Un levit și țiitoarea lui
1În zilele acela, când nu era rege în Israel, un levit care locuia la marginea muntelui lui Efraim își luase o țiitoare din Betleemul lui Iuda. 2Dar țiitoarea s‑a mâniat pe el și s‑a întors la familia ei, în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni. 3Soțul ei s‑a ridicat și s‑a dus la ea ca să‑i vorbească pe placul inimii ei și s‑o aducă înapoi. Era însoțit de slujitorul său și de o pereche de măgari. Ea l‑a adus în locuința tatălui ei, iar tatăl fetei l‑a primit cu bucurie când l‑a văzut. 4Socrul său, tatăl fetei, l‑a reținut și astfel ei au rămas la el trei zile. Au mâncat, au băut și au înnoptat acolo.
5În a patra zi, s‑au sculat dis‑de‑dimineață și s‑au pregătit să plece. Dar tatăl fetei i‑a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine ca să prinzi putere, apoi veți pleca!“ 6Astfel, ei au rămas, au mâncat și au băut din nou împreună. Tatăl fetei i‑a zis ginerelui său: „Te rog, binevoiește să înnoptezi aici și înveselește‑ți inima!“ 7Bărbatul se sculase să plece, dar socrul său l‑a convins să rămână. Astfel, el s‑a întors și a înnoptat din nou acolo. 8În a cincea zi, s‑a sculat dis‑de‑dimineață ca să plece, dar tatăl fetei a zis: „Te rog, întărește‑ți inima și mai rămâneți la mine până la miezul zilei!“ Și au mâncat amândoi.
9După aceea bărbatul s‑a ridicat ca să plece împreună cu slujitorul și cu țiitoarea sa, dar socrul lui, tatăl fetei, i‑a zis: „Iată, ziua aproape a trecut; se apropie seara! Te rog, înnoptează aici! Iată, ziua este pe sfârșite! Înnoptează aici, te rog, și înveselește‑ți inima! Mâine te vei scula dis‑de‑dimineață ca să pornești la drum și te vei duce acasă.“ 10Dar bărbatul n‑a vrut să mai înnopteze acolo, ci s‑a ridicat și a plecat. El a ajuns până în dreptul Iebusului, adică Ierusalim, cu cei doi măgari înșeuați și cu țiitoarea sa. 11Când erau aproape de Iebus, nu mai era mult din ziuă.
Slujitorul i‑a zis stăpânului său:
– Vino, te rog, să ne abatem spre cetatea acestor iebusiți ca să înnoptăm acolo.
12Dar stăpânul lui i‑a răspuns:
– Nu ne vom abate spre o cetate străină, ai cărei locuitori nu sunt dintre fiii lui Israel, ci vom merge până la Ghiva.
Apoi i‑a zis slujitorului său:
13– Vino să ne apropiem de unul din aceste locuri și să înnoptăm în Ghiva sau în Rama.
14Și au plecat mai departe. Când erau aproape de Ghiva, care aparține de Beniamin, soarele apunea. 15Ei s‑au îndreptat într-acolo, ca să intre și să înnopteze în Ghiva. Au intrat și s‑au oprit în piața cetății, dar nimeni nu i‑a invitat acasă ca să rămână peste noapte. 16Iată totuși că un bătrân se întorcea seara de la lucrul câmpului. Bărbatul era din muntele lui Efraim, dar locuia ca străin în Ghiva. Oamenii din acel loc erau beniamiți.
17Când și‑a ridicat ochii și l‑a văzut pe călător în piața cetății, bătrânul i‑a zis:
– Încotro mergi și de unde vii?
18El i‑a răspuns:
– Călătoresc din Betleemul lui Iuda spre marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem până în Betleemul lui Iuda, iar acum mă duc la Casa Domnului18 Vezi 18:31.. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui, 19deși avem paie și nutreț pentru măgarii noștri, avem pâine și vin pentru mine însumi, pentru slujitoarea ta și pentru tânărul care este cu robii tăi, așa că nu ne lipsește nimic.
20Bătrânul i‑a zis:
– Fii liniștit! Mă voi îngriji eu de toate nevoile tale, numai să nu rămâi peste noapte în piață.
21I‑a dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. Apoi și‑au spălat picioarele, au mâncat și au băut. 22În timp ce‑și înveseleau ei inimile, iată că niște oameni din cetate, niște bărbați, fii ai lui Belial22 Sensul literal al termenului Belial este fără folos(ință), fără utilitate (bun de nimic). În sens lărgit, termenul se poate traduce cu ticălos, netrebnic. Vezi și nota din 2 Cor. 6:15., au înconjurat casa și au bătut la ușă.
Ei l‑au strigat pe bătrân, stăpânul casei, zicând:
– Scoate‑l afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să‑l cunoaștem22 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale.!
23Bătrânul, stăpânul casei, a ieșit la ei și le‑a răspuns:
– Fraților, vă rog, nu fiți răi. Omul acesta a venit în casa mea. Nu săvârșiți spurcăciunea aceasta! 24Iată, am o fiică fecioară, iar el are o țiitoare. Vi le voi aduce afară pe ele. Înjosiți‑le și faceți‑le ce credeți că este bine24 Lit.: faceți‑le ce este bine în ochii voștri., dar nu săvârșiți un lucru atât de spurcat cu acest om!
25Oamenii însă n‑au vrut să‑l asculte. Atunci călătorul și‑a înșfăcat țiitoarea și le‑a scos‑o afară. Ei au necinstit‑o25 Lit.: au cunoscut‑o, eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale. și au abuzat de ea toată noaptea, până dimineața. Apoi, când s‑au ivit zorii, au lăsat‑o să plece.
