Intrarea triumfală în Ierusalim
(Mc. 11:1-10; Lc. 19:28-38; In. 12:12-19)
1Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, 2zicându-le: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Imediat ce intrați în el veți găsi un măgar legat și un măgăruș împreună cu el. Dezlegați-i și aduceți-i la Mine! 3Dacă vă va spune cineva ceva, să-i ziceți că Domnul are nevoie de ei. Și imediat îi va trimite.“ 4Acest lucru s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:
5„Spuneți-i fiicei Sionului:
«Iată că Împăratul tău vine la tine,
blând și călare pe un măgar,
alături de un măgăruș, mânzul unei măgărițe.»“5 Vezi Is. 62:11 și Zah. 9:9.
6Ucenicii s-au dus și au făcut așa cum le poruncise Isus. 7Au adus măgarul și măgărușul, și-au pus hainele peste ei, iar Isus a șezut pe ele. 8Cea mai mare parte din mulțime își așternea hainele pe drum8 Omagiu adus unui rege (vezi 2 Regi 9:13)., iar alții tăiau ramuri din pomi și le așterneau pe drum. 9Mulțimile care mergeau înaintea lui Isus și cele care-L urmau strigau:
„Osana9 Gr.: hosanna, o transliterare în greacă a sintagmei ebraice hoșia na. În limba română s-a înrădăcinat sub forma Osana. Sintagma provine din Ps. 118:25: Oh, DOAMNE, Te rugăm, mântuiește! (anna YHWH hoșia na). Cuvântul hoșia este un verb la imperativ, care tradus înseamnă: mântuiește. Particula na amplifică valoarea emfatică a imperativului și înseamnă te rog/te rugăm. De observat că litera ebraică ș (sh) n-a putut fi redată în LXX (traducerea în greacă a VT ebraic) din cauză că nu există în alfabetul grecesc. Acolo cuvântul începe cu accentul răspicat pe litera o, care îl transformă într-un h: hosanna. Vulgata păstrează forma Osanna., Fiul lui David!
Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!9 Vezi Ps. 118:26.
Osana în locurile preaînalte!“
10Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea a început să se agite, întrebându-se:
– Cine este Acesta?
11Mulțimile răspundeau:
– Acesta este Profetul Isus din Nazaretul Galileei!
Isus alungă comercianții din Templu
(Mc. 11:15-19; Lc. 19:45-47; In. 2:13-17)
12Isus a intrat în Templu și i-a scos afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 13și le-a zis: „Este scris:
«Casa Mea va fi numită
o casă de rugăciune»13 Vezi Is. 56:7.,
dar voi faceți din ea o peșteră de tâlhari!“13 Vezi Ier. 7:11.
14Au venit la El, în Templu, niște orbi și ologi, iar El i-a vindecat.
15Dar conducătorii preoților și cărturarii, când au văzut lucrurile minunate pe care le făcea și pe copiii care strigau în Templu: „Osana, Fiul lui David!“, au fost indignați 16și I-au zis:
– Auzi ce spun aceștia?
Isus le-a răspuns:
– Da. N-ați citit niciodată:
„Din gura copilașilor și a sugarilor
Ți-ai pregătit laudă!“16 Vezi Ps. 8:2.?
17Și, lăsându-i, a ieșit din cetate, S-a îndreptat spre Betania și a înnoptat acolo.
Puterea rugăciunii
(Mc. 11:12-14, 20-24)
18Dimineața, în timp ce Se întorcea în cetate, lui Isus I s-a făcut foame. 19A văzut un smochin lângă drum și S-a dus spre el, dar n-a găsit nimic în el, în afară de frunze. Atunci i-a zis: „În veci să nu mai iasă rod din tine!“ Și deodată smochinul s-a uscat.
20Ucenicii au rămas uimiți când au văzut acest lucru și L-au întrebat:
– Cum de s-a uscat smochinul așa deodată?
21Isus, răspunzând, le-a zis:
– Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință și nu v-ați îndoi, ați face nu doar ce-am făcut Eu smochinului, ci, chiar dacă ați zice acestui munte: „Ridică-te și aruncă-te în mare!“, s-ar întâmpla întocmai! 22Toate lucrurile pe care le cereți cu credință în rugăciune, le veți primi.
