Cearta cu efraimiții
1Efraimiții i‑au zis lui Ghedeon:
– Cum ai putut să te porți astfel cu noi? De ce nu ne‑ai chemat și pe noi când te‑ai dus să lupți împotriva midianiților?
Și au început o ceartă aprigă cu el.
2El le‑a răspuns:
– Ce‑am făcut eu mai mult în comparație cu voi? Nu este mai bun culesul ciorchinilor rămași în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer? 3În mâinile voastre i‑a dat Dumnezeu pe Oreb și Zeeb, căpeteniile midianiților. Am putut eu oare să fac mai mult decât voi?
După ce le‑a spus aceste cuvinte, li s‑a potolit mânia.
Ghedeon îi omoară pe regii midianiți
4Apoi Ghedeon a ajuns la Iordan și l‑a traversat împreună cu cei trei sute de bărbați care erau cu el, obosiți, dar încă în urmărirea dușmanului.
5El le‑a zis oamenilor din Sucot:
– Dați‑le, vă rog, câteva bucăți de pâine oamenilor care sunt cu mine, căci sunt obosiți și suntem încă în urmărirea lui Zebah și Țalmuna, regii Midianului.
6Căpeteniile din Sucot i‑au răspuns:
– Sunt deja Zebah și Țalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine oștirii tale?
7Ghedeon le‑a zis:
– Ei bine, după ce Domnul îi va da pe Zebah și pe Țalmuna în mâinile mele, vă voi treiera carnea cu spinii pustiei și cu mărăcini.
8De acolo s‑au suit la Peniel și a cerut același lucru. Oamenii din Peniel i‑au răspuns așa cum îi răspunseseră oamenii din Sucot. 9Atunci el le‑a vorbit oamenilor din Peniel, zicând: „Când mă voi întoarce în pace vă voi dărâma turnul acesta!“
10Zebah și Țalmuna erau în Karkor, împreună cu ei fiind și tabăra lor, în jur de cincisprezece mii de bărbați, toți cei ce mai rămăseseră din toată tabăra fiilor Răsăritului, căci căzuseră uciși o sută douăzeci de mii de războinici. 11Ghedeon s‑a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi, la răsărit de Nobah și Iogbeha, și a atacat tabăra în timp ce aceasta se credea în siguranță. 12Zebah și Țalmuna au fugit, dar el i‑a urmărit și i‑a capturat pe cei doi regi ai Midianului, Zebah și Țalmuna. Și a pus pe fugă toată tabăra.
13Apoi Ghedeon, fiul lui Ioaș, s‑a întors de la luptă prin trecătoarea Heres. 14A prins un tânăr dintre oamenii din Sucot căruia i‑a pus câteva întrebări. Acesta i‑a dat în scris numele căpeteniilor și bătrânilor14, 16 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei avea rol de (2) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7). Sucotului. Erau șaptezeci și șapte de bărbați. 15S‑a dus la oamenii din Sucot și le‑a zis: „Iată‑i pe Zebah și Țalmuna din cauza cărora m‑ați batjocorit, zicând: «Sunt deja Zebah și Țalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi obosiți?»“ 16I‑a luat pe bătrânii cetății, a luat spini din pustie și mărăcini și i‑a pedepsit cu ei pe oamenii din Sucot. 17Apoi a dărâmat turnul din Peniel și i‑a ucis pe oamenii cetății.
18După aceea le‑a zis lui Zebah și Țalmuna:
– Cum erau bărbații pe care i‑ați ucis la Tabor?
Ei i‑au răspuns:
– Erau ca tine. Fiecare era la înfățișare ca un fiu de rege.
19El le‑a zis:
– Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că dacă i‑ați fi lăsat în viață, nu v‑aș ucide acum.
20Și i‑a zis lui Ieter, întâiul lui născut:
– Ridică‑te și ucide‑i!
Dar tânărul nu a scos sabia pentru că îi era teamă, fiind încă un copil.
21Atunci Zebah și Țalmuna i‑au zis:
– De ce nu ne omori tu însuți? Cum este omul așa este și puterea lui!
Ghedeon s‑a ridicat și i‑a ucis pe Zebah și pe Țalmuna, luând apoi lunișoarele21, 26 Probabil ornamente în formă rotundă sau de semilună, făcând parte din cultul zeiței lunii. care erau la gâtul cămilelor lor.
