Pilda semănătorului
(Mc. 4:1-9; Lc. 8:4-8)
1În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și S-a așezat lângă mare. 2În jurul Lui s-au adunat mari mulțimi de oameni, astfel că El S-a urcat într-o barcă și S-a așezat acolo; întreaga mulțime stătea pe țărm. 3El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde3 Gr.: parabole (ebr.: mașal). A nu se confunda cu alegoria: în pilde accentul cade pe ideea principală, care este explicată, iar în alegorie fiecare element primește un sens figurat, care trebuie explicat [peste tot în carte]., zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4În timp ce semăna el, unele semințe au căzut lângă drum, unde au venit păsările și le-au mâncat. 5Altele au căzut pe locuri stâncoase, unde nu aveau pământ mult. Au încolțit repede, din cauză că nu aveau pământ adânc5 Sau: adâncime în pământ., 6dar, când a răsărit soarele, au fost arse și, fiindcă nu aveau rădăcină, s-au uscat. 7Altele au căzut între spini, iar spinii au crescut și le-au sufocat. 8Dar altele au căzut pe un pământ bun și au dat rod: una o sută, una șaizeci, una treizeci. 9Cine are urechi, să audă!“
Isus explică pilda semănătorului
(Mc. 4:10-20; Lc. 8:9-15; 10:23-24)
10Ucenicii s-au apropiat și I-au zis:
– De ce le vorbești în pilde?
11Isus, răspunzând, le-a zis:
– Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele11 În NT, prin taină se înțelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său. Taina le este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credință o înțeleg. Împărăției Cerurilor, dar lor nu le-a fost dat. 12Căci celui ce are, i se va da și va avea din belșug, însă de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are. 13De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei,
„măcar că văd, nu văd,
și, măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.“
14Și pentru ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice:
„Veți auzi cu auzul,14 Sau: Auzind veți auzi, un idiom ebraic preluat în limba greacă, având sensul de a auzi mereu. dar nicidecum nu veți înțelege,
și veți privi cu privirea,14 Sau: Privind veți privi, un idiom ebraic preluat în limba greacă, având sensul de a privi mereu. dar nicidecum nu veți pricepe.
15Căci inima acestui popor s-a împietrit.
Urechile lor aud greu, iar ochii li s-au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă și să-i vindec!“14-15 Vezi Is. 6:9-10.
16Dar fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și fericite sunt urechile voastre pentru că aud! 17Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au tânjit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n-au văzut, și au tânjit să audă ceea ce auziți voi, dar n-au auzit!
18Ascultați deci înțelesul pildei semănătorului: 19când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum. 20Cel semănat pe locuri stâncoase este acela care aude Cuvântul și-l primește imediat cu bucurie, 21dar nu are rădăcină în el însuși, ci este vremelnic. Și când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, el se poticnește imediat. 22Cel semănat între spini este acela care aude Cuvântul, dar îngrijorarea veacului și înșelăciunea bogățiilor sufocă22 Lit.: îneacă. Cuvântul, iar el devine neroditor. 23Cel semănat în pământ bun este acela care aude Cuvântul și îl înțelege, care aduce într-adevăr rod și face o sută, sau șaizeci, sau treizeci.
Pilda neghinei
24Isus le-a pus înainte o altă pildă, zicând: „Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în ogorul lui. 25Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și apoi a plecat. 26Când planta a răsărit și a făcut rod, atunci a apărut și neghina. 27Sclavii stăpânului casei au venit și i-au zis: «Stăpâne, oare n-ai semănat tu sămânță bună în ogorul tău? De unde are atunci neghină?» 28El le-a răspuns: «Un dușman a făcut lucrul acesta.» Sclavii l-au întrebat: «Vrei deci să mergem s-o strângem?» 29Dar el a spus: «Nu, ca nu cumva, strângând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. 30Lăsați-le pe amândouă să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Strângeți mai întâi neghina și legați-o în snopi pentru a fi arsă, iar grâul adunați-l în hambarul meu!’»“
Pilda bobului de muștar
(Mc. 4:30-32; Lc. 13:18-19)
31Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția Cerurilor este ca un bob de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în ogorul său: 32el este într-adevăr mai mic decât toate semințele32 Dintre cele cunoscute de agricultorii din Canaan., dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele și devine un pom32 Se cunoșteau două soiuri de plante de muștar, una de aproximativ 3 m și alta de aproximativ 7,5 m., așa că păsările cerului vin și își fac cuibul între ramurile lui.“
Pilda drojdiei
(Lc. 13:20-21)
33El le-a spus o altă pildă: „Împărăția Cerurilor este ca drojdia pe care a luat-o o femeie și a pus-o33 Lit.: a ascuns-o. în trei măsuri33 Gr.: trei satoni. Un saton avea aproximativ 7 kg. Cantitatea totală era de aproximativ 21 kg, suficientă pentru a hrăni peste 100 de oameni. de făină, până a dospit tot aluatul.“
34Isus le-a spus mulțimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea nimic fără să folosească pilda, 35ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice:
„Îmi voi deschide gura în pilde,
voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“35 Vezi Ps. 78:2. Asaf, autorul psalmului, este considerat în 2 Cron. 29:30 drept văzător (profet), însă probabil că Matei se referă la orice text din VT, împlinit în NT, ca fiind unul profetic..