26La ivirea zorilor, femeia a venit și a căzut la ușa casei bătrânului, unde se afla și stăpânul ei, rămânând acolo până când s‑a luminat bine de ziuă. 27Dimineața, stăpânul ei s‑a trezit, a deschis ușile casei și a ieșit să‑și continue drumul. Și iată că femeia, țiitoarea sa, era întinsă lângă ușa casei, având mâinile pe prag. 28El i‑a zis: „Ridică‑te și hai să mergem!“ Dar ea nu a răspuns nimic. Atunci bărbatul a pus‑o pe măgar și a plecat către casă.
29Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, și‑a apucat țiitoarea și a tăiat‑o mădular cu mădular în douăsprezece bucăți pe care le‑a trimis în tot teritoriul lui Israel. 30Toți cei ce au văzut lucrul acesta, au zis: „Niciodată nu s‑a întâmplat și nu s‑a văzut așa ceva, de când s‑au suit fiii lui Israel din țara Egiptului și până în ziua aceasta. Luați aminte asupra acestei fapte, sfătuiți‑vă și spuneți ce‑i de făcut!“
A Levite and His Concubine
1In those days Israel didn’t have a king.
There was a Levite who lived deep in the hill country of Ephraim. He got a concubine from Bethlehem in Judah. 2But she wasn’t faithful to him. She left him. She went back to her parents’ home in Bethlehem in Judah. She stayed there for four months. 3Then her husband went to see her. He tried to talk her into coming back with him. He had his servant and two donkeys with him. She took her husband into her parents’ home. When her father saw him, he gladly welcomed him. 4His father-in-law, the woman’s father, begged him to stay. So the Levite remained with him for three days. He ate, drank and slept there.
5On the fourth day they got up early. The Levite prepared to leave. But the woman’s father said to his son-in-law, “Have something to eat. It will give you strength. Then you can go on your way.” 6So the two of them sat down. They ate and drank together. After that, the woman’s father said, “Please stay tonight. Enjoy yourself.” 7The man got up to go. But his father-in-law talked him into staying. So he stayed there that night. 8On the morning of the fifth day, the Levite got up to go. But the woman’s father said, “Have something to eat. It will give you strength. Wait until this afternoon!” So the two of them ate together.
9Then the man got up to leave. His concubine and his servant got up when he did. But his father-in-law, the woman’s father, spoke to him again. “Look,” he said. “It’s almost evening. The day is nearly over. So spend another night here. Please stay. Enjoy yourself. Early tomorrow morning you can get up and go back home.” 10But the man didn’t want to stay another night. So he left. He went toward Jebus. Jebus is also called Jerusalem. The Levite had his two donkeys and his concubine with him. The donkeys had saddles on them.
11By the time the travelers came near Jebus, the day was almost over. So the servant said to his master, “Come. Let’s stop at this Jebusite city. Let’s spend the night here.”
12His master replied, “No. We won’t go into any city where strangers live. The people there aren’t Israelites. We’ll continue on to Gibeah.” 13He added, “Come. Let’s try to reach Gibeah or Ramah. We can spend the night in one of those places.” 14So they continued on. As they came near Gibeah in Benjamin, the sun went down. 15They stopped there to spend the night. They went to the city’s main street and sat down. But no one took them home for the night.
16That evening an old man came into the city. He had been working in the fields. He was from the hill country of Ephraim. But he was living in Gibeah. The people who lived there were from the tribe of Benjamin. 17The old man saw the traveler in the main street. He asked, “Where are you going? Where did you come from?”
18The Levite answered, “We’ve come from Bethlehem in Judah. We’re on our way to Ephraim. I live deep in the hill country there. I’ve been to Bethlehem. Now I’m going to the house of the Lord. But no one has taken me home for the night. 19We have straw and feed for our donkeys. We have food and wine for ourselves. We have enough for me, the woman and the young man with us. We don’t need anything.”
20“You are welcome at my house,” the old man said. “I’d be happy to supply anything you might need. But don’t spend the night in the street.” 21So the old man took him into his house and fed his donkeys. After the travelers had washed their feet, they had something to eat and drink.
22They were inside enjoying themselves. But some of the evil men who lived in the city surrounded the house. They pounded on the door. They shouted to the old man who owned the house. They said, “Bring out the man who came to your house. We want to have sex with him.”
23The owner of the house went outside. He said to them, “No, my friends. Don’t do such an evil thing. This man is my guest. So don’t do this terrible thing. 24Look, here is my virgin daughter. And here’s the Levite’s concubine. I’ll bring them out to you now. You can have them. Do to them what you want to. But don’t do such a terrible thing to this man.”
25The men wouldn’t listen to him. So the Levite sent his concubine out to them. They forced her to have sex with them. They raped her all night long. As the night was ending, they let her go. 26At sunrise she went back to the house where her master was staying. She fell down at the door. She stayed there until daylight.
27Later that morning her master got up. He opened the door of the house. He stepped out to continue on his way. But his concubine was lying there. She had fallen at the doorway of the house. Her hands were reaching out toward the door. 28He said to her, “Get up. Let’s go.” But there wasn’t any answer. Then he put her dead body on his donkey. And he started out for home.
29When he reached home, he got a knife. He cut up his concubine. He cut her into 12 pieces. He sent them into all the territories of Israel. 30Everyone who saw it spoke to one another. They said, “Nothing like this has ever been seen or done before. Nothing like this has happened since the day the Israelites came up out of Egypt. Just imagine! We must do something! So let’s hear your ideas!”