Autoritatea lui Isus
(Mc. 11:27-33; Lc. 20:1-8)
23A intrat apoi în Templu.
În timp ce dădea învățătură, s-au apropiat de El conducătorii preoților și bătrânii poporului, zicând:
– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Și cine Ți-a dat această autoritate?
24Isus, răspunzând, le-a zis:
– Vă voi întreba și Eu un singur lucru, iar dacă Îmi veți răspunde, vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri. 25Botezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni?
Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-ați crezut?», 26iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», ne temem de mulțime, fiindcă toți îl consideră pe Ioan un profet.“
27Așa că, răspunzându-I lui Isus, au zis:
– Nu știm!
Atunci și El le-a zis:
– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
Pilda celor doi fii
28– Ce credeți? Un om avea doi copii. S-a apropiat de primul și i-a zis: „Copile, du-te și lucrează astăzi în vie!“ 29Dar el, răspunzând, a zis: „Nu vreau!“ Mai târziu însă i-a părut rău și s-a dus. 30Apoi tatăl s-a apropiat și de celălalt și i-a spus același lucru. Acesta, răspunzând, a zis: „Da, stăpâne!“, dar nu s-a dus. 31Care dintre cei doi a făcut voia tatălui?
Ei au zis:
– Primul!
Isus le-a zis:
– Adevărat vă spun că vameșii și prostituatele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu! 32Căci a venit Ioan la voi pe calea dreptății și nu l-ați crezut. Dar vameșii și prostituatele l-au crezut. Iar voi, deși ați văzut aceasta, nu v-a părut rău mai târziu, ca să puteți astfel să-l credeți.
Pilda viticultorilor
(Mc. 12:1-12; Lc. 20:9-19)
33– Ascultați o altă pildă: era un om, stăpânul unei case, care a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a construit un turn de pază.33 Vezi Is. 5:1-2, 7. Apoi a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o călătorie. 34Când s-a apropiat vremea roadelor, și-a trimis sclavii la viticultori, ca să ia roadele ce i se cuvin.
35Viticultorii însă i-au apucat pe sclavii lui și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36Stăpânul a trimis apoi alți sclavi, mai mulți decât primii, dar și cu aceștia au făcut la fel. 37La urmă, l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: „Pe fiul meu îl vor respecta!“
38Dar viticultorii, când l-au văzut pe fiu, și-au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! Haideți să-l omorâm și să-i luăm moștenirea!“ 39Și l-au apucat, l-au scos afară din vie și l-au omorât.
40Așadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face el acelor viticultori?
41Ei au răspuns:
– Pe răii aceia îi va nimici cumplit, iar via o va arenda altor viticultori, care-i vor da roadele la vremea lor.41 Sau: în anotimpurile lor.
42Isus i-a întrebat:
– N-ați citit niciodată în Scripturi că:
„Piatra pe care au respins-o zidarii
a devenit Piatra din capul unghiului.
Domnul a făcut acest lucru
și este minunat în ochii noștri!“42 Vezi Ps. 118:22-23.?
43De aceea vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va face roadele ei. 44Cel ce cade peste această piatră va fi zdrobit, iar pe acela peste care cade ea, îl va spulbera.
45Când conducătorii preoților și fariseii I-au auzit pildele, au înțeles că Isus vorbește despre ei. 46Și au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de mulțimi, pentru că acestea Îl considerau profet.
1And when they drew nigh unto Jerusalem, and were come to Bethphage, unto the mount of Olives, then sent Jesus two disciples, 2Saying unto them, Go into the village over against you, and straightway ye shall find an ass tied, and a colt with her: loose them, and bring them unto me. 3And if any man say ought unto you, ye shall say, The Lord hath need of them; and straightway he will send them. 4All this was done, that it might be fulfilled which was spoken by the prophet, saying, 5Tell ye the daughter of Sion, Behold, thy King cometh unto thee, meek, and sitting upon an ass, and a colt the foal of an ass. 6And the disciples went, and did as Jesus commanded them, 7And brought the ass, and the colt, and put on them their clothes, and they set him thereon. 8And a very great multitude spread their garments in the way; others cut down branches from the trees, and strawed them in the way. 9And the multitudes that went before, and that followed, cried, saying, Hosanna to the Son of David: Blessed is he that cometh in the name of the Lord; Hosanna in the highest. 10And when he was come into Jerusalem, all the city was moved, saying, Who is this? 11And the multitude said, This is Jesus the prophet of Nazareth of Galilee.
