Marcu 14 – NTLR & NSP

Nouă Traducere În Limba Română

Marcu 14:1-72

Uneltire împotriva lui Isus

(Mt. 26:2-5; Lc. 22:1-2; In. 11:45-53)

1Peste două zile era Paștele și Sărbătoarea Azimelor. Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să pună mâna pe Isus prin viclenie și să‑L omoare. 2Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“

Ungerea lui Isus la Betania

(Mt. 26:6-13; Lc. 7:37-38; In. 12:1-8)

3În timp ce El Se afla în Betania, șezând la masă în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru și a turnat parfumul pe capul Lui.

4Dar unii, indignați, își ziceau între ei: „Pentru ce s‑a făcut risipa aceasta de parfum? 5Căci parfumul acesta s‑ar fi putut vinde cu peste trei sute de denari5 Plata obișnuită pentru mai mult de un an (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:37), luând în calcul Sabatele și sărbătorile, când nu se lucra., iar banii să fi fost dați săracilor.“ Și o mustrau pe femeie.

6Însă Isus a zis: „Lăsați‑o! De ce o necăjiți? Ea a făcut o faptă bună față de Mine! 7Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și puteți să le faceți bine oricând vreți, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. 8Ea a făcut ce a putut: Mi‑a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru înmormântare. 9Adevărat vă spun că oriunde va fi proclamată Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei.“

Trădarea lui Iuda

(Mt. 26:14-16; Lc. 22:3-6)

10Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s‑a dus la conducătorii preoților ca să‑L dea pe mâna lor. 11Când au auzit ei lucrul acesta, s‑au bucurat și i‑au promis că‑i vor da argint11 Vezi Mt. 26:15 și nota aferentă.. Și el căuta cum să‑L dea pe mâna lor la momentul potrivit.

Masa pascală

(Mt. 26:17-19; Lc. 22:7-13)

12În prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfește mielul de Paște,12 Vezi Lev. 23:5-6. Masa pascală era luată în seara zilei de 14 Nisan, iar prima zi a Sărbătorii Azimelor începea în mod normal în data de 15 Nisan. Prin Sărbătoarea Azimelor, aici se face referire la ambele sărbători (vezi Eze. 45:21). ucenicii Lui L‑au întrebat:

– Unde vrei să ne ducem să‑Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște?

13El i‑a trimis pe doi dintre ucenicii Lui în cetate și le‑a zis:

– Duceți‑vă în cetate și acolo vă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmați‑l, 14și acolo unde va intra el, spuneți stăpânului casei astfel: „Învățătorul întreabă: «Unde este camera Mea de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“ 15El vă va arăta sus o cameră mare și gata aranjată. Acolo să faceți pregătirile pentru noi!

16Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele.

Descoperirea trădătorului

(Mt. 26:20-25; Lc. 22:21-23; 1 Cor. 11:23-25)

17Când s‑a înserat, Isus a venit împreună cu cei doisprezece.

18În timp ce ședeau la masă și mâncau, Isus a zis:

– Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda18 Sensul principal al verbului este a preda..

19Ei s‑au întristat foarte tare și unul câte unul au început să‑L întrebe:

– Nu cumva sunt eu?

20Dar El le‑a zis:

– Este unul dintre cei doisprezece, cel care pune mâna în vas împreună cu Mine.20 Vezi Ps. 41:9. 21Căci Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s‑ar fi născut!

Cina Domnului

(1 Cor. 11:23-25)

22În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o ucenicilor, zicând: „Luați! Acesta este trupul Meu.“ 23Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit23 Gr.: eucharisteo, de unde derivă cuvântul Euharistie, desemnând Cina Domnului., l‑a dat ucenicilor și toți au băut din el. 24Isus le‑a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele Noului Legământ, care este vărsat pentru mulți. 25Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea, când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.“ 26După ce au cântat un imn26 Masa de Paște se încheia cu Psalmii 115-118., au ieșit îndreptându‑se spre Muntele Măslinilor.

