Viziunea lui Isaia și chemarea lui
1În anul morții regelui Uzia, L‑am văzut pe Stăpânul șezând pe un tron înalt și înălțat, marginea mantiei Lui umplând Templul1 Ebr.: hekal, termen ebraic diferit de cel care a fost tradus cu Casă (bait) [peste tot în carte].. 2Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. 3Strigau unul către altul și ziceau:
„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oștirilor!
Întreg pământul este plin de slava Lui!“
4Ușorii4 Sau: Temelia. și pragurile s‑au cutremurat la sunetul glasului lor, iar Casa s‑a umplut de fum.
5Am strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut! Căci sunt un om cu buze necurate și trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, iar ochii mei L‑au văzut pe Împăratul, Domnul Oștirilor!“
6Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care‑l luase cu cleștele de pe altar. 7Mi‑a atins gura cu el și a zis: „Iată! Cărbunele acesta ți‑a atins buzele. Acum nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit.“
8Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând:
– Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?
Eu am zis:
– Iată‑mă! Trimite‑mă!
9El a zis:
– Du‑te și spune‑i acestui popor:
„Să auziți cu auzul,9 Sau: Să auziți auzind, un idiom ebraic cu sensul de a auzi mereu. dar să nu înțelegeți
și să priviți cu privirea,9 Sau: Să priviți privind, un idiom ebraic cu sensul de a privi mereu. dar să nu pricepeți!“
10Împietrește10 Lit.: Îngrașă inima acestui popor!
Fă ca urechile lor să audă greu și încețoșează‑le ochii,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă și să fie vindecați!
11Atunci am întrebat:
– Până când, Stăpâne?
El mi‑a răspuns:
– Până când cetățile vor fi prefăcute în ruină
și vor fi lipsite de locuitori,
până când casele vor rămâne goale,
iar ogoarele devastate și pustii;
12până când Domnul îi va trimite pe toți departe,
iar țara va rămâne în întregime părăsită.
13Chiar dacă o zecime va rămâne în ea,
aceasta va fi pustiită din nou.
Dar așa cum unui terebint sau unui stejar
îi rămâne buturuga atunci când este tăiat,
tot așa sămânța sfântă va fi ca o buturugă în țară.
Бог позива Исаију
1Године кад је умро цар Озија видех Господа како седи на високом и уздигнутом престолу, а скути његовог плашта су испуњавали храм. 2Изнад њега су се поставили шестокрили серафими. Сваки је имао шестора крила: двама је заклањао лице, двама је покривао ноге, а двама крилима је летео. 3Они су клицали један другом и говорили:
„Свет, свет, свет је Господ над војскама!
Пуна је сва земља славе његове!“
4Од гласа оног који кличе затресли су се довраци на праговима и Дом се напунио димом.
5На то сам рекао: „Тешко мени, пропао сам, јер сам човек нечистих усана, и станујем сред народа нечистих усана; а Цара, Господа над војскама, виделе су очи моје!“
6Тада је један од серафима долетео к мени. У руци му је била жеравица што је хватаљкама узео са жртвеника. 7Њом је дотакао моје усне и рекао: „Ево, ово је дотакло усне твоје, и скинута је кривица твоја, и опроштен је грех твој.“
8Затим сам чуо глас Господарев како говори: „Кога да пошаљем? И ко ће поћи за нас?“
А ја сам рекао: „Ево мене! Пошаљи мене!“
9Он је на то рекао: „Иди и реци том народу:
’Слушаћете и нећете разумети,
гледаћете и нећете видети.’
10Отежај салом том народу срце,
оглуви уши његове,
ослепи очи његове,
док прогледају очи његове,
и прочују уши његове,
и разбере срце његово,
и покаје се и исцели га.“
11Тада сам рекао: „Докле, Господару?“
Одговорио је:
„Док су туробни градови без становника,
и куће без човека,
и туробне њиве за пустошење,
12и Господ отера људство,
и велико разарање буде у самој земљи.
13Па остане ли у њој десетина,
и она ће се вратити.
И биће спаљен као брест,
и као храст који је оборен до пања свога.
Потомство свето из пања његовог.“