Isus explică pilda neghinei
36Atunci Isus, lăsând mulțimile, a intrat în casă.
Ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând:
– Explică-ne pilda cu neghina din ogor!
37Isus, răspunzând, a zis:
– Cel Ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului. 38Ogorul este lumea. Sămânța bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui rău. 39Dușmanul care a semănat-o este diavolul. Secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40Deci, așa cum este strânsă neghina și arsă în foc, tot așa va fi și la sfârșitul veacului: 41Fiul Omului Își va trimite îngerii, care vor strânge din Împărăția Lui toate prilejurile de poticnire41 Termenul grecesc skandalon (la plural: skandala) se referă strict la bățul care declanșează o capcană, însă el cuprinde în aria sa semantică mai multe sensuri: ceea ce împinge o persoană să păcătuiască; prilej de cădere; cauză de poticnire [peste tot în carte]. și pe cei ce fac fărădelegea 42și îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților! 43Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor.43 Aluzie la Dan. 12:3. Cine are urechi, să audă!
Pilda comorii ascunse și a perlei
44Împărăția Cerurilor este ca o comoară ascunsă într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde și, de bucurie, se duce și vinde tot ce are și apoi cumpără ogorul acela.
45De asemenea, Împărăția Cerurilor este ca un negustor care caută perle frumoase. 46Când găsește o perlă foarte prețioasă, se duce și vinde tot ce are, iar apoi o cumpără.
Pilda năvodului
47Din nou, Împărăția Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare și a adunat tot felul de vietăți. 48Când s-a umplut, pescarii îl scot pe țărm, se așază și adună cele bune în vase, iar pe cele stricate le aruncă afară. 49Tot așa va fi și la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepți 50și-i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!
51Ați înțeles voi toate acestea?
Ei au zis:
– Da.
52El le-a zis:
– De aceea, orice cărturar care a fost făcut ucenic pentru Împărăția Cerurilor este ca stăpânul unei case, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.
Necredința celor din Nazaret
(Mc. 6:1-6; Lc. 4:16-30)
53După ce a terminat de spus aceste pilde, Isus a plecat de acolo 54și, venind în patria Lui, a început să le dea învățătură în sinagogă, astfel încât aceștia erau uimiți și se întrebau:
– De unde Îi vin Acestuia înțelepciunea și minunile? 55Oare nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu se numește mama Lui – Maria, iar frații Lui – Iacov, Iosif, Simon și Iuda? 56Și surorile Lui nu sunt oare toate printre noi? Atunci de unde Îi vin Acestuia toate aceste lucruri?
57Și astfel ei se poticneau în El.
Isus însă le-a zis:
– Un profet nu este fără onoare57 Sau: nu este dezonorat. decât în patria și în casa lui.
58Și n-a făcut multe minuni acolo din cauza necredinței lor.
