Reglementarea curăției în bolile infecțioase ale pielii
1Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând: 2„Dacă un om are pe pielea trupului său o umflătură, o erupție sau o pată albă, care poate să devină o rană infecțioasă2 Ebr.: tsara’at, termen care, prin intermediul LXX, a ajuns să fie redat în versiunile moderne prin lepră. Majoritatea studiilor lexicale și medicale au ajuns însă la concluzia că termenul tradus în mod tradițional cu lepră se referă la o varietate de afecțiuni/infecții ale pielii, contagioase sau nu, care pot să includă Boala lui Hansen (lepra modernă, provocată de bacilul Mycobacterium leprae), dar și o serie de alte diagnostice moderne, cum ar fi: psoriazis, vitiligo, râie, dermatită seboreică, precum și alte tipuri de infecții datorate micozelor cutanate (ciupercile de piele). De asemenea, cele mai multe dintre simptomele și caracteristicile descrise în text nu se potrivesc maladiei lui Hansen [peste tot în capitol]. pe pielea trupului său, el trebuie să fie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii săi, preoții. 3Preotul să se uite la rana de pe pielea trupului, iar dacă părul din rană s‑a făcut alb, și rana este mai adâncă decât pielea trupului său, atunci este o rană infecțioasă. După ce preotul s‑a uitat la el, să‑l declare necurat. 4Dar dacă pata este albă pe pielea trupului său și nu este mai adâncă decât pielea, iar părul nu s‑a făcut alb, atunci preotul să‑l închidă4 Cu sensul de a izola [peste tot în capitol]. pe cel ce are rana șapte zile. 5În a șaptea zi preotul să se uite la el. Dacă i se va părea că rana a stat pe loc și nu s‑a întins pe piele, atunci preotul să‑l închidă încă șapte zile. 6În ziua a șaptea preotul să se uite la el a doua oară, iar dacă rana a mai scăzut și nu s‑a întins pe piele, atunci preotul să‑l declare curat, căci este doar o erupție. El să‑și spele hainele și va fi curat. 7Dacă erupția se întinde pe piele după ce omul s‑a arătat preotului pentru curățirea lui, el va trebui să vină din nou înaintea preotului. 8Preotul să se uite, și dacă erupția s‑a întins pe piele, preotul să‑l declare necurat, căci are o rană infecțioasă.
9Dacă cineva are o rană infecțioasă, să fie adus la preot. 10Preotul să se uite, și dacă pe piele este o umflătură albă care a făcut ca și părul să devină alb, iar în umflătură este și o urmă de carne vie, 11atunci pe pielea trupului acelui om se află o rană infecțioasă veche. Preotul să‑l declare necurat; să nu‑l închidă, pentru că este necurat.
12Dar dacă rana infecțioasă erupe pe piele și acoperă toată pielea, din creștet până în tălpi, pretutindeni pe unde se uită preotul, 13acesta să se uite, iar dacă rana infecțioasă i‑a acoperit tot trupul, atunci va trebui să‑l declare curat pe cel ce are rana. El este curat deoarece toată rana s‑a făcut albă.13 Vezi nota de la v. 2. Aici poate fi vorba despre psoriazis sau despre vitiligo, boli netransmisibile. Sau, este posibil să facă aluzie la crusta pe care cicatrizarea rănii a lăsat‑o ori la albeața rănii lăsate în urma căderii crustei. 14Dacă însă mai apare vreo urmă de carne vie pe el, va fi necurat. 15Preotul să se uite la carnea vie și să‑l declare necurat. Carnea vie este necurată, pentru că este o rană infecțioasă. 16Dacă însă carnea cea vie se va schimba și va deveni albă, el trebuie să vină la preot. 17Preotul să se uite la el, iar dacă rana s‑a făcut albă, atunci preotul să‑l declare curat pe cel ce are rana. El este curat.
18Dacă cineva are pe pielea trupului său o bubă care s‑a vindecat, 19iar pe locul unde era buba apare o umflătură albă sau o pată de un alb‑roșiatic, omul acela să se arate preotului. 20Preotul să se uite, iar dacă pata este mai adâncă decât pielea și dacă părul s‑a făcut alb, preotul să‑l declare necurat; este o rană infecțioasă care a erupt în bubă. 21Dar dacă preotul se uită la ea și părul nu este alb, iar pata nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, preotul să‑l închidă șapte zile. 22Dacă, în cele din urmă, se întinde pe piele, preotul să‑l declare necurat; este o rană infecțioasă. 23Dar dacă pata rămâne într‑un loc și nu se întinde, atunci este vorba de cicatricea bubei; preotul să‑l declare curat.
