Ispitirile lui Isus
(Mt. 4:1-11; Mc. 1:12-13)
1Plin de Duhul Sfânt, Isus S‑a întors de la Iordan și a fost dus de1 Lit.: în. Duhul în pustie, 2fiind ispitit2 Același verb apare în versiunea grecească a Vechiului Testament, fiind folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7. Vezi și Mt. 4:1; Evr. 3:9). de diavolul2 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator; [peste tot în carte]. patruzeci de zile. N‑a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârșitul lor a flămânzit.
3Atunci diavolul I‑a zis:
– Dacă3, 9 Sau: Dat fiind că, în ideea că diavolul nu pune la îndoială identitatea lui Isus. ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește acestei pietre să devină pâine!
4Însă Isus i‑a răspuns:
– Este scris:
„Omul nu trăiește doar cu pâine,
ci cu orice cuvânt de la Dumnezeu!“4 Vezi Deut. 8:3.
5Atunci diavolul L‑a dus sus, pe un loc înalt, și I‑a arătat într‑o clipă toate regatele lumii.
6Diavolul I‑a zis:
– Ție Îți voi da toată această autoritate și slava lor, căci mie mi‑a fost încredințată, iar eu o dau cui vreau. 7Deci, dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta!
8Isus, răspunzând, i‑a zis:
– Este scris:
„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini
și numai Lui să‑I slujești!“8 Vezi Deut. 6:13.
9Apoi L‑a dus la Ierusalim, L‑a pus să stea pe streașina Templului și I‑a zis:
– Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă‑Te jos de aici, 10căci este scris:
„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine,
ca să Te păzească“
11și
„Ei Te vor purta pe brațe,
ca nu cumva să‑Ți lovești piciorul de vreo piatră.“10-11 Vezi Ps. 91:11-12.
12Isus, răspunzând, i‑a spus:
– S‑a zis:
„Să nu‑L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“12 Vezi Deut. 6:16.
13După ce a sfârșit orice ispită, diavolul s‑a îndepărtat de la El până la o anumită vreme.
Începutul lucrării lui Isus în Galileea
(Mt. 4:12-17; Mc. 1:14-15)
14Isus S‑a întors în Galileea, în puterea Duhului, și vestea cu privire la El s‑a răspândit prin toată vecinătatea. 15El dădea învățătură în sinagogile15 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunității, loc public de rugăciune, de închinare și de citire a Scripturilor, constituit acolo unde existau cel puțin zece bărbați. Ca instituție, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian (după anul 586 î.Cr.) [peste tot în carte]. lor și era slăvit de toți.
Necredința celor din Nazaret
(Mt. 13:54-58; Mc. 6:1-6)
16A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat și S‑a ridicat să citească. 17I s‑a dat sulul profetului Isaia. Când a desfășurat sulul, a găsit locul unde era scris:
18„Duhul Domnului este peste Mine,
căci El M‑a uns
ca să aduc celor sărmani vestea bună.
El M‑a trimis să proclam celor captivi eliberarea
și orbilor – căpătarea vederii,
să‑i eliberez pe cei asupriți,
19să proclam anul de îndurare al Domnului.“18-19 Vezi Is. 58:5-6; 61:1-2. Textele din Isaia fac aluzie la Anul de veselie sau Anul jubiliar (vezi Lev. 25:8-55), an în care sclavii erau eliberați, datoriile erau anulate și fiecare își primea înapoi proprietatea pierdută.
20Apoi a înfășurat sulul la loc, i l‑a dat înapoi slujitorului și S‑a așezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui.
21El a început să le vorbească astfel:
– Astăzi a fost împlinit acest text din Scriptură în auzul urechilor voastre.
22Toți Îl vorbeau de bine, erau uimiți de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și se întrebau:
– Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?
23El le‑a zis:
– Cu siguranță că Îmi veți spune proverbul acesta: „Doctore, vindecă‑te pe tine însuți!23 Sau: Dovedește‑ne că ceea ce spui este adevărat! Fă și aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s‑a întâmplat în Capernaum!“
Apoi a zis:
24– Adevărat vă spun că niciun profet nu este acceptat24 Este același termen grecesc, dektos, care a fost tradus în v. 19 cu îndurare (dekton), fiind probabil un joc de cuvinte. în patria lui. 25Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, când a fost o mare foamete în toată țara, erau multe văduve în Israel. 26Totuși, Ilie n‑a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o văduvă din Sarepta Sidonului. 27Și pe vremea profetului Elisei erau mulți leproși27 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra. în Israel, dar niciunul dintre ei n‑a fost curățit, ci doar sirianul Naaman.
