Samson în Gaza
1Samson a plecat la Gaza. Acolo a văzut o prostituată și a intrat la ea1 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale..
2Celor din Gaza li s‑a spus: „Samson a intrat aici“. Atunci ei au înconjurat locul unde era și l‑au pândit toată noaptea la poarta cetății. Toată noaptea au stat liniștiți, zicând: „Când se va lumina de ziuă îl vom ucide“.
3Samson a rămas culcat până la miezul nopții. Pe la miezul nopții s‑a trezit, a apucat porțile de la intrarea în cetate, cu amândoi stâlpii, le‑a smuls cu tot cu zăvor, le‑a pus pe umeri și le‑a dus pe vârful muntelui din fața Hebronului.
Samson și Dalila
4După aceea, el a iubit o femeie din valea Sorek, care se numea Dalila. 5Domnitorii filistenilor s‑au suit la ea și i‑au zis: „Amăgește‑l și află de unde vine puterea lui cea mare și cum l‑am putea învinge, ca să‑l putem lega și să‑l umilim! Apoi îți vom da fiecare câte o mie o sută de șecheli5 Aproximativ 12 kg. de argint!“
6Dalila i‑a zis lui Samson:
– Spune‑mi, te rog, de unde‑ți vine puterea ta cea mare și cum ar trebui să fii legat pentru a fi învins?
7Samson i‑a răspuns:
– Dacă m‑ar lega cu șapte coarde de arc noi, care să nu fi fost încă uscate, atunci m‑ar lăsa puterile și aș deveni ca oricare alt om.
8Domnitorii filistenilor i‑au adus șapte coarde de arc noi, care încă nu fuseseră uscate și ea l‑a legat cu ele. 9Cei ce pândeau stăteau la ea în odaie. Ea i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ Dar el a rupt coardele de arc așa cum se rupe un fir de fuior când este atins de foc. Astfel că ei nu au aflat de unde‑i vine puterea.
10Dalila i‑a zis lui Samson:
– M‑ai înșelat și mi‑ai spus minciuni. Acum, arată‑mi, te rog, cu ce poți fi legat!
11El i‑a răspuns:
– Dacă m‑ar lega cu funii noi, cu care să nu se fi făcut nicio lucrare, atunci m‑ar lăsa puterile și aș deveni ca oricare alt om.
12Dalila a luat niște funii noi și l‑a legat cu ele. Apoi i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ Cei ce pândeau stăteau în odaie. El însă a rupt funiile de la brațe ca pe o ață.
13Dalila i‑a zis lui Samson:
– Până acum m‑ai înșelat și mi‑ai spus minciuni. Arată‑mi cu ce poți fi legat!
El i‑a răspuns:
– Dacă vei împleti într‑o țesătură cele șapte șuvițe de pe capul meu și le vei țintui cu ajutorul unui țăruș, atunci m‑ar lăsa puterile și aș deveni ca oricare alt om.
În timp ce Samson dormea, Dalila a luat cele șapte șuvițe de pe capul lui și le‑a împletit în țesătură. 14Le‑a țintuit cu ajutorul unui țăruș și apoi i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ El însă s‑a trezit din somn și a smuls țărușul gherghefului cu tot cu țesătura.
15Atunci ea i‑a zis: „Cum poți să spui că mă iubești când inima ta nu este cu mine? M‑ai înșelat de trei ori și nu mi‑ai dezvăluit de unde‑ți vine puterea ta cea mare.“ 16Fiindcă ea îl necăjea în fiecare zi prin cuvintele ei și îl cicălea, sufletul lui s‑a plictisit de moarte. 17I‑a istorisit tot ce era în inima lui și i‑a zis: „Briciul n‑a trecut peste capul meu, fiindcă sunt un nazireu al Domnului încă din pântecul mamei mele. Dacă aș fi ras, atunci puterea mea s‑ar depărta de la mine, aș slăbi și aș deveni ca oricare alt om!“
18Când a văzut Dalila că i‑a dezvăluit tot ce avea în inimă, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor, zicând: „Suiți‑vă, pentru că de data aceasta mi‑a dezvăluit tot ce avea în inimă!“ Domnitorii filistenilor s‑au suit la ea și i‑au adus argint. 19Ea l‑a adormit pe genunchii ei. Apoi a chemat un om care i‑a ras cele șapte șuvițe de pe capul lui și a început astfel să‑l umilească. Și puterea lui l‑a părăsit. 20Ea i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ El s‑a trezit din somn și și‑a zis: „Mă voi ridica la fel ca în celelalte ocazii și mă voi scutura.“ Nu știa că Domnul Se depărtase de el. 21Filistenii l‑au înșfăcat și i‑au scos ochii. Apoi l‑au coborât la Gaza și l‑au legat cu lanțuri de aramă. Acolo, în temniță, învârtea la moară. 22După ce a fost ras, părul capului său a început din nou să crească.