24Dacă un om are o arsură pe piele și carnea vie a arsurii devine o pată alb‑roșiatică sau albă, 25preotul să se uite la ea, iar dacă părul de pe pată s‑a făcut alb și pata este mai adâncă decât pielea, atunci este o rană infecțioasă care a erupt în arsură. Preotul să‑l declare necurat, căci are o rană infecțioasă. 26Dar dacă preotul vede că nu este păr alb în pată și că ea nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, atunci preotul să‑l închidă șapte zile. 27În a șaptea zi, preotul să se uite la el, și dacă pata s‑a întins pe piele, atunci preotul să‑l declare necurat. Este o rană infecțioasă. 28Dar dacă pata a rămas pe loc și nu s‑a întins pe piele, ci a scăzut, înseamnă că este o umflătură de la arsură. Preotul să‑l declare curat, căci este vorba de cicatricea arsurii.
29Dacă un bărbat sau o femeie are o rană pe cap sau la barbă, 30preotul să se uite la rană. Dacă este mai adâncă decât pielea, iar părul de pe ea este gălbui și subțire, preotul să‑l declare necurat; este o eczemă, o rană infecțioasă a capului sau a bărbii. 31Dacă preotul vede că rana eczemei nu este mai adâncă decât pielea și nu este păr negru pe ea, atunci preotul să‑l închidă timp de șapte zile pe cel ce are eczema. 32În cea de‑a șaptea zi, preotul să se uite la rană. Dacă eczema nu s‑a întins, nu are păr gălbui pe ea și nu este mai adâncă decât pielea, 33atunci omul acela să se radă, dar nu și acolo unde este eczema. Preotul să‑l închidă încă șapte zile pe cel ce are eczema. 34În cea de‑a șaptea zi, preotul să se uite la eczemă. Dacă eczema nu s‑a întins pe piele și nu este mai adâncă decât pielea, atunci preotul poate să‑l declare curat. El să‑și spele hainele și va fi curat. 35Dar dacă se pare că eczema s‑a întins pe piele după ce a fost declarat curat, 36preotul să se uite la el din nou. Dacă într-adevăr eczema s‑a întins pe piele, preotul nu va mai trebui să se uite după păr gălbui; omul acela este necurat. 37Dacă vede că eczema a stat totuși pe loc și că a crescut păr negru pe ea, înseamnă că eczema s‑a vindecat. Omul acela este curat și, prin urmare, preotul să‑l declare curat.
38Dacă un bărbat sau o femeie au pete pe pielea trupului, pete albe, 39preotul să se uite, iar dacă petele de pe pielea trupului sunt de un alb gălbui, acestea nu sunt decât niște pete care au erupt pe piele; el este curat.
40Dacă unui om îi cade părul de pe cap, el devine pleșuv, dar este curat. 41Dacă îi cade părul de pe partea din față a capului, el devine pleșuv, dar este curat. 42Însă dacă pe partea pleșuvă, în partea din față sau din spate a capului, va apărea o pată de culoare alb‑roșiatică, atunci aceasta este o rană infecțioasă. Ea a erupt pe partea pleșuvă, în partea din față sau din spate a capului. 43Preotul să se uite la el, iar dacă pe partea pleșuvă, în partea din față sau din spate a capului, umflătura rănii este de un alb‑roșiatic care seamănă cu rana infecțioasă de pe pielea trupului, 44atunci el este infectat, este necurat. Preotul să‑l declare necurat, căci are o rană pe cap. 45Cel infectat cu o astfel de rană să poarte haine sfâșiate, să umble cu capul gol45 Sau: cu părul ciufulit., să‑și acopere barba și să strige: «Necurat! Necurat!» 46El va fi necurat atât timp cât are rana; este necurat. Să trăiască singur, iar locuința lui să‑i fie în afara taberei.