Idolatria lui Ghedeon și a poporului
22Bărbații lui Israel i‑au zis lui Ghedeon:
– Stăpânește tu peste noi, tu, fiul tău și fiul fiului tău, căci ne‑ai izbăvit din mâna lui Midian.
23Ghedeon le‑a răspuns:
– Nu eu voi stăpâni peste voi și nici fiul meu nu va stăpâni peste voi, ci Domnul va stăpâni peste voi.
24Ghedeon le‑a zis:
– Doresc însă să vă cer ceva: dați‑mi fiecare câte un cercel din prada voastră.
Dușmanii lor purtaseră cercei de aur, pentru că fuseseră ismaeliți.
25Ei i‑au răspuns:
– Desigur, ți‑i vom da!
Apoi au așternut o învelitoare și fiecare om a aruncat pe ea cerceii luați ca pradă. 26Greutatea cerceilor de aur pe care i‑a cerut a ajuns la o mie șapte sute de șecheli26 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice. Existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr). Greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone. Aproximativ 20 kg. de aur, în afară de lunișoare, ornamente și hainele de purpură pe care le purtau regii Midianului și în afară de lănțișoarele de la gâtul cămilelor lor. 27Ghedeon a făcut din ei un efod27 Aici, un obiect prin care era căutată voia zeului căruia îi era asociat efodul. pe care l‑a pus în cetatea sa, la Ofra. Tot Israelul s‑a prostituat, închinându‑se la el acolo. El a devenit o cursă pentru Ghedeon și familia lui.
Moartea lui Ghedeon
28Astfel, Midianul a fost supus înaintea fiilor lui Israel și n‑a mai îndrăznit să‑și ridice capul. Și țara a avut liniște timp de patruzeci de ani, în zilele lui Ghedeon. 29Apoi Ierub-Baal, fiul lui Ioaș, s‑a retras și a locuit în casa lui.
30Ghedeon a avut șaptezeci de fii, ieșiți din coapsa lui, căci a avut multe soții. 31Țiitoarea lui din Șechem i‑a născut și ea un fiu, căruia el i‑a pus numele Abimelek31 Abimelek înseamnă Tatăl meu este rege, sugestiv pentru intenția acestuia de a instaura monarhia (cap. 9).. 32Ghedeon, fiul lui Ioaș, a murit după o bătrânețe fericită și a fost înmormântat în mormântul lui Ioaș, tatăl său, în Ofra abiezriților.
33După ce a murit Ghedeon, fiii lui Israel s‑au întors la păcatele dinainte, prostituându‑se înaintea baalilor33 Vezi nota de la 2:11.. Ei l‑au înălțat pe Baal-Berit33 Baal-Berit înseamnă Baal al legământului (sau Domnul legământului), numele sugerând fie intrarea israeliților în legământ cu Baal, fie intrarea israeliților într‑o ligă canaanită, Baal fiind garantul tratatului de alianță. ca dumnezeu al lor. 34Astfel, fiii lui Israel nu și‑au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, Care îi eliberase din mâna tuturor dușmanilor dimprejur 35și nici n‑au fost loiali familiei lui Ierub-Baal, adică Ghedeon, în pofida binelui pe care el îl făcuse lui Israel.
Zebah and Zalmunna
1The men of Ephraim asked Gideon, “Why have you treated us like this? Why didn’t you ask us to help you when you went out to fight against Midian?” In anger they challenged Gideon.
2But he answered them, “What I’ve done isn’t anything compared to what you have done. Ephraim’s grapes have been gathered. Isn’t what is left over better than all the grapes that have been gathered from Abiezer’s vines? 3God handed Oreb and Zeeb over to you. They were Midianite leaders. So what was I able to do compared to what you did?” After Gideon had said that, they didn’t feel angry with him anymore.
4Gideon and his 300 men were very tired. But they kept on chasing their enemies. They came to the Jordan River and went across it. 5Gideon said to the men of Sukkoth, “Give my troops some bread. They are worn out. And I’m still chasing Zebah and Zalmunna. They are the kings of Midian.”
6But the officials of Sukkoth objected. They said, “Have you already killed Zebah and Zalmunna? Have you cut their hands off and brought them back to prove it? If you haven’t, why should we give bread to your troops?”