Moartea lui Samson
23Domnitorii filistenilor s‑au adunat ca să aducă o mare jertfă zeului lor, Dagon, și să se veselească. Ei ziceau: „Zeul nostru l‑a dat în mâinile noastre pe Samson, dușmanul nostru.“
24Când l‑a văzut poporul, a început să‑și laude zeul, căci își zicea:
„Zeul nostru l‑a dat în mâinile noastre
pe dușmanul nostru,
pe cel care ne pustia țara
și ne înmulțea morții.“
25În bucuria inimii lor au zis: „Chemați‑l pe Samson ca să ne distreze!“ L‑au luat pe Samson din temniță, și el a jucat înaintea lor.
L‑au așezat între stâlpi. 26Samson i‑a zis slujitorului care‑l ținea de mână: „Dă‑mi voie să ating și să mă sprijin de stâlpii care susțin templul, ca să mă reazem de ei!“ 27Templul era plin de bărbați și de femei. Toți domnitorii filistenilor erau acolo, iar pe acoperiș erau aproape trei mii de bărbați și de femei care‑l priveau pe Samson jucând. 28Atunci Samson a strigat către Domnul și a zis: „Stăpâne Doamne, Te rog, adu‑Ți aminte de mine și mai dă‑mi putere doar de data aceasta, Dumnezeule, ca să mă răzbun pe filisteni, să mă răzbun pentru cei doi ochi ai mei!“ 29Samson a cuprins cei doi stâlpi care susțineau templul și s‑a aplecat spre ei. Unul era la dreapta lui, și celălalt la stânga. 30Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!“ Apoi s‑a întins cu putere, iar templul a căzut peste domnitori și peste tot poporul care era în el. Astfel, cei pe care i‑a omorât la moartea lui au fost mai mulți decât cei pe care‑i omorâse în timpul vieții.
31Frații lui și rudele sale au coborât și l‑au luat. Apoi l‑au dus și l‑au îngropat între Țora și Eștaol, în mormântul tatălui său, Manoah. El judecase31 Cu sensul de a conduce. pe Israel timp de douăzeci de ani.
Sansão e Dalila
1Certa vez Sansão foi a Gaza, viu ali uma prostituta e passou a noite com ela. 2Disseram ao povo de Gaza: “Sansão está aqui!” Então cercaram o local e ficaram à espera dele a noite toda, junto à porta da cidade. Não se moveram a noite inteira, dizendo: “Ao amanhecer o mataremos”.
3Sansão, porém, ficou deitado só até a meia-noite. Levantou-se, agarrou firme a porta da cidade, com os dois batentes, e os arrancou, com tranca e tudo. Pôs tudo nos ombros e o levou ao topo da colina que fica defronte de Hebrom.
4Depois dessas coisas, ele se apaixonou por uma mulher do vale de Soreque, chamada Dalila. 5Os líderes dos filisteus foram dizer a ela: “Veja se consegue induzi-lo a mostrar para você o segredo da sua grande força e como poderemos dominá-lo, para que o amarremos e o subjuguemos. Cada um de nós dará a você treze quilos16.5 Hebraico: 1.100 siclos. Um siclo equivalia a 12 gramas. de prata”.
6Disse, pois, Dalila a Sansão: “Conte-me, por favor, de onde vem a sua grande força e como você pode ser amarrado e subjugado”.
7Respondeu-lhe Sansão: “Se alguém me amarrar com sete tiras de couro16.7 Ou sete cordas de arco; também nos versículos 8 e 9. ainda úmidas, ficarei tão fraco quanto qualquer outro homem”.
8Então os líderes dos filisteus trouxeram a ela sete tiras de couro ainda úmidas, e Dalila o amarrou com elas. 9Tendo homens escondidos no quarto, ela o chamou: “Sansão, os filisteus o estão atacando!” Mas ele arrebentou as tiras de couro como se fossem um fio de estopa posto perto do fogo. Assim, não se descobriu de onde vinha a sua força.
10Disse Dalila a Sansão: “Você me fez de boba; mentiu para mim! Agora conte-me, por favor, como você pode ser amarrado”.
