ale nie postępuje według tego, co słyszy, jest jak człowiek głupi, który swój dom zbudował bezpośrednio na piasku—bez fundamentów. 27Gdy przyszła ulewa, a powódź i wicher uderzyły w ten dom, on zawalił się—a była to wielka katastrofa.
28Gdy Jezus skończył, tłumy były zdumione Jego nauczaniem. 29Mówił bowiem do nich nie jak ich przywódcy religijni, ale jak ktoś, kto ma prawdziwą władzę nad ludźmi.