7Gideon replied, “The Lord will hand Zebah and Zalmunna over to me. When he does, I’ll tear your skin with thorns from desert bushes.”
8From there Gideon went up to Peniel. He asked its men for the same thing. But they answered as the men of Sukkoth had. 9So he said to the men of Peniel, “I’ll be back after I’ve won the battle. Then I’ll tear down this tower.”
10Zebah and Zalmunna were in Karkor. They had an army of about 15,000 men. That’s all that were left of the armies of the tribes from the east. About 120,000 men who carried swords had died in battle. 11Gideon went up the trail the people of the desert had made. It ran east of Nobah and Jogbehah. He attacked the army by surprise. 12Zebah and Zalmunna ran away. They were the two kings of Midian. Gideon chased them and captured them. He destroyed their whole army.
13Then Gideon, the son of Joash, returned from the battle. He came back through the Pass of Heres. 14He caught a young man from Sukkoth. He asked him about the elders of the town. The young man wrote down for him the names of Sukkoth’s 77 officials. 15Then Gideon came and said to the men of Sukkoth, “Here are Zebah and Zalmunna. You made fun of me because of them. You said, ‘Have you already killed Zebah and Zalmunna? Have you cut their hands off and brought them back to prove it? If you haven’t, why should we give bread to your tired men?’ ” 16Gideon went and got the elders of the town. Then he taught the men of Sukkoth a lesson. He tore their skin with thorns from desert bushes. 17He also pulled down the tower at Peniel. He killed the men in the town.
18Then he spoke to Zebah and Zalmunna. He asked, “What were the men like that you killed at Tabor?”
“Men like you,” they answered. “Each one walked as if he were a prince.”
19Gideon replied, “Those were my brothers. They were the sons of my own mother. You can be sure that the Lord lives. And you can be just as sure that if you had spared their lives, I wouldn’t kill you.” 20Then Gideon turned to his oldest son Jether. He said, “Kill them!” But Jether didn’t pull out his sword. He was only a boy. So he was afraid.
21Zebah and Zalmunna said, “Come on. Do it yourself. ‘The older the man, the stronger he is.’ ” So Gideon stepped forward and killed them. Then he took the gold chains off the necks of their camels.
Gideon’s Linen Apron
22The Israelites said to Gideon, “Rule over us. We want you, your son and your grandson to be our rulers. You have saved us from the power of Midian.”
23But Gideon told them, “I will not rule over you. My son won’t rule over you either. The Lord will rule over you.” 24He continued, “I do ask one thing. I want each of you to give me an earring. I’m talking about the earrings you took from your enemies.” It was the practice of the people in the family line of Ishmael to wear gold earrings.
25The Israelites said, “We’ll be glad to give them to you.” So they spread out a piece of clothing. Each of them threw a ring on it from what he had taken. 26The weight of the gold rings Gideon asked for was 43 pounds. That didn’t include the moon-shaped necklaces the kings of Midian had worn. It didn’t include their other necklaces or their purple clothes. And it didn’t include the gold chains that had been on the necks of their camels. 27Gideon made an object out of all the gold. It looked like the linen apron the high priest of Israel wore. Gideon placed it in Ophrah. That was his hometown. All the Israelites worshiped it there. They weren’t faithful to the Lord. So the gold object became a trap to Gideon and his family.
Gideon Dies
28Israel brought Midian under their control. Midian wasn’t able to attack Israel anymore. So the land was at peace for 40 years. The peace lasted as long as Gideon was living.
29Jerub-Baal, the son of Joash, went back home to live. Jerub-Baal was another name for Gideon. 30He had 70 sons of his own. That’s because he had many wives. 31And he had a concubine who lived in Shechem. She also had a son by him. Gideon named that son Abimelek. 32Gideon, the son of Joash, died when he was very old. He was buried in the tomb of his father Joash in Ophrah. Ophrah was in the territory that belonged to the family line of Abiezer.
33As soon as Gideon had died, the Israelites began serving and worshiping gods that were named Baal. Israel wasn’t faithful to the Lord. They worshiped Baal-Berith as their god. 34They forgot what the Lord their God had done for them. He had saved them from the power of their enemies all around them. 35Jerub-Baal had done many good things for the Israelites. But they weren’t faithful to his family. Jerub-Baal was another name for Gideon.