11Ele disse: “Se me amarrarem firmemente com cordas que nunca tenham sido usadas, ficarei tão fraco quanto qualquer outro homem”.
12Dalila o amarrou com cordas novas. Depois, tendo homens escondidos no quarto, ela o chamou: “Sansão, os filisteus o estão atacando!” Mas ele arrebentou as cordas de seus braços como se fossem uma linha.
13Disse Dalila a Sansão: “Até agora você me fez de boba e mentiu para mim. Diga-me como pode ser amarrado”.
Ele respondeu: “Se você tecer num pano as sete tranças da minha cabeça e o prender com uma lançadeira, ficarei tão fraco quanto qualquer outro homem”. Assim, enquanto ele dormia, Dalila teceu as sete tranças da sua cabeça num pano 14e16.13,14 Conforme alguns manuscritos da Septuaginta. O Texto Massorético diz “Só se você tecer num pano as sete tranças da minha cabeça”. 14 Assim, ela. o prendeu com a lançadeira.
Novamente ela o chamou: “Sansão, os filisteus o estão atacando!” Ele despertou do sono e arrancou a lançadeira e o tear, com os fios.
15Então ela lhe disse: “Como você pode dizer que me ama se não confia em mim? Esta é a terceira vez que você me fez de boba e não contou o segredo da sua grande força”. 16Importunando-o o tempo todo, ela o cansava dia após dia, ficando ele a ponto de morrer.
17Por isso ele lhe contou o segredo: “Jamais se passou navalha em minha cabeça”, disse ele, “pois sou nazireu, desde o ventre materno. Se fosse rapado o cabelo da minha cabeça, a minha força se afastaria de mim, e eu ficaria tão fraco quanto qualquer outro homem”.
18Quando Dalila viu que Sansão lhe tinha contado todo o segredo, enviou esta mensagem aos líderes dos filisteus: “Subam mais esta vez, pois ele me contou todo o segredo”. Os líderes dos filisteus voltaram a ela levando a prata. 19Fazendo-o dormir no seu colo, ela chamou um homem para cortar as sete tranças do cabelo dele, e assim começou a subjugá-lo16.19 Alguns manuscritos da Septuaginta dizem e ele começou a enfraquecer.. E a sua força o deixou.
20Então ela chamou: “Sansão, os filisteus o estão atacando!”
Ele acordou do sono e pensou: “Sairei como antes e me livrarei”. Mas não sabia que o Senhor o tinha deixado.
21Os filisteus o prenderam, furaram os seus olhos e o levaram para Gaza. Prenderam-no com algemas de bronze, e o puseram a girar um moinho na prisão. 22Mas, logo o cabelo da sua cabeça começou a crescer de novo.
A Morte de Sansão
23Os líderes dos filisteus se reuniram para oferecer um grande sacrifício a seu deus Dagom e para festejar. Comemorando sua vitória, diziam: “O nosso deus entregou o nosso inimigo Sansão em nossas mãos”.
24Quando o povo o viu, louvou o seu deus:
“O nosso deus nos entregou o nosso inimigo,
o devastador da nossa terra,
aquele que multiplicava os nossos mortos”.
25Com o coração cheio de alegria, gritaram: “Tragam-nos Sansão para nos divertir!” E mandaram trazer Sansão da prisão, e ele os divertia.
Quando o puseram entre as colunas, 26Sansão disse ao jovem que o guiava pela mão: “Ponha-me onde eu possa apalpar as colunas que sustentam o templo, para que eu me apoie nelas”. 27Homens e mulheres lotavam o templo; todos os líderes dos filisteus estavam presentes e, no alto, na galeria, havia cerca de três mil homens e mulheres vendo Sansão, que os divertia. 28E Sansão orou ao Senhor: “Ó Soberano Senhor, lembra-te de mim! Ó Deus, eu te suplico, dá-me forças, mais uma vez, e faze com que eu me vingue dos filisteus por causa dos meus dois olhos!” 29Então Sansão forçou as duas colunas centrais sobre as quais o templo se firmava. Apoiando-se nelas, tendo a mão direita numa coluna e a esquerda na outra, 30disse: “Que eu morra com os filisteus!” Em seguida, ele as empurrou com toda a força, e o templo desabou sobre os líderes e sobre todo o povo que ali estava. Assim, na sua morte, Sansão matou mais homens do que em toda a sua vida.
31Foram, então, os seus irmãos e toda a família do seu pai para buscá-lo. Trouxeram-no e o sepultaram entre Zorá e Estaol, no túmulo de Manoá, seu pai. Sansão liderou Israel durante vinte anos.
