Nelegiuirea lui Israel și supunerea robului
1Așa vorbește Domnul:
„Unde este acea scrisoare de despărțire a mamei voastre
prin care am izgonit‑o?
Sau căruia dintre creditorii Mei
v‑am vândut Eu?
Iată, din cauza nelegiuirilor voastre ați fost vânduți
și din cauza fărădelegilor voastre a fost izgonită mama voastră.
2De ce, când am venit, n‑a mai fost nimeni acolo?
De ce, când am strigat, n‑a răspuns nimeni?
A fost oare mâna Mea prea scurtă pentru a vă răscumpăra?
Nu am avut Eu oare putere pentru a vă elibera?
Iată, cu mustrarea Mea, pot să sec marea
și să prefac râurile în pustie;
peștii lor putrezesc din lipsă de apă
și mor de sete.
3Eu îmbrac cerurile în întuneric,
prefăcând în sac învelitoarea lor.“
4„Stăpânul Domn Mi‑a dăruit o limbă iscusită
ca să știu să sprijin cu vorba pe cel obosit.
El Îmi trezește, în fiecare dimineață,
El Îmi trezește urechea,
ca să ascult asemenea unor ucenici.
5Stăpânul Domn Mi‑a deschis urechea,
iar Eu nu M‑am împotrivit,
nu I‑am întors spatele.
6Mi‑am dat spatele celor ce Mă loveau
și obrajii celor ce‑Mi smulgeau barba;
nu Mi‑am ascuns fața de insulte și de scuipat.
7Stăpânul Domn Îmi vine în ajutor,
de aceea nu voi fi făcut de rușine.
De aceea Mi‑am făcut fața ca de cremene,
știind că nu voi fi dat de rușine.
8Cel Ce Mă îndreptățește este aproape!
Cine îndrăznește să Mă acuze?
Să ne înfățișăm împreună!
Unde este cel ce Mă acuză?
Să Mă confrunte!
9Iată, Stăpânul Domn Îmi vine în ajutor!
Cine îndrăznește să Mă condamne?
Iată, toți se vor învechi ca o haină,
iar molia îi va mânca.
10Care dintre voi se teme de Domnul
și ascultă de glasul Robului Său?
Cel ce umblă în întuneric
și nu are lumină,
să se încreadă în Numele Domnului
și să se sprijine pe Dumnezeul său!
11Iată, voi toți care aprindeți un foc
și purtați torțe aprinse,
umblați, dar în lumina focului vostru
și a torțelor pe care le‑ați aprins!
Aceasta veți primi din mâna Mea:
veți zăcea într‑un loc al durerii.
De dienaar van God
1De Here vraagt: ‘Heb Ik u soms verkocht aan schuldeisers? Bent u daarom niet hier? Is uw moeder weg omdat Ik van haar scheidde en haar wegstuurde? Nee, u hebt uzelf verkocht door uw zonden. En uw moeder werd genomen als betaling voor uw schulden. 2Was Ik te zwak om u te redden? Is het huis daarom stil en leeg wanneer Ik thuiskom? Heb Ik niet langer de macht om te verlossen? Nee, dat is niet de reden! Want Ik kan de zee bestraffen en droogleggen! Ik kan rivieren in woestijnen veranderen, zodat overal stervende vissen liggen. 3De hemel doe Ik in het zwart gaan als in een rouwgewaad.’
4De Here God heeft mij zijn woorden van wijsheid gegeven zodat ik weet wat ik tegen al deze terneergeslagen mensen moet zeggen. Elke morgen maakt Hij mij wakker en opent Hij mijn verstand voor zijn woorden. 5De Here God heeft tegen mij gesproken en ik heb geluisterd, ik was niet opstandig en keerde Hem niet de rug toe. 6Ik ontblootte mijn rug voor de zweep en keerde mijn wangen toe aan wie mijn baard uittrokken. Ik verborg mij niet voor de schande, ook al spuwden zij mij in het gezicht. 7Omdat de Here God mij helpt, word ik niet ontmoedigd. Omdat ik vast van plan ben zijn wil te doen, geef ik geen krimp en ik weet dat ik niet beschaamd zal staan. 8Hij die mij recht doet, is dichtbij. Wie zal mij nu durven bestrijden? Waar zijn mijn vijanden gebleven? Laten zij eens tevoorschijn komen! 9Kijk, de Here God staat voor mij! Wie zal mij schuldig verklaren? Al mijn vijanden zullen worden vernietigd als oude kleren die door de motten worden opgegeten! 10Wie onder u vreest de Here en gehoorzaamt zijn dienaar? Als zulke mannen in de duisternis lopen, verstoken van enig licht, laten zij dan de Here vertrouwen en steunen op hun God. 11Maar u die leeft in uw eigen licht, u die zich aan uw eigen vuren warmt in plaats van aan Gods vuur, mijn hand zal u treffen en op een bed van smarten zult u moeten liggen.
