Samson îi învinge pe filisteni
1După un timp, pe vremea seceratului grâului, Samson și‑a vizitat soția, având la el un ied.
El a zis:
– Vreau să intru în odaia soției mele.
Dar tatăl ei nu l‑a lăsat să intre, 2ci i‑a zis:
– M‑am gândit atunci și mi‑am zis că o urăști foarte mult, așa că am dat‑o prietenului tău2, 6 Vezi nota de la 14:20.. Dar sora ei mai tânără este mai frumoasă decât ea. Te rog, ia‑o în locul ei!
3Samson le‑a zis:
– De data aceasta voi fi nevinovat față de filisteni când le voi face rău!
4Apoi Samson s‑a dus și a prins trei sute de vulpi. A luat niște torțe, a legat vulpile coadă de coadă și a pus câte o torță la mijloc, între două cozi. 5A aprins torțele și a dat drumul vulpilor în holdele filistenilor. În acest fel au ars atât căpițele, cât și holdele și livezile de măslini.
6Atunci filistenii au întrebat:
– Cine a făcut fapta aceasta?
Li s‑a răspuns:
– Samson, ginerele timnitului, pentru că acesta i‑a luat soția și i‑a dat‑o prietenului său.
Filistenii s‑au suit și au ars‑o pe ea și pe tatăl ei.
7Samson le‑a zis: „Pentru că ați făcut aceasta, nu mă voi opri până nu mă voi răzbuna pe voi!“ 8Și i‑a lovit la picioare și la coapse8 O sintagmă semitică, probabil un argou militar, sensul fiind nesigur. Posibil: Și i‑a bătut rău de tot.; a fost un mare măcel. Apoi el s‑a coborât și a locuit în grota din Stânca lui Etam.
9După aceea, filistenii s‑au suit și și‑au așezat tabăra în Iuda. Ei s‑au răspândit până la Lehi.
10Bărbații lui Iuda i‑au întrebat:
– De ce v‑ați suit împotriva noastră?
Ei le‑au răspuns:
– Ne‑am suit ca să‑l legăm pe Samson și să‑i facem așa cum ne‑a făcut și el nouă.
11Atunci trei mii de bărbați ai lui Iuda au coborât la grota din Stânca lui Etam și l‑au întrebat pe Samson:
– N‑ai știut că filistenii stăpânesc peste noi? De ce ne‑ai făcut una ca asta?
El le‑a răspuns:
– După cum mi‑au făcut ei mie, așa le‑am făcut și eu.
12Ei i‑au zis:
– Am coborât să te legăm și să te dăm în mâinile filistenilor.
Samson le‑a zis:
– Jurați‑mi că nu‑mi veți lua viața.
13Ei i‑au răspuns, zicând:
– Doar te vom lega și te vom da în mâinile lor, dar cu siguranță, nu te vom omorî.
L‑au legat cu două funii noi și l‑au scos din stâncă. 14Când a ajuns la Lehi, filistenii i‑au ieșit înainte strigând. Atunci Duhul Domnului a venit peste el și funiile pe care le avea la brațe s‑au făcut ca pânza arsă în foc, iar legăturile i‑au căzut de la mâini. 15A găsit o falcă de măgar, care nu era uscată încă, a luat‑o în mână și a ucis cu ea o mie de oameni.
16Apoi Samson a zis:
„Cu o falcă de măgar,
o grămadă, două grămezi16 Sau: Cu o falcă de măgar am făcut măgari din ei; termenii ebraici pentru măgar și pentru grămadă sună la fel.;
cu o falcă de măgar
am ucis o mie de oameni!“
17După ce a terminat de vorbit, a aruncat falca din mână. Locul acela a fost numit Ramat-Lehi17 Ramat-Lehi înseamnă Înălțimea Fălcii..
18Fiindu‑i foarte sete, L‑a chemat pe Domnul și I‑a zis: „Tu ai dat prin mâna robului tău această mare victorie, iar acum să mor de sete și să cad în mâinile celor necircumciși?“ 19Dumnezeu a despicat groapa19 O adâncitură circulară în suprafața pământului, în care oamenii locului sfărâmau pietre pentru mortar. Verbul din care derivă termenul ebraic înseamnă a pisa; a sfărâma; a măcina. din Lehi și din ea a ieșit apă. El a băut și duhul lui și‑a revenit și s‑a înviorat. De aceea au pus acelui izvor numele En‑Hakkore19 En‑Hakkore înseamnă Izvorul celui ce strigă.; el se află în Lehi și astăzi.