Reglementarea curăției în cazul mucegaiului
47Dacă va apărea o pată infecțioasă47 Ebr.: nega’ tsara’at, aceeași sintagmă tradusă în v. 2 cu rană infecțioasă (vezi nota de la v. 2). Aici este vorba, desigur, despre mucegai [peste tot în capitol]. pe îmbrăcăminte, pe o haină de lână sau de in, 48pe o țesătură sau pe o bătătură de in ori de lână, pe o piele sau pe un lucru din piele, 49dacă pata de pe haină, de pe piele sau de pe vreun lucru din piele, de pe țesătură sau de pe bătătură, va fi de culoare verzuie sau roșiatică, atunci aceasta este o pată infecțioasă și trebuie arătată preotului. 50Preotul să se uite la pată și să închidă șapte zile materialul pe care este pata. 51În ziua a șaptea să se uite la pată, iar dacă aceasta s‑a întins pe haină sau în țesătură sau în bătătură, pe piele sau pe ceva din piele, atunci este o pată infecțioasă permanentă; lucrul acela este necurat. 52Să ardă haina, țesătura sau bătătura de lână ori de in sau orice altceva din piele, pentru că este o infecție permanentă; materialul să fie ars în foc.
53Dar dacă preotul se uită, și pata nu s‑a întins pe haină sau în țesătură sau în bătătură sau pe vreun lucru din piele, 54atunci preotul să poruncească să se spele materialul pe care este pata și să‑l închidă încă șapte zile. 55Preotul să se uite la materialul cu pata după ce acesta a fost spălat. Dacă pata nu și‑a schimbat culoarea, chiar dacă pata nu s‑a întins, materialul este necurat. Să‑l ardeți în foc, căci pata continuă să roadă, fie înăuntru, fie în afară. 56Însă dacă preotul vede că pata s‑a micșorat după ce a fost spălată, atunci va trebui să o rupă din haină, din țesătură, din bătătură sau din piele. 57Dacă apare din nou pe haină sau pe țesătură sau pe bătătură sau pe vreun lucru din piele, înseamnă că se întinde. Să ardeți în foc lucrul pe care este pata. 58Dar haina, țesătura, bătătura sau orice altceva din piele, de pe care pata dispare atunci când o spălați, să fie spălată încă o dată, iar apoi va fi curată.
59Aceasta este legea pentru pata infecțioasă de pe o haină de lână sau in, de pe țesătură, de pe bătătură sau de pe vreun lucru din piele, pentru a hotărî dacă sunt curate sau necurate.“
Anweisungen über die Feststellung von Aussatz
1Der Herr sagte zu Mose und Aaron: 2»Wenn jemand auf seiner Haut eine Schwellung, einen Ausschlag oder einen hellen Fleck entdeckt und darum Verdacht auf Aussatz besteht, dann soll er zum Priester gebracht werden, zu Aaron oder zu einem seiner Söhne. 3Der Priester untersucht die erkrankte Stelle: Ist das Haar dort weiß geworden und erscheint die Haut tiefer als ringsum, dann ist es Aussatz, und der Priester muss den Kranken für unrein erklären. 4Wenn der Fleck zwar weiß ist, aber nicht tiefer liegt als die Haut ringsum und sich das Haar auch nicht weiß verfärbt hat, soll der Priester den Betreffenden für sieben Tage an einen abgesonderten Ort schicken. 5Am Ende dieser Woche untersucht ihn der Priester erneut. Sieht er, dass der weiße Fleck sich auf der Haut nicht weiter ausgebreitet hat, soll er den Betreffenden ein weiteres Mal für sieben Tage an einen abgesonderten Ort schicken. 6Danach begutachtet ihn der Priester noch einmal. Sieht er, dass die Verfärbung der Haut nachgelassen und die Krankheit sich nicht weiter ausgebreitet hat, soll er ihn für rein erklären; denn der Fleck ist nur ein Hautausschlag. Der Kranke muss lediglich seine Kleider waschen, dann ist er wieder rein. 7Wenn sich aber der Ausschlag wider Erwarten doch noch ausbreitet, nachdem der Priester den Kranken untersucht und für rein erklärt hat, soll er sich erneut dem Priester zeigen. 8Stellt dieser dann fest, dass der Ausschlag doch weiter um sich greift, muss er den Kranken für unrein erklären, weil es Aussatz ist.
