Ziua răzbunării Domnului și a răscumpărării
1– Cine este Acesta, Care vine din Edom,
Care vine cu hainele roșii din Boțra?!
Cine este Acesta, înveșmântat atât de frumos,
pășind atât de plin de putere?!
– Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate
și Care am putere să izbăvesc!
2– De ce‑Ți sunt hainele roșii
și veșmintele ca ale unuia care calcă în teasc?
3– Eu singur am călcat în teasc,
iar dintre popoare n‑a fost nimeni cu Mine.
Le‑am călcat în mânia Mea,
le‑am călcat în picioare în furia Mea.
Sângele lor Mi‑a stropit hainele,
astfel că pe toate Mi le‑am pătat.
4Căci ziua răzbunării era în inima Mea
și anul răscumpărării Mele sosise.
5M‑am uitat și nu era nimeni să Mă ajute;
am fost uimit căci nu era nimeni să Mă sprijine;
prin urmare, brațul Meu Mi‑a adus victorie
și mânia Mea M‑a sprijinit.
6Am călcat în picioare popoare în mânia Mea,
le‑am îmbătat în furia Mea
și le‑am vărsat sângele pe pământ.
Laudă și mărturisire
7Voi vesti îndurările Domnului
și isprăvile Domnului,
potrivit cu tot ceea ce a făcut Domnul pentru noi.
Voi vesti marea Lui bunătate
față de Casa lui Israel,
pe care i‑a arătat‑o potrivit milei Sale
și potrivit bogăției îndurării Lui.
8El a zis: „Cu siguranță ei sunt poporul Meu,
fiii care nu vor trăda“;
și astfel El a devenit Mântuitorul lor.
9Orice necaz de‑al lor l‑a considerat necazul Său,9 Lit.: În tot necazul lor, pentru El [a fost] necaz.
iar Îngerul Prezenței Sale i‑a izbăvit.
În dragostea și în mila Sa El i‑a răscumpărat;
i‑a ridicat și i‑a purtat în toate zilele din vechime.
10Dar ei s‑au răzvrătit
și L‑au întristat pe Duhul Său cel Sfânt.
De aceea El S‑a făcut dușmanul lor
și a luptat El Însuși împotriva lor.
11Atunci ei și‑au adus aminte11 Sau: Fie ca El să‑Și aducă aminte. de zilele străvechi,
când Moise Îi conducea poporul.
Unde este Acela Care i‑a scos din mare
împreună cu păstorul turmei Sale?
Unde este Acela Care a pus printre ei
Duhul Său cel Sfânt,
12Acela Care Și‑a pus să meargă brațul Său măreț
la dreapta lui Moise,
Acela Care a despărțit apele înaintea lor
pentru a‑Și face un renume veșnic,
13Acela Care i‑a condus prin adâncuri?
Asemenea unui cal ce aleargă prin pustie,
ei nu s‑au împiedicat
14și asemenea unor vite care coboară în vale,
așa i‑a condus Duhul Domnului la odihnă.
În felul acesta Ți‑ai călăuzit Tu poporul,
pentru a‑Ți face un Nume măreț.
15Privește din ceruri și vezi,
din Locuința Ta sfântă și măreață!
Unde‑Ți sunt râvna și puterea?
Fiorul Tău lăuntric și mila Ta
s‑au retras de la mine.
16Totuși, Tu ești Tatăl nostru,
chiar dacă Avraam nu ne cunoaște,
chiar dacă Israel nu ne recunoaște;
Tu, Doamne, ești Tatăl nostru,
din vechime Tu Te numești „Răscumpărătorul nostru“!
17De ce, Doamne, ne‑ai făcut să rătăcim de la căile Tale?
De ce ne‑ai împietrit inimile,
ca să nu mai avem teamă de Tine?
Întoarce‑Te, de dragul robilor Tăi,
de dragul semințiilor ce‑Ți sunt moștenire!
