Pilda văduvei stăruitoare
1Le‑a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna și să nu se descurajeze.
2El a zis:
– Într‑o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu‑i era rușine. 3În cetatea aceea era și o văduvă care tot venea la el și‑i zicea: „Fă‑mi dreptate în disputa cu acuzatorul meu!“ 4Pentru o vreme n‑a vrut să‑i facă dreptate, dar după aceea și‑a zis: „Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu și nici de oameni nu mi‑e rușine, 5totuși, pentru că această văduvă mă tot deranjează, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină la nesfârșit și să mă bată la cap!“
6Apoi Domnul a zis:
– Să auziți ce zice judecătorul cel nedrept! 7Și oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleșilor Săi, care strigă zi și noapte către El, cu toate că întârzie față de ei?! 8Vă spun că le va face dreptate în curând! Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credință8 Lit.: credința. pe pământ?
Pilda fariseului și a colectorului de taxe
9A mai spus și următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt drepți și îi disprețuiau pe ceilalți:
10– Doi oameni s‑au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era vameș. 11Fariseul stătea în picioare și se ruga în11 Sau: despre. sine însuși astfel: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că eu nu sunt precum ceilalți oameni – tâlhari, nedrepți, adulterini – sau ca și vameșul acesta! 12Eu postesc de două ori pe săptămână12 Vezi nota de la 5:33. și dau zeciuială din tot ceea ce câștig!“ 13Vameșul însă stătea la distanță și nu îndrăznea nici măcar să‑și ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: „Dumnezeule, îndură‑Te de mine, păcătosul!“ 14Eu vă spun că mai degrabă acesta s‑a coborât acasă îndreptățit, decât celălalt. Căci oricine se înalță pe sine, va fi smerit, iar cel ce se smerește, va fi înălțat!
Isus și copilașii
(Mt. 19:13-15; Mc. 10:13-16)
15I‑au adus și niște copilași ca să Se atingă de ei15 Cu scopul de a‑i binecuvânta (vezi Mc. 10:16)., dar ucenicii, când au văzut aceasta, i‑au mustrat.
16Isus însă i‑a chemat la Sine și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu‑i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 17Adevărat vă spun că oricine nu primește ca un copilaș Împărăția lui Dumnezeu, nicidecum nu va intra în ea!“
Isus și conducătorul bogat
(Mt. 19:16-30; Mc. 10:17-31)
18Un anumit conducător L‑a întrebat, zicând:
– Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?
19Isus i‑a zis:
– De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu.19 Afirmația lui Isus este interpretată în moduri diferite: 1) unii comentatori consideră că Isus, deși știa foarte bine că este Dumnezeu, îi spune tânărului aceste cuvinte pentru a da dovadă de smerenie. 2) Alții susțin că, prin această afirmație, Isus neagă faptul că este bun și că este Dumnezeu. 3) O altă categorie de comentatori sunt de părere că întrebarea este una retorică, având rolul de a‑l determina pe tânăr să‑și clarifice îndoielile, să se gândească mai bine la cine este, de fapt, Isus și să acționeze în consecință. Cu alte cuvinte, Isus îi spune acestuia: „De vreme ce Mă numești «bun» și știm cu toții că doar Dumnezeu este bun, presupun că știi foarte bine cine sunt.“ Această interpretare se încadrează cel mai bine în logica întregului context (v. 18-30): dacă Isus nu este bun și nu este Dumnezeu, atunci de ce I s‑ar adresa astfel, de ce L‑ar întreba cum poate să moștenească viață veșnică și, în cele din urmă, de ce și‑ar vinde toată averea ca să‑L urmeze? Dar dacă tânărul crede cu adevărat ceea ce spune, – că Isus este bun și, prin urmare, este Dumnezeu –, atunci se merită să facă orice sacrificiu ca să‑L urmeze. De asemenea, afirmația lui Isus trebuie înțeleasă atât în contextul evangheliei lui Marcu (vezi și 2:7, 10; 12:36-37; 14:62), cât și în contextul întregului NT, unde se menționează explicit că Isus Cristos este Dumnezeu, este Una cu Tatăl (vezi, de ex., In. 1:1; 10:30; 14:9; Flp. 2:5-9; Evr. 1:3 etc.). 20Cunoști poruncile: „Să nu comiți adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta.“
21El a spus:
– Pe toate acestea le‑am păzit încă din tinerețea mea21 În iudaism un om devenea responsabil de păzirea poruncilor lui Dumnezeu la vârsta de 13 ani..
22Auzind aceasta, Isus i‑a zis:
– Îți mai lipsește un singur lucru: vinde tot ce ai și împarte săracilor, și vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează‑Mă!
23Când a auzit el aceste lucruri, s‑a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.
24Isus a văzut că se întristase foarte tare și a zis:
– Cât de greu este pentru cei ce au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!
26Cei ce au auzit aceasta au zis:
– Atunci cine poate fi mântuit?
27El a zis:
– Ceea ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu.
28Atunci Petru I‑a zis:
– Iată, noi le‑am lăsat pe ale noastre și Te‑am urmat.
29El le‑a răspuns:
– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să‑și fi lăsat casa sau soția sau frații sau părinții sau copiii de dragul Împărăției lui Dumnezeu 30și care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viață veșnică.
Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa
(Mt. 20:17-19; Mc. 10:32-34)
31Apoi i‑a luat deoparte pe cei doisprezece și le‑a zis: „Iată că ne suim spre Ierusalim și toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului se vor împlini. 32Căci El va fi dat pe mâna neamurilor, va fi batjocorit, chinuit, scuipat 33și, după ce‑L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“
34Ei n‑au înțeles nimic din aceste lucruri. Vorbirea aceasta era ascunsă de ei și nu pricepeau ce li se spunea.