9Immer wenn bei einem Menschen Verdacht auf Aussatz besteht, soll er zum Priester gebracht werden. 10Sieht dieser eine weiße Schwellung mit weiß verfärbten Haaren und wild wucherndem Fleisch, 11dann ist es weit fortgeschrittener Aussatz. Der Priester muss den Kranken sofort für unrein erklären, ohne ihn vorher noch zur Beobachtung an einen abgesonderten Ort zu schicken. 12Wenn sich aber der Aussatz rasch auf der Haut ausbreitet und den Kranken von Kopf bis Fuß bedeckt, 13wenn also der Priester sieht, dass der Aussatz die Haut ganz erfasst hat, erklärt er den Betreffenden für rein. Weil die Haut dann ganz weiß ist, gilt er als rein. 14Zeigt sich aber wucherndes Fleisch, ist er unrein. 15Der Priester muss ihn, sobald er es sieht, für unrein erklären. Wild wucherndes Fleisch ist in jedem Fall unrein, denn es handelt sich um Aussatz. 16Bildet sich aber das wuchernde Fleisch zurück und wird die Stelle wieder weiß, soll der Betreffende den Priester aufsuchen. 17Sieht dieser, dass die Haut dort tatsächlich wieder weiß geworden ist, erklärt er ihn für rein.
18Wenn sich auf der Haut eines Menschen ein Geschwür bildet und wieder abheilt, 19dann aber an dieser Stelle eine weiße Schwellung oder ein weißlich-roter Fleck entsteht, soll der Kranke sich dem Priester zeigen. 20Stellt dieser eine Vertiefung der Haut und weiß gewordenes Haar fest, erklärt er den Kranken für unrein. Denn dann hat sich an der Stelle, wo vorher das Geschwür war, Aussatz gebildet. 21Sieht der Priester aber, dass sich das Haar nicht weiß verfärbt hat, die Stelle nicht tiefer liegt als die Haut ringsum und auch die Verfärbung schon nachlässt, dann schickt er den Betreffenden für sieben Tage an einen abgesonderten Ort. 22Breitet sich der Hautausschlag in dieser Zeit weiter aus, erklärt der Priester den Kranken für unrein, denn es handelt sich um Aussatz. 23Wird aber der Fleck nicht größer, dann ist es die Narbe des abgeheilten Geschwürs. Der Priester soll den Betreffenden für rein erklären.
24Wenn jemand eine Brandwunde hat und sich dort ein weiß-roter oder weißer Fleck bildet, 25muss er den Priester aufsuchen. Stellt dieser fest, dass sich das Haar dort weiß verfärbt hat und die Stelle tiefer liegt als die Haut ringsum, dann handelt es sich um Aussatz, der in der Brandwunde ausgebrochen ist. Der Priester erklärt den Kranken für unrein, weil er aussätzig ist. 26Bemerkt der Priester aber keine weißen Haare im Bereich des Flecks und auch keine Vertiefung oder starke Verfärbung der Haut, dann soll er den Kranken für sieben Tage an einen abgesonderten Ort schicken. 27Stellt er am siebten Tag fest, dass sich der Fleck ausgebreitet hat, muss er den Kranken für unrein erklären, denn es handelt sich um Aussatz. 28Wenn aber der Fleck nicht größer wird und die Haut wieder annähernd normal aussieht, ist es nur die Narbe der Brandwunde. Darum erklärt der Priester ihn für rein.
29Bekommt jemand, egal ob Mann oder Frau, auf der Kopfhaut oder auf der Haut unter dem Bart einen Ausschlag, 30soll der Priester die Stelle untersuchen. Sieht er eine Vertiefung der Haut mit schütterem, gelblichem Haar, erklärt er den Betreffenden für unrein. Es handelt sich um Aussatz an Kopf oder Kinn. 31Stellt der Priester fest, dass die befallene Stelle nicht tiefer liegt als die umliegende Haut, die Haare sich aber trotzdem verfärbt haben, soll er den Kranken für sieben Tage an einen abgesonderten Ort schicken. 32Sieht der Priester am siebten Tag, dass der Ausschlag sich nicht ausgebreitet hat, kein gelbliches Haar dort zu finden ist und die Stelle auch nicht tiefer liegt, 33dann soll der Kranke sich rasieren, aber die befallene Stelle aussparen. Der Priester schickt ihn für weitere sieben Tage an einen abgesonderten Ort. 34Stellt er danach fest, dass sich der Ausschlag nicht weiter ausgebreitet hat und die Haut dort auch nicht tiefer liegt als ringsum, soll er den Betreffenden für rein erklären. Dieser wäscht seine Kleider und gilt dann als rein. 35Wenn sich der Ausschlag wider Erwarten doch noch ausbreitet, 36soll der Priester den Kranken erneut untersuchen und ihn, sobald er es sieht, für unrein erklären. Er braucht gar nicht erst nach gelblichen Haaren zu suchen. 37Sieht er aber, dass der Ausschlag zum Stillstand gekommen und schwarzes Haar nachgewachsen ist, dann ist der Betreffende wieder gesund, und der Priester erklärt ihn für rein.