18Pentru puțină vreme, ei au stăpânit poporul sfințeniei Tale;
vrăjmașii noștri au călcat în picioare Sfântul Tău Lăcaș.
19Am fost multă vreme ca unii peste care Tu nu stăpâneai,
ca unii peste care nu era chemat Numele Tău.19 Sau: Suntem ai Tăi din vechime; / peste ei însă nu ai stăpânit, / iar ei nu au purtat Numele Tău.
El día de la venganza y la redención de Dios
1¿Quién es este que viene de Edom,
desde Bosra, con ropas teñidas de rojo?
¿Quién es este de espléndido ropaje,
que avanza63:1 avanza (Vulgata); se inclina (TM y Qumrán). con fuerza arrolladora?
«Soy yo, el que habla con justicia,
el que tiene poder para salvar».
2¿Por qué están rojos tus vestidos,
como los del que pisa las uvas en el lagar?
3«He pisado el lagar yo solo;
ninguno de los pueblos estuvo conmigo.
Los he pisoteado en mi enojo;
los he aplastado en mi ira.
Su sangre salpicó mis vestidos,
y me manché toda la ropa.
4¡Ya tengo planeado el día de la venganza!
¡El año de mi redención ha llegado!
5Miré, pero no hubo quien me ayudara,
me asombró que nadie me diera apoyo.
Mi propio brazo me dio la victoria;
mi propia ira me sostuvo.
6En mi enojo pisoteé a los pueblos
y los embriagué con la copa de mi ira;
hice correr su sangre sobre la tierra».
Alabanza y oración
7Recordaré las misericordias del Señor,
y sus hechos dignos de alabanza,
por todo lo que hizo por nosotros,
por su compasión y gran amor.
¡Sí, por la multitud de cosas buenas
que ha hecho por los descendientes de Israel!
8Declaró: «Verdaderamente son mi pueblo,
hijos que no me engañarán».
Así se convirtió en el Salvador de ellos.
9Si ellos se angustiaban, él también se angustiaba;
el ángel de su presencia los salvó.63:9 el ángel … salvó. Frases de difícil traducción.
En su amor y misericordia los rescató;
los levantó y los llevó
en los tiempos de antaño.
10Pero ellos se rebelaron
y afligieron a su Santo Espíritu.
Por eso se convirtió en su enemigo
y luchó él mismo contra ellos.
11Su pueblo recordó los tiempos pasados,
los tiempos de Moisés:
¿Dónde está el que los hizo subir del mar,
con el pastor de su rebaño?
¿Dónde está el que puso
su santo Espíritu entre ellos,
12el que hizo que su glorioso brazo
marchara a la derecha de Moisés,
el que separó las aguas a su paso,
para ganarse renombre eterno?
13¿Dónde está el que los guio a través del mar profundo,63:13 mar profundo. Lit. abismos.
como a caballo en el desierto,
sin que ellos tropezaran?
14El Espíritu del Señor les dio descanso,
como a ganado que pasta en la llanura.
Fue así como guiaste a tu pueblo,
para hacerte un nombre glorioso.
15Mira bien desde el cielo;
observa desde tu morada santa y gloriosa.
¿Dónde están tu celo y tu poder?
¡Se nos niega tu abundante compasión y ternura!
16Pero tú eres nuestro Padre,
aunque Abraham no nos conozca
ni nos reconozca Israel;
tú, Señor, eres nuestro Padre;
¡tu nombre ha sido siempre «nuestro Redentor»!
17¿Por qué, Señor, nos desvías de tus caminos
y endureces nuestro corazón para que no te temamos?
Vuelve por amor a tus siervos,
por las tribus que son tu herencia.
18Tu pueblo poseyó por un tiempo tu santuario,
pero ahora lo han pisoteado nuestros enemigos.
19Estamos como si nunca nos hubieras gobernado,
como si nunca hubiéramos llevado tu nombre.