O mântuire veșnică pentru Sion
1Ascultați‑Mă, voi, care urmăriți dreptatea,
voi, care‑L căutați pe Domnul!
Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți
și spre groapa din care ați fost scoși!
2Uitați‑vă la Avraam, părintele vostru,
și la Sara care v‑a născut!
Când l‑am chemat, era doar el singur,
dar Eu l‑am binecuvântat și l‑am înmulțit!
3Domnul va mângâia într-adevăr Sionul,
va mângâia toate ruinele lui;
îi va face pustia ca Edenul,
și deșertul asemenea grădinii Domnului:
bucurie și veselie se vor afla în el,
mulțumire și cântare.
4Ia aminte la Mine, poporul Meu!
Pleacă‑ți urechea la Mine, neamul Meu!
Căci Legea va ieși de la Mine,
iar dreptatea Mea o voi face dintr-odată
o lumină pentru popoare!
5Dreptatea Mea este aproape,
mântuirea Mea a ieșit,
iar brațele Mele vor judeca popoarele.
Insulele așteaptă
și nădăjduiesc în brațul Meu.
6Ridicați‑vă ochii spre ceruri
și priviți în jos spre pământ!
Căci cerurile se vor risipi6 Lit.: vor fi rupte în bucăți. ca fumul,
pământul se va învechi ca o haină,
iar cei ce trăiesc pe el vor muri ca țânțarii.
Mântuirea Mea însă va fi pe vecie,
și dreptatea Mea nu va fi zdrobită.
7Ascultați‑Mă, voi, care cunoașteți dreptatea,
tu, popor, care ai în inimă Legea Mea!
Nu te teme de disprețul oamenilor,
nu te înspăimânta de insultele lor,
8căci îi va mânca molia ca pe o haină,
viermele îi va mânca așa cum mănâncă lâna.
Dreptatea Mea însă va dăinui pe vecie,
iar mântuirea Mea va fi pentru toate generațiile.“
9Trezește‑Te! Trezește‑Te! Îmbracă‑Te în putere,
braț al Domnului!
Trezește‑Te ca în zilele din vechime,
ca în generațiile de demult!
Nu ești Tu Acela Care l‑ai tăiat pe Rahab în bucăți,
Care l‑ai străpuns pe monstru?
10Nu ești Tu Acela Care ai uscat marea,
apele marelui adânc,
Care ai făcut un drum în adâncurile mării,
o cale de trecere pentru cei răscumpărați?
11Răscumpărații Domnului se vor întoarce
și vor intra în Sion cu strigăte de bucurie.
O bucurie veșnică va fi pe capul lor;
bucuria și veselia îi vor copleși,
iar durerea și suspinul vor fugi de la ei.
12„Eu, Eu sunt Cel Ce vă mângâi!
Cine ești tu, ca să te temi de omul care moare,
de fiul omului care este făcut ca iarba,
13și să uiți de Domnul, Creatorul tău,
Care a întins cerurile
și a întemeiat pământul,
și să‑ți fie frică neîncetat, toată ziua,
înaintea mâniei asupritorului care urmărește să distrugă?
Unde este mânia asupritorului?
14Cel subjugat va fi eliberat curând;
el nu va muri în temniță14 Sau: în groapă.
și nici nu‑i va lipsi pâinea.
15Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Cel Care stârnește marea și face să‑i urle valurile –
Domnul Oștirilor este Numele Său.
16Am pus cuvintele Mele în gura ta
și te‑am acoperit cu umbra mâinii Mele,
ca să așez16 Lit.: ca să plantez. cerurile, să pun temeliile pământului
și să zic Sionului: «Tu ești poporul Meu!»“
Cupa mâniei Domnului
17Trezește‑te! Trezește‑te!
Ridică‑te, Ierusalime,
tu, care ai băut din mâna Domnului cupa mâniei Lui,
care ai sorbit până la drojdii potirul amețelii!
18Între toți fiii pe care i‑a născut,
nu este niciunul care să‑l călăuzească;
între toți fiii pe care i‑a crescut,
nu este niciunul care să‑l apuce de mână.
19Aceste două nenorociri au venit peste tine:
pustiirea și nimicirea, foametea și sabia.
Cine mai poate să plângă pentru tine?
Cine te mai poate mângâia?
20Fiii tăi zac leșinați la fiecare colț de uliță,
ca o antilopă prinsă în laț.
Sunt plini de mânia Domnului
și de mustrarea Dumnezeului tău.
21De aceea, ascultă aceasta, tu, care ești asuprit,
tu, care ești beat, dar nu de vin!