38Bilden sich auf der Haut eines Mannes oder einer Frau weiße Flecken, 39soll der Priester sie untersuchen. Sind die Flecken nur weißlich-blass, dann handelt es sich um einen gutartigen Ausschlag, und der Betreffende ist rein.
40-41Verliert ein Mann die Haare auf seinem Kopf, sei es am Hinterkopf oder an der Stirnseite, bleibt er trotzdem rein. 42-43Wenn aber an der kahlen Stelle ein weiß-rötlicher Ausschlag entsteht, muss der Priester den Mann gründlich untersuchen. Stellt er fest, dass sich dort auch eine Schwellung gebildet hat, die genau wie Aussatz am Körper aussieht, 44dann hat der Mann Aussatz, und der Priester muss ihn für unrein erklären.«
Das Verhalten von Aussätzigen
45»Ein Aussätziger soll zerrissene Kleider tragen, das Haar ungeschnitten und ungekämmt lassen, den Bart verhüllen und immer wieder rufen: ›Unrein, unrein!‹ 46Solange er vom Aussatz befallen ist, gilt er als unrein. Er soll außerhalb des Lagers wohnen, abgesondert von allen anderen.«
Schimmelpilzbefall an Gebrauchsgegenständen
47-49»Wenn an einem Kleidungsstück oder Gewebe aus Wolle oder Leinen, an einem Stück Leder oder an irgendetwas anderem, das aus Leder gemacht ist, ein grünlicher oder rötlicher Fleck auftritt, dann ist es von Schimmel befallen, und man soll es dem Priester zeigen. 50Dieser begutachtet die Stelle und schließt den betreffenden Gegenstand sieben Tage lang ein. 51Stellt er am siebten Tag fest, dass sich der Befall ausgebreitet hat, dann ist es fressender Schimmel. Der Gegenstand ist dadurch unrein 52und muss verbrannt werden. Weil der Schimmel sich immer weiter ausbreiten würde, muss das befallene Stück restlos beseitigt werden, ganz gleich ob es aus Wolle, Leinen oder Leder gemacht ist. 53Stellt der Priester aber fest, dass der Schimmelfleck nicht größer geworden ist, 54ordnet er an, dass man das Stück wäscht und weitere sieben Tage einschließt. 55Sieht der Priester nach dieser Zeit, dass der Fleck zwar nicht größer geworden ist, aber immer noch so aussieht wie vorher, ist der betreffende Gegenstand unrein und muss verbrannt werden. Denn der Schimmel hat sich tief eingefressen. Dabei spielt es keine Rolle, ob die Außenseite oder die Innenseite befallen ist. 56Bemerkt der Priester aber, dass die Stelle durch das Waschen blass geworden ist, soll er sie aus dem Stoff oder Leder heraustrennen. 57Falls nun wiederum Schimmel an einer anderen Stelle auftritt, muss das Stück verbrannt werden, denn der Schimmel hat es bereits ganz befallen. 58Ist der Schimmel jedoch nach dem Waschen verschwunden, wäscht man das Stück noch einmal. Danach ist es rein.
59Dies sind die Vorschriften über Schimmelpilzbefall an einem Kleidungsstück oder Gewebe aus Wolle oder Leinen, an einem Stück Leder oder an irgendetwas anderem, das aus Leder gemacht ist. Mit Hilfe dieser Bestimmungen soll entschieden werden, ob der befallene Gegenstand rein oder unrein ist.«
