Căci un Copil ni s‑a născut
1Totuși, nu va mai fi întunecime peste cei ce au fost în necaz. După cum în trecut El a făcut de rușine ținutul lui Zabulon și ținutul lui Neftali, tot așa, în viitor, El va acoperi de glorie Galileea neamurilor, calea către mare, dincolo de Iordan.
2Poporul care umbla în întuneric
a văzut o mare lumină!
Peste cei ce locuiau în țara umbrei morții2 Sau: țara întunericului adânc.,
a strălucit o lumină!
3Tu ai înmulțit neamul
și ai făcut să‑i crească bucuria.
Ei se bucură înaintea Ta
cum se bucură niște oameni la seceriș
și cum se bucură cei care împart o pradă.
4Fiindcă jugul ce‑i apăsa,
drugul de pe umerii lor
și toiagul celui care‑i asuprește,
le‑ai zdrobit Tu ca în ziua înfrângerii lui Midian4 Vezi Jud. 7–8..
5Căci orice încălțăminte purtată în învălmășeala luptei
și orice haină tăvălită în sânge
va fi arsă,
va deveni hrană pentru foc.
6Căci un Copil ni S‑a născut,
un Fiu ni S‑a dat,
iar autoritatea va sta pe umerii Săi.
I se va pune numele: „Sfetnic minunat6 Sau: Minunat, Sfetnic.,
Dumnezeu puternic, Tată veșnic, Prinț al păcii.“
7Autoritatea Sa va crește neîncetat
și va fi o pace fără sfârșit
pentru tronul lui David și pentru împărăția Sa.
El o va întemeia
și o va întări prin judecată și dreptate,
de acum și pe vecie.
Râvna Domnului Oștirilor va face lucrul acesta.
Judecata Domnului asupra lui Israel
8Stăpânul a trimis un mesaj împotriva lui Iacov;
acesta va cădea peste Israel.
9Tot poporul –
Efraim și locuitorii Samariei – îl va cunoaște,
toți cei care, cu mândrie
și aroganță în inimă, zic:
10„Au căzut cărămizile,
dar noi vom zidi cu pietre cioplite!
Sicomorii au fost tăiați,
dar noi îi vom înlocui cu cedri!“
11Dar Domnul i‑a ridicat împotriva lor pe vrăjmașii lui Rețin,
i‑a stârnit pe dușmanii lor:
12arameii la răsărit, și filistenii la apus,
cu o gură larg deschisă, ei l‑au devorat pe Israel!
Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
13Dar poporul nu s‑a întors la Cel Ce îl lovea,
nu L‑a căutat pe Domnul Oștirilor.
14Așa că Domnul a tăiat din Israel capul și coada,
ramura de palmier și trestia, într‑o singură zi.
15Bătrânii și demnitarii sunt capul,
iar profeții care învață minciuni sunt coada.
16Cei ce conduc acest popor îl duc în rătăcire,
iar cei ce sunt conduși de ei sunt înghițiți.
17De aceea Stăpânul nu Se mai bucură de tinerii lor,
nici nu mai are milă de orfanii și de văduvele lor,
pentru că toți sunt lipsiți de evlavie și răi,
orice gură vorbește spurcăciuni.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
18Da! Răutatea arde ca un foc,
mistuie mărăcinii și spinii,
aprinde desișul pădurii
din care se înalță un stâlp de fum!
19Țara este arsă de furia Domnului Oștirilor,
iar poporul este precum ceva de pus pe foc.
Nimeni nu‑și cruță fratele.
20Unul jefuiește din dreapta și rămâne flămând;
mănâncă din stânga și nu se satură;
fiecare mănâncă din carnea rudeniei sale20 Sau: din carnea progeniturii sale; sau: din carnea mâinii sale..
21Manase îl mănâncă pe Efraim, și Efraim pe Manase,
iar împreună ei îl mănâncă pe Iuda.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
Um menino nos nasceu
1Contudo, esse tempo de trevas e de desespero não durará para sempre. Ainda que brevemente a terra de Zebulão e de Naftali venha a ficar sob o desprezo e o julgamento de Deus, no futuro esta mesma terra, a Galileia dos gentios, a oeste do Jordão, onde está a estrada para o mar, ficará cheia de glória. 2O povo que anda nas trevas viu uma grande luz, uma luz que brilhou sobre todos os que vivem na terra da sombra da morte. 3Multiplicaste este povo e encheste-o de alegria; alegram-se como os ceifeiros, quando chega o tempo da ceifa, ou como os que repartem os despojos depois de vencerem a batalha. 4Porque quebrarás as cadeias que amarram o teu povo e a vara que os açoita, como quando destruíste as imensas tropas opressoras dos midianitas. 5Porque nesse glorioso dia de paz não haverá mais distribuição de armamento de guerra, nem de equipamento militar de combate; tudo isso será destruído. 6Porque um menino nos nasceu; foi-nos dado um filho. O governo está sobre os seus ombros. Estes serão os seus títulos: conselheiro maravilhoso, deus forte, pai para sempre, príncipe da paz. 7O seu governo de paz e de desenvolvimento nunca terá fim. Ele chefiará com uma justiça e uma honestidade perfeitas, desde o trono de seu pai David. Trará verdadeira justiça e paz a todas as nações do mundo. Isto acontecerá mesmo, pois no seu zelo, o Senhor dos exércitos está especialmente empenhado em que tal se realize!
A ira do Senhor contra Israel
8O Senhor lançou a sua sentença contra Jacob e ela caiu sobre o reino de Israel. 9Todo o povo há de ouvi-la, Efraim e os habitantes da Samaria. Eles dizem com soberba e altivez de coração: 10“Se caíram os tijolos, reconstruiremos com pedras lavradas! Se as figueiras bravas foram cortadas, haveremos de as substituir por cedros!” 11Contudo, o Senhor suscitou contra eles os adversários de Rezim e incitou contra eles os seus inimigos. 12Os arameus, pelo leste, os filisteus pelo oeste. Com as suas bocas escancaradas, devorarão Israel.
Mesmo assim, a sua ira não desaparece. A sua mão continua a pesar sobre eles.
13Porque mesmo depois de todo este castigo, não se arrependeram nem quiseram voltar-se de novo para o Senhor dos exércitos. 14Por isso, num mesmo dia o Senhor cortará em Israel a cabeça e a cauda, a palma e o junco. 15O ancião e o homem de respeito são a cabeça; o profeta que ensina a mentira, esse é a cauda. 16Os líderes deste povo enganam-no e os que são conduzidos ficam desfeitos.
17Esta é a razão por que o Senhor não tem alegria nos seus jovens, nem piedade das viúvas e dos órfãos, porque as palavras das suas bocas são repugnantes; são maus e mentirosos.
Mesmo assim, a sua ira não desaparece. A sua mão continua a pesar sobre eles.
18Ele queimará toda esta maldade, todos estes espinhos e sarças; as chamas virão depois também a consumir florestas e o fumo subirá em espiral, por cima do vasto incêndio. 19A terra ficará enegrecida pelo fogo, como consequência da cólera do Senhor dos exércitos. O próprio povo serve de combustível para o fogo. 20Cada qual luta com o seu próximo, para poder roubar-lhe comida, e mesmo assim continuarão a ter fome. Acabarão por comer os seus próprios filhos! 21Manassés contra Efraim e Efraim contra Manassés, e ambos contra Judá.
Mesmo assim, a sua ira não desaparece. A sua mão continua a pesar sobre eles.
