O cântare despre via Domnului
1Voi cânta Preaiubitului meu
o cântare despre via Lui:
Iubitul meu avea o vie
pe un deal fertil.
2A săpat‑o, a curățat‑o de pietre
și a sădit în ea cele mai alese vițe.
I‑a zidit un turn de pază
și i‑a săpat un teasc.
Apoi a așteptat să facă struguri buni,
dar ea a făcut struguri sălbatici2, 4 Lit.: urât mirositori (stricați). Sau acri..
3„Acum, voi, locuitori ai Ierusalimului și bărbați ai lui Iuda,
judecați, vă rog, între Mine și via Mea.
4Ce‑ar fi trebuit să mai fac viei Mele
și nu i‑am făcut?
De ce a făcut struguri sălbatici
când Eu Mă așteptam să facă struguri buni?
5Acum vă voi spune
ce voi face cu via Mea:
îi voi îndepărta gardul,
și ea va fi lăsată pentru pășune;
îi voi dărâma zidul,
și ea va fi călcată‑n picioare.
6O voi preface într‑o pustie;
nu va mai fi curățată, nici săpată,
iar în ea vor crește mărăcini și spini.
De asemenea, voi porunci norilor
să nu mai dea ploaie peste ea.“
7Via Domnului Oștirilor
este Casa lui Israel,
iar bărbații lui Iuda
sunt grădina desfătării Sale.
El Se aștepta la judecată dreaptă,
și iată că are loc vărsare de sânge;
Se aștepta la dreptate,
dar iată că se aude strigăt de durere.
Păcatul lui Iuda și condamnarea lui
8Vai de voi, cei ce înșirați casă după casă
și uniți ogor lângă ogor
până nu mai rămâne loc
și trăiți singuri în țară!
9Domnul Oștirilor a jurat în auzul meu:
„Cu siguranță, multe case vor fi pustiite,
case mari și frumoase, în care nu va mai sta nimeni.
10O vie de zece iugăre10 Aproximativ 5 ha, terenul arat într‑o zi de zece perechi de boi. va da doar un bat10 Aproximativ 22 l.,
un homer10 Aproximativ 220 l. de sămânță nu va da decât o efă10 Aproximativ 22 l..“
11Vai de cei ce se scoală dis‑de‑dimineață
ca să alerge după băutură
și vai de cei ce stau până noaptea târziu,
ca să se înfierbânte de vin!
12Ei au liră și harfă,
tamburină, flaut și vin la ospețele lor,
dar nu iau seama de faptele Domnului
și nu văd lucrarea mâinilor Sale!
13Și astfel, poporul meu va merge în captivitate
din lipsă de cunoștință.
Conducătorii13 Lit.: gloria. lui vor ajunge oameni ai foametei,
iar mulțimea lui se va usca de sete.
14De aceea Locuința Morților14 Ebr.: Șeol [peste tot în carte]. și‑a mărit pofta
și și‑a deschis gura peste măsură.
În ea vor coborî nobilii14 Lit.: măreția, termenul ebraic fiind sinonim cu cel din v. 13, dar făcând referire tot la conducătorii lui Iuda. lui Iuda și mulțimea lui,
precum și cei ce petrec și se veselesc în ea.
15Omul va fi trântit, fiecare va fi umilit,
iar privirile trufașe vor fi smerite.
16Dar Domnul Oștirilor va fi înălțat prin judecată;
Dumnezeul cel Sfânt Se va arăta sfânt prin dreptate.
17Atunci mieii vor paște ca pe pășunea lor,
vor mânca printre dărâmăturile bogaților.
18Vai de cei ce trag nelegiuirea cu funiile deșertăciunii
și păcatul – cum ar trage frânghiile de la car!
19Vai de cei ce zic: „Să se grăbească,
să‑Și facă repede lucrarea
ca s‑o vedem!
Să se împlinească planul Sfântului lui Israel,
ca noi să‑l cunoaștem!“
20Vai de cei ce numesc răul bine,
și binele rău,
întunericul lumină,
și lumina întuneric,
amărăciunea dulceață,
și dulceața amărăciune!
21Vai de cei ce se cred înțelepți
și de cei ce se consideră isteți!
22Vai de cei ce sunt viteji la băut vin
și curajoși la amestecat băuturi tari,
23care, pentru mită, îl achită pe cel rău,
și‑i lipsesc de dreptate pe cei drepți!
24De aceea, așa cum limba focului mistuie miriștea
și așa cum iarba uscată piere în flăcări,
tot așa le va putrezi și lor rădăcina,
iar floarea li se va risipi ca țărâna,
pentru că au respins Legea Domnului Oștirilor
și au disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel.
25De aceea mânia Domnului se aprinde împotriva poporului Său.
El Își ridică mâna împotriva lor și‑i doboară.
Munții se clatină,
și cadavrele sunt precum gunoiul pe drumuri.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
26El ridică un steag pentru neamurile de departe
și le fluieră de la marginea pământului.
Și iată‑le că vin iute și ușor.
27Niciunul nu este obosit și nici nu se împiedică27 Sau: nu se clatină.;
niciunul nu ațipește și nici nu doarme.