12¶ And Jesus went into the temple of God, and cast out all them that sold and bought in the temple, and overthrew the tables of the moneychangers, and the seats of them that sold doves, 13And said unto them, It is written, My house shall be called the house of prayer; but ye have made it a den of thieves. 14And the blind and the lame came to him in the temple; and he healed them. 15And when the chief priests and scribes saw the wonderful things that he did, and the children crying in the temple, and saying, Hosanna to the Son of David; they were sore displeased, 16And said unto him, Hearest thou what these say? And Jesus saith unto them, Yea; have ye never read, Out of the mouth of babes and sucklings thou hast perfected praise?
17¶ And he left them, and went out of the city into Bethany; and he lodged there. 18Now in the morning as he returned into the city, he hungered. 19And when he saw a fig tree in the way, he came to it, and found nothing thereon, but leaves only, and said unto it, Let no fruit grow on thee henceforward for ever. And presently the fig tree withered away. 20And when the disciples saw it, they marvelled, saying, How soon is the fig tree withered away! 21Jesus answered and said unto them, Verily I say unto you, If ye have faith, and doubt not, ye shall not only do this which is done to the fig tree, but also if ye shall say unto this mountain, Be thou removed, and be thou cast into the sea; it shall be done. 22And all things, whatsoever ye shall ask in prayer, believing, ye shall receive.
23¶ And when he was come into the temple, the chief priests and the elders of the people came unto him as he was teaching, and said, By what authority doest thou these things? and who gave thee this authority? 24And Jesus answered and said unto them, I also will ask you one thing, which if ye tell me, I in like wise will tell you by what authority I do these things. 25The baptism of John, whence was it? from heaven, or of men? And they reasoned with themselves, saying, If we shall say, From heaven; he will say unto us, Why did ye not then believe him? 26But if we shall say, Of men; we fear the people; for all hold John as a prophet. 27And they answered Jesus, and said, We cannot tell. And he said unto them, Neither tell I you by what authority I do these things.
28¶ But what think ye? A certain man had two sons; and he came to the first, and said, Son, go work to day in my vineyard. 29He answered and said, I will not: but afterward he repented, and went. 30And he came to the second, and said likewise. And he answered and said, I go, sir: and went not. 31Whether of them twain did the will of his father? They say unto him, The first. Jesus saith unto them, Verily I say unto you, That the publicans and the harlots go into the kingdom of God before you. 32For John came unto you in the way of righteousness, and ye believed him not: but the publicans and the harlots believed him: and ye, when ye had seen it, repented not afterward, that ye might believe him.
33¶ Hear another parable: There was a certain householder, which planted a vineyard, and hedged it round about, and digged a winepress in it, and built a tower, and let it out to husbandmen, and went into a far country: 34And when the time of the fruit drew near, he sent his servants to the husbandmen, that they might receive the fruits of it. 35And the husbandmen took his servants, and beat one, and killed another, and stoned another. 36Again, he sent other servants more than the first: and they did unto them likewise. 37But last of all he sent unto them his son, saying, They will reverence my son. 38But when the husbandmen saw the son, they said among themselves, This is the heir; come, let us kill him, and let us seize on his inheritance. 39And they caught him, and cast him out of the vineyard, and slew him. 40When the lord therefore of the vineyard cometh, what will he do unto those husbandmen? 41They say unto him, He will miserably destroy those wicked men, and will let out his vineyard unto other husbandmen, which shall render him the fruits in their seasons. 42Jesus saith unto them, Did ye never read in the scriptures, The stone which the builders rejected, the same is become the head of the corner: this is the Lord’s doing, and it is marvellous in our eyes? 43Therefore say I unto you, The kingdom of God shall be taken from you, and given to a nation bringing forth the fruits thereof. 44And whosoever shall fall on this stone shall be broken: but on whomsoever it shall fall, it will grind him to powder. 45And when the chief priests and Pharisees had heard his parables, they perceived that he spake of them. 46But when they sought to lay hands on him, they feared the multitude, because they took him for a prophet.