Isus prezice lepădarea lui Petru

(Mt. 26:31-35; Lc. 22:31-34; In. 13:36-38)

27Isus le‑a zis:

– Toți vă veți poticni, pentru că este scris:

„Voi lovi păstorul,

și oile vor fi risipite!“27 Vezi Zah. 13:7.

28Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.

29Petru I‑a răspuns:

– Chiar dacă toți se vor poticni, eu nu mă voi poticni!

30Isus i‑a zis:

– Adevărat îți spun că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori30, 68, 72 Probabil cu referire la a 3‑a strajă din noapte (24:00–3:00) sau cu referire la zorii zilei., te vei lepăda de Mine de trei ori.

31Dar Petru a răspuns și mai convins:

– Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine!

Și toți au spus la fel.

Ghetsimani

(Mt. 26:36-46; Lc. 22:39-46)

32Apoi s‑au dus într‑un loc numit Ghetsimani, și Isus le‑a zis ucenicilor Săi:

– Stați jos aici, până Eu Mă rog!

33I‑a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se tulbure.

34El le‑a zis:

– Nespus de mâhnit este sufletul Meu, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați!

35Și, mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și Se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasul acela. 36El zicea: „Abba36 Abba înseamnă, în aramaică, Tată., Tată, la Tine toate lucrurile sunt posibile! Îndepărtează de la Mine paharul36 Vezi nota de la 10:38. acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“

37Apoi a venit la ucenici, dar i‑a găsit dormind.

El i‑a zis lui Petru:

– Simone, dormi?! N‑ai putut veghea nici măcar o oră? 38Vegheați și rugați‑vă, ca să nu cădeți38 Lit.: ca să nu vă duceți sau ca să nu ajungeți. în ispită! Duhul într-adevăr este dornic, dar carnea este neputincioasă.

39S‑a îndepărtat și S‑a rugat din nou, zicând aceleași cuvinte. 40A venit iarăși la ucenici și i‑a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să‑I răspundă.

41Când a venit a treia oară, le‑a zis:

– Încă mai dormiți și vă odihniți?41 Sau: Dormiți mai departe și odihniți‑vă! Destul! A sosit ceasul! Iată că Fiul Omului este predat în mâinile păcătoșilor. 42Sculați‑vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!

Arestarea lui Isus

(Mt. 26:47-56; Lc. 22:47-53; In. 18:3-11)

43Și imediat, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime de oameni cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților, de către cărturari și de către bătrâni. 44Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care‑L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El și să‑L duceți sub pază!“

45Când a venit, s‑a apropiat imediat de Isus și a zis: „Rabbi!45 Vezi nota de la 9:5.“ Și L‑a sărutat.

46Atunci ei au pus mâna pe Isus și L‑au prins. 47Unul dintre cei ce stăteau acolo a scos sabia și l‑a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu‑i urechea.

48Însă Isus, răspunzând, le‑a zis: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat48 Gr.: lestes, termen care, în alte contexte, este tradus cu tâlhar, dar în contextul de față are sensul de rebel, instigator, revoluționar. Cei doi oameni care au fost răstigniți împreună cu Isus erau, de asemenea, revoluționari.? 49În fiecare zi eram cu voi în Templu și dădeam învățătură, dar n‑ați pus mâna pe Mine! Însă trebuie să se împlinească Scripturile.“

50Atunci toți L‑au părăsit și au fugit. 51Un anumit tânăr, care purta peste trupul gol doar o pânză de in, Îl urma pe Isus. Au pus mâna pe el, 52dar el și‑a lăsat pânza de in și a fugit gol.

Isus înaintea Sinedriului

(Mt. 26:57-68; Lc. 22:54-55, 63-71; In. 18:12-13, 19-24)

53Pe Isus L‑au adus la marele preot, iar acolo s‑au adunat toți conducătorii preoților, bătrânii și cărturarii. 54Petru Îl urmase de departe până în curtea marelui preot, iar apoi se așezase împreună cu gărzile și se încălzea la foc.