Isus vindecă un orb lângă Ierihon
(Mt. 20:29-34; Mc. 10:46-52)
35În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind. 36Când a auzit mulțimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă. 37L‑au înștiințat că trece Isus nazarineanul.
38Atunci el a început să strige, zicând:
– Isuse, Fiul lui David38 Titlu mesianic [peste tot în carte]. Vezi 2 Sam. 7:12-16; Is. 9:6-7. În iudaism exista o tradiție care spunea că Fiul lui David (Solomon, mai întâi, și apoi Mesia) are mari puteri de a vindeca (vezi Flavius Josephus, Antichități, 8.2.5)., ai milă de mine!
39Cei ce mergeau înainte, îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare:
– Fiul lui David, ai milă de mine!
40Isus S‑a oprit și a poruncit să fie adus la El.
Când orbul s‑a apropiat, Isus l‑a întrebat:
41– Ce dorești să fac pentru tine?
El I‑a răspuns:
– Doamne, să‑mi recapăt vederea!
42Isus a zis:
– Recapătă‑ți vederea! Credința ta te‑a vindecat42 Vezi nota de la 7:50..
43Deodată el și‑a recăpătat vederea și L‑a urmat pe Isus, slăvindu‑L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru a dat laudă lui Dumnezeu.
恆心禱告
1耶穌講了一個比喻來教導門徒要常常禱告，不要灰心。
2祂說：「某城有一位既不敬畏上帝也不尊重人的審判官。 3那城裡有一位寡婦常常來哀求這位審判官，說，『求你為我伸冤，懲辦我的對頭。』 4審判官總是充耳不聞，但後來心裡想，『雖然我不怕上帝，也不在乎人， 5可是這寡婦一直來煩我，還是替她伸冤好了，免得她再來煩我！』」
6主接著說：「你們聽，這不義的審判官尚且這麼說， 7難道上帝聽到祂揀選的人晝夜呼求，不替他們伸冤嗎？難道祂會一直耽延不理嗎？ 8我告訴你們，祂必很快為他們伸冤。不過當人子來的時候，在世上找得到有信心的人嗎？」
兩種禱告
9耶穌對那些自以為義、藐視別人的人講了一個比喻： 10「有兩個人到聖殿裡禱告，一個是法利賽人，一個是稅吏。 11法利賽人站在那裡自言自語地禱告說，『上帝啊！我感謝你，因為我不像別人那樣勒索、不義、通姦，也不像這稅吏。 12我每週禁食兩次，奉獻全部收入的十分之一。』
13「但那稅吏卻遠遠地站著，連頭也不敢抬起來，捶著胸說，『上帝啊，求你憐憫我這個罪人！』
14「我告訴你們，二人回家後，被上帝算為義的是稅吏而不是法利賽人，因為自高的人必遭貶抑，謙卑的人必得尊榮。」
祝福孩子
15有許多人把嬰孩帶來要讓耶穌摸一摸他們，為他們祝福，門徒看見，就責備這些人。 16耶穌卻招呼他們過來，並對門徒說：「讓小孩子到我這裡來，不要阻止他們，因為上帝的國屬於這樣的人。 17我實在告訴你們，人若不像小孩子一樣接受上帝的國，絕不能進去。」
富豪求問永生
18一位官長問耶穌：「良善的老師，我該做什麼才能承受永生？」
19耶穌說：「你為什麼稱呼我『良善的老師』呢？只有上帝是良善的。 20你知道『不可通姦，不可殺人，不可偷盜，不可作偽證，要孝敬父母』這些誡命」。
21那人說：「我從小就遵行這些誡命。」
22耶穌聽了就對他說：「你還有一件事沒有做，就是變賣你所有的產業，分給窮人，你必有財寶存在天上，然後你還要來跟從我。」 23那人聽了，極其憂愁，因為他非常富有。
24耶穌見狀，就說；「有錢人進上帝的國真難啊！ 25駱駝穿過針眼比有錢人進上帝的國還容易呢！」
26聽見的人就問：「這樣，誰能得救呢？」
27耶穌回答說：「對人而言，這不可能，但對上帝而言，凡事都可能。」
28彼得說：「你看！我們已經撇下一切來跟從你了。」
29耶穌說：「我實在告訴你們，任何人為了上帝的國而撇下房屋、妻子、弟兄、父母或兒女， 30今世必得百倍的獎賞，來世必得永生。」
再次預言受害和復活
31耶穌把十二使徒帶到一邊，對他們說：「你們要留意，我們現在前往耶路撒冷，先知書上有關人子的記載都要應驗， 32人子將被交在外族人的手裡，被他們嘲弄、虐待、吐唾沫、 33鞭打和殺害，但第三天祂必復活。」 34使徒卻一點也不明白，因為這番話的含意是隱藏的，他們聽不明白。
治癒耶利哥的瞎子
35耶穌快到耶利哥城的時候，有一個瞎子坐在路旁討飯。 36他聽見許多人經過，就詢問是怎麼回事。 37有人告訴他是拿撒勒人耶穌經過此地， 38他就高聲呼喊：「大衛的後裔耶穌啊，可憐我吧！」
39走在前面的人責備他，讓他安靜，但他反而叫得更大聲：「大衛的後裔啊，可憐我吧！」
40耶穌停下腳步，命人把他帶過來，然後問他： 41「你要我為你做什麼？」
他說：「主啊！我想能夠看見。」
42耶穌對他說：「你看見吧！你的信心救了你。」 43他立刻得見光明，並跟隨耶穌，一路讚美上帝。目睹這事的人也都讚美上帝。