28Auzind acestea, toți cei din sinagogă s‑au umplut de furie. 29Ei s‑au ridicat, L‑au scos în afara cetății și L‑au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să‑L arunce jos. 30Însă El a trecut prin mijlocul lor și a plecat.
Isus vindecă în Capernaum un om demonizat
(Mc. 1:21-28)
31Apoi a coborât în Capernaum, o cetate din Galileea, și, în ziua de Sabat, a început să dea învățătură. 32Ei erau uimiți de învățătura Lui, întrucât cuvântul Lui avea autoritate. 33În sinagogă era un om care avea în el un duh necurat, un demon.
El a strigat cu glas tare:
34– Ha! Ce avem noi de‑a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu Cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!
35Isus l‑a mustrat, zicând:
– Taci și ieși afară din el!
Atunci demonul l‑a aruncat la pământ în mijlocul lor și a ieșit din el fără să‑i facă niciun rău.
36Toți au fost cuprinși de uimire și se întrebau unii pe alții, zicând:
– Ce fel de învățătură este aceasta? El poruncește cu autoritate și cu putere duhurilor necurate, iar ele ies afară!
37Și I s‑a dus vestea în orice loc din vecinătate.
Isus vindecă mai mulți bolnavi
(Mt. 8:14-16; Mc. 1:29-34)
38S‑a ridicat și, după ce a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare, și ei L‑au rugat pentru ea. 39El S‑a aplecat asupra ei, a mustrat febra, și febra a lăsat‑o. Și ea s‑a ridicat deodată și a început să le slujească.
40După apusul soarelui, toți cei care aveau bolnavi de diferite boli i‑au adus la Isus, iar El Și‑a pus mâinile peste fiecare dintre ei și i‑a vindecat. 41De asemenea, din mulți ieșeau demoni, care strigau și ziceau: „Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!“41 Pentru expresia Fiul lui Dumnezeu, vezi Ps. 2:7. Dar El îi mustra și nu le dădea voie să vorbească, pentru că știau că El este Cristosul.
Isus predică în Iudeea
(Mc. 1:35-38)
42Când se crăpa de ziuă, Isus a ieșit și S‑a dus într‑un loc pustiu. Mulțimile au început să‑L caute și au ajuns până la El. Ei încercau să‑L oprească, pentru ca să nu plece de la ei, 43însă El le‑a zis: „Trebuie să vestesc și în alte cetăți Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu43 Împărăția lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte]., căci pentru aceasta am fost trimis.“
44Și a continuat să predice în sinagogile din Iudeea44 Nu neapărat cu referire la regiunea cu același nume, ci la Iudeea ca patrie a iudeilor. Unele mss conțin din Galileea, iar altele sinagogile iudeilor..
Isusove kušnje
(Mt 4:1-11; Mk 1:12-13)
1Isus je pun Svetoga Duha otišao s Jordana. Duh ga odvede u pustinju, 2gdje ga je četrdeset dana kušao đavao. Sve te dane nije ništa jeo pa je po njihovu isteku bio vrlo gladan.
3Đavao mu reče: “Ako si Božji Sin, reci ovom kamenju da postane kruhom.”
4Ali Isus mu odgovori: “U Svetome pismu piše:
‘Ne živi čovjek samo o kruhu.’”4:4 Ponovljeni zakon 8:3.
5Đavao ga zatim povede visoko te mu odjednom pokaže sva kraljevstva svijeta. 6Reče mu: “Dat ću ti vlast nad njima i njihovu slavu jer su moja i mogu ih dati kome hoću. 7Pokloni se preda mnom i sve je tvoje!”
8Isus mu odgovori: “U Svetome pismu piše:
‘Klanjaj se samo Bogu i njemu jedinome služi!’”4:8 Ponovljeni zakon 6:13.
9Tada ga đavao odvede u Jeruzalem, na vrh Hrama i reče: “Ako si Božji Sin, skoči odavde! 10Jer Sveto pismo kaže:
‘On zapovijeda svojim anđelima da te čuvaju’
11i ‘oni će te svojim rukama zadržati
da ni nogom o kamen ne udariš.’”4:10-11 Psalam 91:11-12.
12Isus mu odgovori: “Sveto pismo također kaže:
‘Ne iskušavaj Gospodina Boga svojega!’”4:12 Ponovljeni zakon 6:16.
13Pošto je đavao iscrpio sve kušnje, udalji se od njega do druge prigode.