Nicio cingătoare nu este desfăcută de la coapsele lor
și nicio curea de la sandalele lor nu este ruptă.
28Săgețile lor sunt ascuțite,
toate arcurile lor sunt încordate.
Copitele cailor lor sunt ca de cremene,
și roțile carelor lor sunt ca vijelia.
29Urletul lor este ca al unui leu;
urlă ca niște lei tineri.
Răcnesc și înșfacă prada
pe care o iau cu ei și nimeni n‑o mai poate scăpa.
30În ziua aceea, neamurile vor răcni asupra lui,
ca răcnetul mării.
Dacă cineva se va uita către țară,
va vedea numai întuneric și necaz;
chiar și lumina va fi ascunsă între nori.
En sang om Herrens vinmark
1Jeg vil synge en sang om min elskede ven og hans vinmark:
Min ven havde en vinmark
på en skøn og frugtbar skråning.
2Han pløjede dybt i jorden
og fjernede alle sten.
Han plantede den til
med udsøgte vinstokke.
Han byggede et vagttårn,
huggede en vinperse i klippen.
Han forventede en høst
af de sødeste druer.
Men da druerne kom,
var de vilde og sure!
3Hvad råder I mig til, Jerusalems og Judas folk? 4Hvad mere kunne jeg have gjort for min vinmark? Hvorfor blev druerne sure i stedet for søde?
5Hør, hvad jeg vil gøre ved min vinmark: Jeg vil fjerne stengærdet omkring den, så får og geder kan æde dens planter. 6Jeg lader marken gå i forfald. Jeg hverken beskærer eller renser vinstokkene, men lader marken gro til med tjørne og tidsler og forbyder skyerne at give den væde.
7Genkender I jer selv i min sang?
Den Almægtiges vinmark er Israel,
Judas folk hans udsøgte vinstokke.
Han ventede retfærdighed,
men høstede lovløshed.
Han ønskede et retsindigt folk,
men det blev et letsindigt folk.
Et seksfoldigt veråb
8Ve jer, I, der opkøber huse og marker i mængde, så andre ingen steder har at bo. 9Jeg hørte Herrens ord i mine ører:
„Flotte huse bliver forladt,
store bygninger vil stå tomme.
10En vinmark på ti tønder land giver kun ét anker vin.
Ti sække såsæd giver kun én sæk korn.”
11Ve jer, I, som fylder jer med øl fra tidlig morgen og fester med vin til langt ud på natten. 12Til musik fra citar og harpe, pauke og fløjte skænker I op til jer selv, men Herren skænker I ikke en tanke. I ænser ikke hans hænders værk. 13Han sender sit folk i eksil, for de er uden forstand. De fornemme iblandt jer vil dø af sult, og menigmand vil gå til af tørst. 14Graven åbner sit grådige gab, dødsrigets dyb er rede til at opsluge rige som fattige, ja hele den lystige, larmende hob. 15Mennesker ydmyges og bøjes i støvet. De stolte slår blikket ned. 16Kun Herren, den Almægtige, står oprejst, ophøjet i sin retfærdighed og hellighed. 17Fårene græsser mellem ruinerne, gederne gør sig til gode i de riges forladte huse.
18Ve jer, I, som ikke vil opgive jeres synd, men holder fast ved løgn og bedrag, 19som håner Herren og siger: „Skynd dig at gøre noget, så vi kan se, hvad du kan! Lad os se, om Israels Hellige gør alvor af sine trusler!”
20Ve jer, I, der påstår, at det rigtige er forkert, og det onde godt, at sort er hvidt, og rent er beskidt, at det sure smager sødt, og det søde surt.
21Ve jer, I, der tror, at I er så kloge og skarpsindige.
22Ve jer, I, der praler af jeres drikkeri og kappes om, hvem der kan drikke mest. 23I tager imod bestikkelse, frikender den skyldige og berøver den uskyldige sin ret.
Dommen kommer
24Som halm fortæres af flammer, som strå synker sammen i ilden, sådan skal det gå med jer. Jeres livsgrundlag skal rådne som rødder i jorden, jeres velstand visne som blomster, for I har forkastet Herrens befalinger, foragtet Israels Guds tale. 25Derfor kommer Guds vredes ild imod hans folk. Derfor løfter han sin hånd og slår jer, så bjergene skælver, og ligene hober sig op i gaden som snavs. Men hans vrede er ikke dermed forbi, hans hånd er stadig løftet til slag.
26Han giver signal til fjerne nationer, han fløjter ad folkeslag fra jordens ende. Straks kommer fjendehære styrtende. 27De farer frem uden at snuble eller blive trætte. De marcherer uden hvil eller søvn undervejs, ingen løsner sit bælte eller tager skoene af. 28Deres pile er spidse, deres buer spændte. Gnisterne flyver fra hestenes hove, vognene er hurtige som en hvirvelvind. 29Som løvinder på jagt kaster de sig over byttet. De griber mit folk og fører dem i fangenskab. Der er ingen redning. 30Krigslarmen over byen brager som havets brænding. Trængslens mørke ruger tungt ud over landet, himlen forsvinder bag sorte skyer.