Gelijkenissen van Jezus
1Later die dag verliet Jezus het huis en ging bij het meer zitten. 2Er kwam een grote menigte mensen naar Hem toe. Daarom ging Hij in een boot. Van daaruit sprak Hij de mensen toe die op de oever stonden te luisteren. 3Hij vertelde hun onder andere deze gelijkenis: ‘Een boer zaaide koren op zijn land. 4Bij het zaaien viel er wat zaad langs de weg en de vogels kwamen het oppikken. 5Er viel ook wat zaad op steenachtige grond. Omdat er weinig aarde lag, kwam het vlug op. 6Maar toen de zon erop ging schijnen, verschroeide het. Het ging dood, omdat het niet veel wortels had. 7Ander zaad viel tussen de distels en werd erdoor verstikt. 8De rest van het zaad viel in goede grond en gaf een rijke oogst: wel dertig, zestig en honderd keer zoveel als er was gezaaid. 9Wie oren heeft, moet ook goed luisteren!’
10Zijn leerlingen kwamen naar Hem toe en vroegen: ‘Waarom vertelt U de mensen altijd van dit soort gelijkenissen?’ 11‘Jullie hebben het voorrecht de geheimen van het Koninkrijk van de hemelen te begrijpen,’ antwoordde Hij. ‘Maar zij niet. 12Want wie iets heeft, zal er veel bij krijgen, meer dan genoeg. Maar wie niets heeft, zal ook nog kwijtraken wat hij meent te hebben. 13Daarom gebruik Ik gelijkenissen. De mensen horen en zien Mij wel, maar begrijpen Mij niet. 14De profeet Jesaja sprak over hen toen hij zei: “U hoort wel, maar begrijpt niet. U kijkt wel, maar ziet niet. 15Het hart van dit volk is onverschillig, ze hebben hun oren dichtgestopt en hun ogen gesloten, om maar niets te zien, horen of begrijpen. Daarom kunnen zij niet naar God terugkeren en kan Hij hen niet genezen.” 16Gelukkig hebben jullie ogen die kunnen zien en oren die kunnen horen! 17Veel profeten en rechtvaardige mensen hebben ernaar verlangd te zien wat jullie zien en te horen wat jullie horen. Maar zij konden het niet.
18Met het voorbeeld van de boer die ging zaaien, bedoel Ik dit: 19er zijn mensen die wel over het Koninkrijk horen vertellen, maar er niets van begrijpen. Wat in hun hart is gezaaid, wordt er meteen door de duivel weer uitgeroofd. Dit soort mensen lijkt op de harde grond van de weg. 20Er zijn ook mensen die over het Koninkrijk horen vertellen en er direct enthousiast over zijn. 21Maar zij zijn oppervlakkig. Als zij moeilijkheden krijgen of om hun overtuiging worden vervolgd, moeten zij er ineens niets meer van hebben. Want het zaad had nauwelijks wortel geschoten. Dit soort mensen lijkt op de steenachtige grond. 22Dan zijn er mensen die het goede nieuws horen, maar het laten verstikken door de zorgen van het leven en het verlangen naar geld. Eigenlijk doen ze niets met het goede nieuws dat ze hebben gehoord. Dit soort mensen lijkt op de grond die vol distels staat. 23Ten slotte zijn er mensen die het goede nieuws horen en begrijpen. Bij hen draagt het zaad vrucht, soms honderdmaal, soms zestigmaal en soms dertigmaal zoveel. Dit soort mensen lijkt op de goede grond, waar het zaad mooi kon opkomen en vruchtdragen.’
24Jezus vertelde nog een gelijkenis. ‘U kunt zich het Koninkrijk van de hemelen ook zo voorstellen. Een boer zaaide goed graan op zijn land. 25Maar op een nacht, terwijl iedereen sliep, kwam zijn vijand en zaaide onkruid tussen het graan. 26Toen het graan begon te groeien, schoot ook het onkruid op. 27De knechten gingen naar de boer toe en zeiden: “Het veld waar u dat goede graan hebt gezaaid, staat vol onkruid!” 28“Dat heeft een vijand gedaan,” zei hij. “Zullen wij het onkruid ertussen uittrekken?” vroegen zij. 29“Nee,” antwoordde de boer. “Want dan trekken jullie het jonge graan ook mee. 30Laat ze maar samen opgroeien tot de oogst. Dan zal ik tegen de maaiers zeggen dat zij eerst het onkruid bijeen moeten halen en verbranden. Daarna kunnen zij het graan in de schuur brengen.” ’
31Jezus vertelde ook deze gelijkenis: ‘Het Koninkrijk van de hemelen is net een mosterdzaadje dat in de grond wordt gestopt. 32Het is het kleinste zaadje dat er is, maar het wordt wel een van de grootste struiken, een boom zelfs: de vogels kunnen in zijn takken schuilen.’