55Conducătorii preoților și întregul Sinedriu55 Aram.: sanhedrin, care înseamnă adunare. Sanhedrinul desemna atât o curte de justiție locală, întrunindu‑se în orașe și numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât și curtea supremă de justiție, care se întrunea în Ierusalim și număra 71 de membri (Marele Sanhedrin). În cazul de față se face referire, probabil, la curtea supremă de justiție. căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să‑L condamne la moarte, dar n‑au găsit, 56pentru că, deși mulți dădeau mărturii false împotriva Lui, mărturiile lor nu se potriveau.

57Unii s‑au ridicat și au depus împotriva Lui o mărturie falsă, zicând:

58– Noi L‑am auzit zicând: „Eu voi dărâma acest Templu, făcut de mâna omului, și în trei zile voi construi altul, care nu va fi făcut de mâna omului.“

59Dar nici așa nu se potrivea mărturia lor.

60Marele preot s‑a ridicat în mijlocul lor și L‑a întrebat pe Isus, zicând:

– Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?

61Dar El tăcea și nu răspundea nimic.61 O posibilă aluzie la Is. 53:7.

Marele preot L‑a întrebat din nou:

– Ești Tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?

62Isus a răspuns:

– Eu sunt. Și Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind cu norii cerului!62 Vezi Dan. 7:13 și Ps. 110:1.

63Atunci marele preot, sfâșiindu‑și hainele, a zis:

– Ce nevoie mai avem de martori?! 64Ați auzit blasfemia! Ce părere aveți?

Toți L‑au condamnat considerând că este vrednic de moarte.

65Unii au început să‑L scuipe, să‑I acopere fața, să‑L lovească și să‑I zică:

– Profețește!

Iar gărzile L‑au luat la palme.

Lepădarea lui Petru

(Mt. 26:69-75; Lc. 22:54-62; In. 18:15-18, 25-27)

66În timp ce Petru se afla jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot 67și când l‑a văzut pe Petru încălzindu‑se la foc, s‑a uitat la el și a zis:

– Și tu erai cu nazarineanul Acela, Isus!

68Dar el a negat, zicând:

– Nu știu, nici nu înțeleg despre ce vorbești!

A ieșit afară, în fața porții, și atunci a cântat cocoșul.

69Slujnica l‑a văzut și a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo:

– Acesta este unul dintre ei!

70Dar el a negat din nou.

După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo i‑au zis din nou lui Petru:

– Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci ești galileean!

71Dar el a început să blesteme și să jure, zicând:

– Nu‑L cunosc pe Omul Acesta despre care vorbiți!

72Și imediat a cântat cocoșul a doua oară. Atunci Petru și‑a adus aminte cuvântul pe care i‑l spusese Isus: „Înaintea celui de‑al doilea cântat al cocoșului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Și gândindu‑se la aceasta a început să plângă.72 Sau: Și a izbucnit în plâns.

New Serbian Translation

Марко 14:1-72

Верске вође планирају да убију Исуса

1Било је још два дана до празника Пасхе и Бесквасних хлебова. Водећи свештеници и зналци Светог писма гледали су како да Исуса на превару ухвате и убију. 2Али рекоше: „Само да не буде на празник, да се народ не би побунио.“

Жена помазује Исуса миришљавим уљем

3Кад је боравио у Витанији и седео за столом у кући Симона губавца, дође нека жена с посудом од алабастра са скупоценим мирисним уљем од правог нарда. Разбила је посуду и излила уље на Исусову главу.

4Неки од ученика су негодовали, говорећи међу собом: „Зашто се ово мирисно уље тако немилице расипа? 5То уље је могло да се прода за више од три стотине сребрњака и да се да сиромасима.“ Зато су је прекорили.

