Locul pentru jertfe
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Vorbește‑le lui Aaron, fiilor săi și tuturor fiilor lui Israel și să le spui: «Acesta este cuvântul pe care l‑a poruncit Domnul: 3‘Dacă vreun bărbat din Casa lui Israel înjunghie în tabără sau în afara taberei un bou3 Putea fi atât mascul, cât și femelă., un miel sau un țap, 4în loc să vină cu el la intrarea în Cortul Întâlnirii și să‑l aducă drept ofrandă pentru Domnul, înaintea Tabernaculului Domnului, omul acela va fi considerat vinovat de vărsare de sânge. El a vărsat sânge și, prin urmare, va fi nimicit din mijlocul poporului său. 5De aceea, în loc să‑și înjunghie jertfele pe câmp, fiii lui Israel să le aducă Domnului la intrarea în Cortul Întâlnirii, la preot, și să le ofere ca jertfe de pace5 Vezi nota de la 3:1. pentru Domnul. 6Preotul să stropească sângele pe altarul Domnului, la intrarea în Cortul Întâlnirii, și să ardă grăsimea care va fi de o aromă plăcută Domnului. 7Să nu‑și mai înjunghie astfel jertfele în cinstea țapilor, înaintea cărora se prostituează7 Este vorba fie de ritualurile care implicau prostituția sacră, foarte răspândită în Canaan, fie de faptul că simpla închinare la idoli este o infidelitate (o prostituție) înaintea lui Dumnezeu.. Aceasta să fie o hotărâre veșnică pentru ei de‑a lungul generațiilor lor.’»
8Să le mai spui: «Dacă vreun bărbat din Casa lui Israel sau vreun străin care locuiește în mijlocul vostru aduce o ardere‑de‑tot sau o altă jertfă, 9fără să o înfățișeze la intrarea în Cortul Întâlnirii pentru a o jertfi Domnului, omul acela să fie nimicit din poporul său.
Interdicția de a consuma mâncare cu sânge
10Dacă vreunul din Casa lui Israel sau vreun străin care locuiește în mijlocul vostru va consuma vreun fel de sânge, Îmi voi întoarce fața împotriva acelui om care consumă sânge și‑l voi nimici din poporul său. 11Căci viața trupului este în sânge. Eu vi l‑am dat ca să puteți face ispășire pentru viețile voastre pe altar, căci sângele face ispășire pentru viața cuiva. 12De aceea le‑am zis fiilor lui Israel: ‘Nimeni dintre voi să nu consume sânge, și nici străinul care locuiește în mijlocul vostru să nu consume sânge.’
13Când vreunul dintre fiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în mijlocul lor vânează sau prinde vreo vietate sau vreo pasăre care poate fi mâncată, să‑i verse sângele și să‑l acopere cu țărână. 14Căci viața oricărui trup este sângele lui. De aceea le‑am zis fiilor lui Israel: ‘Să nu consumați sângele niciunui trup, pentru că viața oricărui trup este sângele lui. Oricine îl va consuma va fi nimicit.’
15Orice persoană care mănâncă din cadavrul unui animal sau dintr‑un animal sfâșiat de fiare – fie băștinaș, fie străin – să‑și spele hainele și să se scalde în apă. El va fi necurat până seara, după care va fi curat. 16Dar dacă nu și le spală și nu‑și scaldă trupul, va purta pedeapsa pentru nelegiuirea lui.»“
Proibição de comer sangue
1O Senhor deu a Moisés 2mais as seguintes instruções para que as transmitisse a Aarão, aos sacerdotes e a todo o povo de Israel: 3“Qualquer israelita que sacrificar um boi, um cordeiro ou uma cabra noutro sítio 4que não seja no acampamento, à entrada da tenda do encontro, para o oferecer ao Senhor, tal homem será culpado, porque fez derramar sangue; terá de ser expulso da sua nação. 5O fim desta lei é impedir que os israelitas façam sacrifícios nos campos e levá-los a trazerem-nos antes ao sacerdote, à entrada da tenda do encontro, e a oferecerem-nos como ofertas de paz ao Senhor. 6Porque desta maneira o sacerdote poderá aspergir o sangue sobre o altar do Senhor, à entrada da tenda do encontro, e queimar a gordura como um cheiro que o Senhor muito apreciará. 7E dessa forma não sacrificarão mais aos bodes,17.7 O povo sacrificava a bodes (no hebraico, seirim) que vagueavam pelo deserto e faziam parte do panteão egípcio. A razão para a censura divina é que o povo, na sua caminhada pelo deserto, oferecia sacrifícios a bodes associados a demónios. prestando-lhes um culto de zombaria. Isto será uma lei perpétua para vocês, por todas as gerações.
8Repito: Alguém, seja israelita ou estrangeiro que viva no vosso meio, que ofereça um holocausto ou um sacrifício, 9noutro sítio que não seja à entrada da tenda do encontro, onde deve ser sacrificado ao Senhor, será excomungado.
10Também me levantarei contra alguém, seja israelita, seja um estrangeiro que viva entre vocês, que coma sangue, seja de que forma for. Expulsá-lo-ei do meu povo. 11Porque a vida da carne está no sangue. Dei-vos o sangue para que seja aspergido sobre o altar como expiação pelas vossas almas. É pelo sangue que se faz a expiação, porque o sangue é a vida. 12Portanto, este é o meu decreto para o povo de Israel: que nem eles nem nenhum estrangeiro que viva entre eles coma sangue.
13Seja quem for, israelita ou estrangeiro entre eles, que vá à caça e mate um animal ou uma ave dos que é permitido comerem, deverá derramar o seu sangue e cobri-lo com terra; 14porque o sangue é a vida. É por isso que digo ao povo de Israel para nunca o comer, porque a vida de toda a ave, de todo o animal, está no seu sangue. Portanto, alguém que come sangue deverá ser expulso da comunidade de Israel.
15E também alguém, nascido na terra ou estrangeiro, que coma o corpo morto dum animal que tenha morrido por si mesmo, ou que tenha sido despedaçado por outro animal, deverá lavar a sua roupa e banhar-se, permanecendo impuro até ao cair da noite. Depois disso, será declarado limpo. 16Se tal não fizer, terá de sofrer as consequências.”