33Hij vertelde nog een andere gelijkenis: ‘Het Koninkrijk van de hemelen is net als de gist waarvan een vrouw een beetje in een hoop meel doet, en na een tijdje is het deeg door en door gegist.’
34Telkens wanneer Jezus de mensen toesprak, vertelde Hij gelijkenissen, dat zijn verhalen met een diepere betekenis. Hij gebruikte voortdurend voorbeelden om duidelijk te maken wat Hij bedoelde. 35Een van de profeten had al gezegd: ‘Ik wil door middel van voorbeelden spreken en vertellen wat van het begin van de wereld af geheim is gebleven.’
36Jezus stuurde de mensen weg en ging naar huis. Zijn leerlingen kwamen bij Hem zitten en vroegen wat Hij bedoelde met de gelijkenis over het onkruid tussen het graan. 37‘Luister,’ zei Hij. ‘Ik, de Mensenzoon, ben de boer die het goede zaad zaait. 38Het land is de wereld. Het goede zaad zijn de mensen die bij het Koninkrijk horen. En het onkruid zijn de mensen die bij de duivel horen. 39De vijand die het onkruid heeft gezaaid, is de duivel. De oogst is het einde van deze tijd en de maaiers zijn de engelen. 40Zoals in dit verhaal het onkruid bijeengehaald en verbrand wordt, zo zal het ook gaan bij het einde van deze tijd. 41Ik, de Mensenzoon, zal mijn engelen erop uitsturen. Zij zullen alle verleidingen en alle slechte mensen uit mijn Koninkrijk bijeenhalen 42en in de oven gooien. Daar zal het een en al wroeging, tranen en verdriet zijn. 43Maar de goede en gelovige mensen zullen in het Koninkrijk van hun Vader stralen als de zon. Wie oren heeft, moet ook goed luisteren!
44Het Koninkrijk van de hemelen is net een schat die ergens in een stuk land ligt en door iemand wordt ontdekt. Die man stopt de schat vlug weer in de grond. Hij is zo blij dat hij alles wat hij heeft, verkoopt. Dan koopt hij het stuk land, met de schat erbij!
45Het Koninkrijk van de hemelen doet ook denken aan een koopman die op zoek is naar mooie parels. 46Ineens ontdekt hij er een van grote waarde. Hij verkoopt alles wat hij heeft en koopt die ene kostbare parel.
47Een ander voorbeeld van het Koninkrijk van de hemelen is een visser die zijn net in het water gooit. Er komen allerlei vissen in. 48Wanneer zijn net vol is, trekt hij het op de kant en gaat de vissen sorteren. De goede doet hij in de manden, de slechte gooit hij weg. 49Zo zal het ook gaan bij het einde van deze tijd. De engelen zullen komen om de slechte mensen van de goede te scheiden. 50En de slechten zullen in het vuur worden gegooid. Daar zal het een en al wroeging, tranen en verdriet zijn. 51Begrijpen jullie dit?’ ‘Ja,’ antwoordden zij. 52Hij ging verder en zei: ‘Iedere leraar van de Joodse godsdienst die een leerling van Mij wordt, heeft een dubbele schat: de oude schat van Mozes en de profeten én de nieuwe schat van Mij.’
53Na het vertellen van al deze gelijkenissen ging Jezus naar Nazareth, 54de stad waar Hij was opgegroeid. Daar sprak Hij in de synagoge. Iedereen verbaasde zich over zijn wijsheid en de wonderen die Hij deed. 55‘Hoe is dit mogelijk?’ zeiden zij daar. ‘Hij is toch de zoon van onze timmerman! En we kennen allemaal zijn moeder Maria en zijn broers Jakobus, Jozef, Simon en Judas. 56Zijn zusters wonen hier ook. Wat verbeeldt Hij Zich wel?’ 57Het was duidelijk dat zij niets met Hem te maken wilden hebben. Jezus zei tegen hen: ‘Een profeet wordt overal geëerd, behalve in zijn eigen stad en in zijn eigen familie.’ 58Hij deed daar niet veel wonderen, omdat zij niet geloofden.