6Али Исус рече: „Оставите је! Зашто јој стварате непријатности? Она ми је учинила добро дело. 7Јер сиромахе ћете увек имати са собом, те им можете исказивати добра дела кад год хоћете, а мене нећете имати увек. 8Она је учинила што је могла; изливши мирисно уље на мене, унапред је припремила моје тело за погреб. 9Заиста вам кажем, где год се широм света буде проповедала Радосна вест, рећи ће се и ово што је она учинила, за сећање на њу.“

Јудина издаја

10Јуда Искариот, један од Дванаесторице, оде водећим свештеницима да им изда Исуса. 11Они су се обрадовали када су то чули, па су му обећали да ће му дати новац. Јуда је од тада тражио згодну прилику да изда Исуса.

Пасхална вечера

12А на први дан празника Бесквасних хлебова, када се клало пасхално јагње, ученици рекоше Исусу: „Где желиш да одемо, да ти припремимо и да једеш пасхалну вечеру?“

13Исус посла два своја ученика и рече им: „Идите у град. Тамо ће вас срести човек који носи крчаг с водом. Ви пођите за њим, 14па у коју кућу уђе, ви реците власнику куће: ’Учитељ пита: „Где је гостинска соба у којој ћу са својим ученицима јести пасхалну вечеру?“’ 15Он ће вам показати велику собу на спрату, опремљену и уређену. Тамо нам припремите вечеру.“

16Ученици крену и дођу у град. Тамо су нашли све онако како им је Исус рекао, те припреме за Пасху.

Вечера Господња

17Увече је Исус дошао са Дванаесторицом. 18Док су вечерали, Исус рече: „Заиста вам кажем да ће ме издати један од вас који једете са мном.“

19Они почеше да се жалосте и да га питају: „Да нисам ја тај?“

20А Исус им одговори: „То је један од Дванаесторице, који умаче са мном хлеб у зделу. 21Додуше, Син Човечији одлази у смрт као што је у Светом писму написано за њега, али тешко оном човеку који га издаје! Том човеку би било боље да се није ни родио.“

22Док су јели, Исус узе хлеб, изрече благослов, разломи га и даде им. Рекао је: „Узмите, ово је моје тело.“

23Затим је узео чашу, захвалио Богу, пружио им је, па су сви пили из ње.

24Рекао им је: „Ово је крв моја, крв савеза, која се пролива за многе. 25Заиста вам кажем: нећу више пити вина од рода лозе, до онога дана када ћу пити ново вино у Царству Божијем.“

26Затим су отпевали хвалоспеве и запутили се ка Маслинској гори.

Наговештај Петровог одрицања

27Исус им рече: „Сви ћете се ви окренути од мене, јер је написано:

’Ударићу пастира,

и овце ће се разбежати.’

28Али када васкрснем, отићи ћу пре вас у Галилеју.“

29Петар му рече: „Ако се и сви окрену од тебе, ја нећу.“

30А Исус му рече: „Заиста ти кажем да ћеш ме се ти три пута одрећи данас, још ове ноћи, и то пре но што се петао два пута огласи.“

31Но Петар је још упорније тврдио: „Нећу те се одрећи, чак и ако треба да умрем са тобом!“ Тако су рекли и сви ученици.

Молитва у Гетсиманији

32Дошли су на место које се зове Гетсиманија. Исус рече својим ученицима: „Седите овде док се помолим.“ 33Са собом је повео Петра, Јакова и Јована и тада су га обузели дубоки немир и тескоба. 34Тада им рече: „Душа ми је насмрт тужна. Останите овде и бдите.“

35Онда је отишао мало даље, па је пао на земљу и молио се да га, ако је могуће, мимоиђе час страдања. 36Говорио је: „Ава, Оче, теби је све могуће. Уклони ову чашу страдања од мене! Али нека не буде како ја хоћу, него како ти хоћеш.“

37Када се вратио к ученицима, нашао их је како спавају. Зато је рекао Петру: „Симоне, спаваш? Зар ниси ни један сат могао да пробдиш? 38Бдите и молите се да не паднете у искушење; дух је, наиме, вољан, али је тело слабо.“

39Затим је поново отишао и помолио се истим речима. 40Кад се вратио, поново их је затекао како спавају, јер су им се очи склапале. Нису знали шта да му одговоре.

