1Cel drept piere
și nimeni nu pune la inimă.
Oamenii devotați sunt luați
și nimeni nu înțelege
că cei drepți sunt luați
pentru a fi cruțați de nenorocire.
2Cei ce umblă drept
vor avea parte de pace
și se vor odihni în culcușurile lor.
3„Cât despre voi, veniți încoace,
fii de prezicătoare3 Vezi nota de la Lev. 19:26.,
sămânță din bărbat adulter și femeie prostituată!
4De cine vă bateți joc?
Împotriva cui rânjiți
și scoateți limba?
Nu sunteți decât niște copii ai fărădelegii,
sămânță a minciunii,
5care vă aprindeți de poftă printre stejari
și sub orice copac verde,
care vă sacrificați copiii în văi5 Sau: ueduri; Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar, iar aici, un loc de sacrificiu pentru a obține apă.,
printre crăpăturile stâncilor.
6Idolii din pietrele netede ale uedului6 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar care netezea pietrele din albie.
sunt moștenirea ta;
ei, da, ei sunt soarta ta.
Lor le torni jertfe de băutură
și le aduci daruri de mâncare.
Să fiu Eu oare îndurător
la vederea acestor fapte?
7Ți‑ai așezat patul pe un munte înalt și semeț
și acolo te‑ai urcat ca să aduci jertfă.
8În spatele ușii și al unuia din stâlpii ei
ți‑ai așezat aducerea-aminte.
Căci, uitând de Mine, ți‑ai dezvelit patul,
te‑ai urcat în el și l‑ai lărgit.
Ai făcut legământ cu ei,
le‑ai iubit patul,
ai privit goliciunea.8 Lit.: mâna.
9Ai călătorit până la rege9 Sau: la Moleh. cu untdelemn,
ți‑ai înmulțit parfumurile,
ți‑ai trimis ambasadori până departe,
i‑ai trimis chiar până în Locuința Morților.
10Ai obosit de atâta drum,
dar nu zici: «Renunț!»
Găsești încă viață în mâna ta
și de aceea nu ești sleit.
11De cine te‑ai înspăimântat
și te‑ai temut atât, încât să minți,
să nu‑ți mai amintești de Mine
și să nu pui la inimă?
Am tăcut multă vreme
și de aceea nu te temi de Mine.
12Voi face cunoscute însă dreptatea ta și faptele tale,
dar ele nu‑ți vor fi de folos.
13Când vei striga după ajutor,
să te scape grămezile tale de idoli!
Pe toți îi va duce însă vântul,
îi va lua o suflare.
Dar cel ce se adăpostește în Mine va moșteni țara
și va stăpâni muntele Meu cel sfânt.“
Cei ce se căiesc vor fi mângâiați
14Se va zice:
„Construiți! Construiți! Pregătiți calea!
Înlăturați orice obstacol din calea poporului Meu!“
15Căci așa vorbește Cel Măreț și Înălțat,
Cel Ce trăiește veșnic și al Cărui Nume este sfânt:
„Eu locuiesc într‑un loc înalt și sfânt,
dar sunt și cu cel zdrobit și smerit în duh,
ca să înviorez duhurile celor smeriți
și să învigorez inimile celor zdrobiți.
16Nu voi certa pe vecie
și nu voi fi pentru totdeauna mânios,
pentru că atunci duhul și sufletele pe care le‑am făcut
ar leșina înaintea Mea.
17M‑am mâniat pentru nelegiuirea câștigului său nedrept;
l‑am lovit și, de mânie, Mi‑am ascuns fața.
Dar el a continuat, răzvrătit,
să umble pe calea inimii lui.
18I‑am văzut căile, dar îl voi vindeca,
îl voi călăuzi, și‑i voi aduce mângâiere,
lui și celor ce‑l bocesc.
19Voi fi Cel Ce creează rod pe buze.
Pace, pace celui de departe și celui de aproape,
zice Domnul. Eu îl voi vindeca!
20Dar cei răi sunt ca marea agitată,
care nu se poate liniști
și ale cărei valuri aruncă numai noroi și mâl.
21Pentru cei răi nu este pace“, zice Dumnezeul meu.
Israels umoral og afgudsdyrkelse
1Gode mennesker går til grunde, uden at nogen griber ind. Retskafne rives bort før tiden, og ingen lægger mærke til det. Det er på grund af ondskaben, at de lider den skæbne. 2Men de hviler i fred i deres grave, for de levede i lydighed mod Gud.
3Herren siger: „Hør engang, I horeunger og hekseyngel! 4Hvor tør I gøre nar af mig? I rækker tunge og laver grimasser. I er fulde af løgn og synd. 5I kommer i ekstase ved jeres orgier i offerlundene. I slagter jeres egne børn, ofrer mennesker i dalene og i kløfter mellem klipperne. 6I har valgt at dyrke guder af sten i stedet for mig, og I bringer dem drikofre og afgrødeofre. Skal jeg finde mig i det? 7-8I udstiller åbenlyst jeres utroskab imod mig ved at ofre til afguderne på højene. Men også bag hjemmets vægge har I opstillet jeres afguder. I har vendt mig ryggen og overgivet jer til dem med hud og hår. I har prostitueret jer selv. I betaler til afguderne for at tilfredsstille jeres lyst med dem. 9I ofrer parfume og vellugtende olier til Molok, mens I søger med lys og lygte efter nye afguder overalt—ja, selv blandt de døde. 10I er udmattede af at søge, men I giver alligevel ikke op. Tanken om nye afguder giver jer styrke til at fortsætte. 11Hvorfor er I mere bange for dem end for mig? Hvorfor er I utro mod mig og lever på en løgn? Hvorfor har I glemt mig? Er det, fordi jeg stiltiende har båret over med jer så længe?
12Lad mig sige jer en ting: Jeres afgudsdyrkelse vil ikke gavne jer. 13Når I råber om hjælp, så lad jeres guder redde jer! De er selv så hjælpeløse, at et vindstød kan vælte dem omkuld. Men den, der søger hjælp hos mig, skal få landet og mit hellige bjerg i eje.
Gud vil genoprette sit folk
14Jeg, Herren, siger: Ban vej! Ban vej for mit folk! Ryd sten og forhindringer af vejen, hvor mit folk skal gå.”
15Den evige og højhellige Gud siger: „Jeg er hellig, jeg bor i det høje. Men jeg bor også hos mennesker med ydmyge og sønderknuste hjerter. Jeg trøster dem og heler deres brudte hjerter. 16Jeg vil ikke blive ved at være vred på mit folk og anklage dem, for så ville de miste livsmodet og give op. 17Jeg blev vred over deres grådighed og skjulte mig for dem, men de fremturede bare i deres synd og fortsatte med at gøre, som de ville. 18Jeg har set deres elendighed og frafald, men nu vil jeg genoprette dem. Jeg vil trøste dem, der sørger over deres synd. 19Jeg tilbyder fred til alle, både fjern og nær, for jeg vil føre mit folk hjem. 20Men de gudløse, som forkaster mig, er som et oprørt hav, der ikke kan falde til ro, men skyller mudder og snavs op på stranden.”
21De gudløse har ingen fred, siger min Gud.