22Așa vorbește Stăpânul tău,
Domnul și Dumnezeul tău,
Apărătorul poporului Său:
„Iată, ți‑am luat din mână cupa amețelii,
iar din potirul mâniei Mele
nu vei mai bea vreodată!
23O voi pune în mâna celor ce te chinuie,
a celor care ți‑au zis:
«Apleacă‑te, ca să putem călca peste tine!»
Ți‑ai făcut atunci spatele ca pământul
și ca un drum pe care ei să umble!“
Спасење за Аврахамове потомке
1Послушајте ме, следбеници праведности,
тражиоци Господа,
осмотрите стену из које сте исклесани,
коп истесан из ког сте ископани.
2Осмотрите Аврахама, оца својега,
и Сару која вас је родила.
Та, он је сам био кад сам га позвао,
а ипак сам га благословио и умножио.
3Та, Господ се сажалио над Сионом,
сажалио се над свим његовим развалинама,
те ће претворити пустињу његову у Еден,
а пустару његову у врт Господњи.
Клицање и радост одјекиваће по њему,
захваљивања и глас похвални.
Господ ће судити народима и пуцима
4Послухни мене, народе мој, и чуј мене, свете,
јер Закон од мене проистиче,
и моје ћу правосудство хитро поставити
да буде светлост народима.
5Близу је правда моја,
спасоносно проистиче,
а и мишица моја судиће народима.
На мене острва чекају
и у моју мишицу се уздају.
6Очи своје к небу подигните,
и по земљи осмотрите доле;
јер ће небеса као дим ишчезнути,
и земља ће се као огртач раскрпати,
и становници њени као такви51,6 Као такви може да се преведе и као комарци. помреће;
а спасење моје трајаће довека,
и праведност моја уздрмана неће бити.
7Послушајте мене, који познајете правду,
народе коме је Закон мој у срцима:
не бојте се ругања од људи,
и нека вас не узбуђује њихово вређање,
8јер ће их као огртач појести мољац,
и као вуну појешће их црв;
а праведност моја трајаће довека,
и спасење моје од колена до колена.
Господ се буди
9Пробуди се! Пробуди се!
Одени се у снагу, мишице Господња.
Пробуди се као у дане древне,
током старинских нараштаја.
Ниси ли ти испресецала Раву,
израњавила морску неман?
10Ниси ли ти исушила море,
воде бездана големих,
поставила по дубинама морским
пут да пролазе откупљени?
11Вратиће се избављени Господњи,
доћи ће у Сион с весељем
и с радошћу вечном на челима;
пратиће их раздраганост и радост,
а побећи ће жалост и уздаси.
Свемоћни Господ теши људе своје
12„Ја, ја сам утешитељ ваш.
Ко си ти да се бојиш човека смртнога
и сина човечијег који је као трава?
13Заборавио си Господа,
који те је начинио,
који је разастро небеса
и утемељио земљу.
Па си стрепео стално, поваздан
пред лицем надменог тлачитеља,
као пред неким ко постоји да би разједао.
И… где је надменост тлачитеља?
14Биће изгнаник слободан убрзо,
и неће умирати да би био разједан,
и хлеба му недостати неће.
15Господ Бог твој сам ја,
море узбуркам и таласи му кључају.
Господ над војскама име је његово.
16И ставио сам речи своје у уста твоја,
и сакрио те у сенку руке своје,
да разастрем небеса
и утемељим земљу,
и кажем Сиону: ’Ти мој народ јеси.’“
Пробуди се, Свети граде!
17Хајде, пробуди се! Хајде, пробуди се!
Устани, Јерусалиме!
Који си испио из руке Господње
чашу јарости његове;
пехар, чашу опијености,
испио до дна.
18Од свих синова које је родио
нема ниједног да га води.
Од свих синова које је одгојио
нема ниједног да га за руку прихвати.
19Ово те је двоје задесило.
Хоће ли те ико пожалити?
Пустошење и распад и глад и мач.
Хоће ли те ико утешити?
20Синови ти леже обамрли
по угловима свих улица;
као антилопа у мрежи
пуни јарости Господње,
карања од Бога твојега.
21Зато ово почуј, понижени
и опијени, али не од вина.
22Говори твој Господар Господ,
Бог твој, бранилац свог народа:
„Ево, узимам из руке твоје
чашу опијености,
пехар, чашу јарости моје.
И никад се више из ње испијати неће.
23И то стављам у руку оних који су те жалостили,
који су души твојој говорили:
’Савиј се и прелазићемо!’
И наместо тла подметао си леђа своја,
те су била пут онима који прелазе.“