20Samson a judecat20 Cu sensul de a conduce. Israelul timp de douăzeci de ani, în zilele filistenilor.
Simson rächt sich an den Philistern
1Einige Zeit später, als man gerade den Weizen erntete, wollte Simson seine Frau besuchen. Als Geschenk hatte er ihr einen jungen Ziegenbock mitgebracht. Er bat ihren Vater: »Lass mich zu meiner Frau ins Zimmer!« Doch der Vater verweigerte es ihm: 2»Das geht nicht! Ich habe sie dem Brautführer zur Frau gegeben. Glaub mir, ich habe wirklich gedacht, dass sie dir nichts mehr bedeutet. Heirate doch ihre jüngere Schwester! Sie ist sogar noch schöner!«
3»Das werde ich euch Philistern heimzahlen!«, rief Simson. »Und diesmal bin ich wirklich im Recht!« 4Er zog los, fing dreihundert Füchse, band sie paarweise an den Schwänzen zusammen und befestigte Fackeln daran. 5Dann zündete er die Fackeln an und jagte die Tiere in die Felder der Philister. Sie setzten das Getreide auf den Äckern, die Garbenhaufen, die Weinberge und die Olivengärten in Brand.
6Die Philister fragten: »Wer hat das getan?« Und bald fand man heraus: »Es war Simson! Sein Schwiegervater in Timna hat ihm die Frau weggenommen und sie seinem Brautführer gegeben.« Die Philister zogen nach Timna und verbrannten die Frau und ihren Vater. 7Da ging Simson zu ihnen und rief: »Was habt ihr getan! Das schreit nach Rache! Jetzt werde ich euch nicht mehr verschonen!« 8Er schlug auf die Philister ein, bis sie alle am Boden lagen. Dann ging er zum Berg Etam und lebte dort eine Zeit lang in einer Höhle im Felsen.
Simson kämpft gegen die Philister
9Die Philister marschierten mit ihrem Heer ins Stammesgebiet von Juda ein und schlugen ihr Lager bei Lehi auf. 10Die Bewohner von Juda fragten: »Warum zieht ihr gegen uns in den Krieg?« »Wir wollen Simson gefangen nehmen«, erwiderten die Philister. »Wir haben mit ihm eine Rechnung zu begleichen.«
11Da gingen dreitausend Judäer zu der Höhle am Berg Etam und stellten Simson zur Rede: »Warum hast du uns das angetan? Du weißt doch, dass die Philister uns beherrschen!« »Ich habe ihnen nur mit gleicher Münze heimgezahlt, was sie mir angetan haben«, antwortete er.
12Die Männer von Juda erwiderten: »Wir sind hergekommen, um dich zu fesseln und den Philistern auszuliefern.« »Schwört mir, dass ihr mich nicht umbringt!«, bat Simson. 13Sie versprachen: »Wir wollen dich wirklich nur fesseln und ausliefern. Auf keinen Fall werden wir dich töten!« Nun ließ er sich von ihnen mit zwei neuen Stricken binden, aus der Höhle herausführen und nach Lehi bringen.
14Als die Philister Simson sahen, stimmten sie ein Triumphgeschrei an. Da wurde er vom Geist des Herrn ergriffen. Er zerriss die Stricke an seinen Armen, als wären sie angesengte Bindfäden. 15Dann entdeckte er den Unterkieferknochen eines Esels, packte ihn und erschlug damit tausend Philister.
16»Mit dem Kiefer des Esels mähte ich sie nieder!«, rief er. »Mit dem Kiefer des Esels schlug ich tausend Mann!« 17Danach warf er den Knochen weg. Seither heißt der Ort, an dem dies geschehen ist, Ramat-Lehi (»Kinnbacken-Höhe«).
18Simson hatte großen Durst. Er betete zum Herrn: »Ich habe für dich gekämpft, und du hast mir diesen großen Sieg geschenkt! Aber jetzt muss ich verdursten und werde doch noch diesen unbeschnittenen Heiden in die Hände fallen!« 19Da ließ Gott aus einer Bodensenke in der Nähe von Lehi Wasser hervorbrechen. Simson trank davon und kam wieder zu Kräften. Man nennt die Quelle daher En-Hakore (»Quelle des Rufenden«); sie ist noch heute dort.
20Zwanzig Jahre lang führte Simson das Volk Israel, während die Philister das Land beherrschten.