Isusa ne prihvaćaju u Nazaretu
(Mt 4:12-17; Mk 1:14-15)
14Isus se zatim vrati u Galileju pun sile Svetoga Duha. Glas o njemu brzo se pronio cijelim krajem. 15Poučavao je u tamošnjim sinagogama i svi su ga slavili.
Isusa odbacuju u Nazaretu
(Mt 13:54-58; Mk 6:1-6)
16Dođe tako i u Nazaret, u kojemu je odrastao. U subotu kao i obično ode u sinagogu i ustane da čita iz Svetoga pisma. 17Pruže mu svitak proroka Izaije, a on ga odmota te pronađe mjesto gdje piše:
18“Duh Gospodnji je na meni
jer me je pomazao i poslao
da donesem Radosnu vijest siromasima,
da navijestim: sužnji će se osloboditi,
slijepci će vidjeti,
potlačeni će biti slobodni;
19da navijestim godinu milosti Gospodnje.”4:18-19 Izaija 58:5-6; 61:1-2.
20Smota zatim svitak, vrati ga poslužitelju i sjedne. Oči svih u sinagogi bile su uprte u njega. 21On im reče: “Ovaj se navod iz Svetog pisma, koji vam još odzvanja u ušima, danas obistinio!”
22Svi su mu povlađivali. Divili su se milini riječi koje su tekle s njegovih usana. “Nije li on Josipov sin?” pitali su.
23A on im reče: “Zacijelo ćete mi navesti onu poslovicu: ‘Liječniče, izliječi samoga sebe!’ Učini ovdje, u svojem zavičaju, ono što smo čuli da si učinio u Kafarnaumu. 24Ali uistinu, nijedan prorok nije prihvaćen u svojem zavičaju.
25Zaista vam kažem, u Ilijino doba, kad je nebo ostalo zatvoreno tri i pol godine i kad je po svoj zemlji zavladala silna glad, u Izraelu je bilo mnogo udovica. 26Ali Ilija nije poslan nijednoj od njih, već nekoj udovici u Sarfati, u sidonskome kraju. 27U Elizejevo je doba u Izraelu bilo mnogo gubavaca, ali od gube nije ozdravio nijedan od njih, već Sirijac Naaman.”
28Na te se riječi svi u sinagogi razgnjeve, 29ustanu i istjeraju ga iz grada te ga odvedu na liticu brijega na kojemu je bio izgrađen grad s nakanom da ga bace niz nju. 30Ali on samo prođe kroz mnoštvo i ode svojim putem.
Isus istjeruje zloduha
(Mk 1:21-28)
31Ode zatim u galilejski grad Kafarnaum te je ondje subotom poučavao. 32Ljudi su bili zadivljeni njegovim učenjem jer je govorio kao onaj koji ima vlast.
33U sinagogi se zatekao čovjek opsjednut nečistim duhom koji počne vikati na sav glas: 34“Zašto nas uznemiruješ, Isuse Nazarećanine? Zar si nas došao uništiti? Znam tko si: ti si Svetac Božji!”
35Isus mu zaprijeti: “Umukni i iziđi iz njega!” Nato zloduh obori čovjeka ondje među ljudima na zemlju, ali zatim iziđe iz njega i ne naudi mu više.
36Svi nazočni silno se zaprepaste. “Kakve li riječi! Takvom vlašću i silom zapovijeda nečistim duhovima da mu se pokoravaju i oni izlaze!” 37I glas o njemu pronese se po svoj okolici.
Mnoga ozdravljenja
(Mt 8:14-16; Mk 1:29-34)
38Iz sinagoge Isus ode u Šimunovu kuću. A Šimunova je punica bila u velikoj vrućici te ga oni odmah zamole da joj pomogne. 39Isus se nagne nad nju te zaprijeti vrućici, a ona nestane. Žena odmah ustane i počne ih posluživati.
40Kad je sunce uvečer zašlo, svi koji su imali bolesnike s najrazličitijim bolestima doveli su ih k njemu. On je na sve polagao ruke i ozdravljao ih. 41Iz mnogih su opsjednutih izlazili zlodusi i vikali: “Ti si Božji Sin!” Ali on im je zabranjivao da govore zato što su znali da je on Mesija.
Isus propovijeda u Galileji
(Mk 1:35-38)
42U zoru sljedećeg jutra Isus ode na pusto mjesto, a mnoštvo ga je tražilo. Kad su ga pronašli, nisu ga htjeli pustiti da ode od njih, 43ali on im reče: “Moram ići i drugim gradovima navijestiti Radosnu vijest o Božjem kraljevstvu jer sam poslan da to činim.” 44Propovijedao je tako po judejskim sinagogama.