41Кад је Исус дошао трећи пут, рекао им је: „Стално спавате и почивате. Доста! Дошао је час! Ево, Син Човечији ће бити предат у руке грешницима. 42Устаните! Хајдемо! Ево, приближио се мој издајник.“

Исуса хватају

43Док је Исус још говорио, дође Јуда, један од Дванаесторице, и са њим руља са мачевима и тољагама. Њих су послали водећи свештеници, зналци Светог писма и старешине. 44Исусов издајник им је дао знак: „Кога пољубим, тај је. Ухватите га и одведите под стражом!“

45Он одмах приђе и рече: „Учитељу!“ И пољуби га. 46Тада навалише на Исуса и ухватише га. 47Један од Исусових ученика, који је ту стајао, потегао је мач, ударио Првосвештениковог слугу и одсекао му ухо.

48Исус им рече: „Зар сам ја одметник, па сте са мачевима и тољагама изашли да ме ухватите? 49Сваки дан сам проводио са вама у храму и поучавао, и нисте ме ухватили. Али тако треба да се испуне речи Писма.“

50Тада су га сви ученици оставили и побегли. 51Ту је био и неки младић, Исусов следбеник, који је био огрнут само платном. 52Њега су ухватили, али је он оставио платно и побегао го.

Пред Великим већем

53Исуса су одвели Првосвештенику, а тамо су се окупили и сви водећи свештеници, старешине и зналци Светог писма. 54Петар га је пратио издалека до Првосвештениковог двора, где је сео са стражарима и грејао се код ватре.

55Тада су водећи свештеници и цело Велико веће тражили доказ против Исуса да би га погубили, али нису нашли ништа. 56Наиме, многи су лажно сведочили против њега, али се сведочења нису подударала.

57Онда су устали неки и лажно сведочили против Исуса, говорећи: 58„Чули смо да је он рекао: ’Срушићу овај храм саграђен људском руком и за три дана подићи други који неће бити саграђен људском руком.’“ 59Али ни овде се њихова сведочења нису подударала.

60Тада је Првосвештеник устао пред свима и упитао Исуса: „Зар ништа не одговараш на то што ови сведоче против тебе?“ 61Али Исус је ћутао и није ништа одговорио.

Првосвештеник га поново упита: „Јеси ли ти Христос, Син Бога благословенога?“

62„Јесам – одговори Исус. А ви ћете видети Сина Човечијег како седи с десне стране Свесилнога и долази на облацима небеским.“

63На то Првосвештеник раздера своју одећу и рече: „Зар су нам потребни други сведоци? 64Чули сте богохуљење! Како вам се то чини?“

Сви су пресудили да је заслужио смрт. 65Тада су неки почели да пљују на њега и да му покривају лице, да га ударају песницама и говоре му: „Прореци!“ Стражари су га такође шамарали.

Петар се одриче Исуса Христа

66Док је Петар био у дворишту, дошла је једна од Првосвештеникових слушкиња. 67Када је спазила Петра како се греје, погледала га је и рекла:

„И ти си био са Исусом из Назарета!“

68Но, он то порече: „Нити знам, нити разумем о чему говориш!“ Рекавши то изађе у предворје. Уто се огласи петао.

69Међутим, слушкиња је и тамо опазила Петра, па је опет почела да говори онима што су ту стајали: „И овај је један од њих!“ 70Али Петар је и даље то порицао.

Мало касније су му и други рекли: „Заиста, и ти си један од њих, јер си Галилејац!“

71Петар стаде да се проклиње и заклиње: „Не познајем тог човека о коме говорите!“

72Уто се огласи петао по други пут. Петар се тада сетио Исусових речи: „Пре него што се петао два пута огласи, трипут ћеш ме се одрећи.“ И он стаде да плаче.