Isaia 46 – NTLR & BPH

Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 46:1-13

Idolii Babilonului nu au nicio putere

1Bel se apleacă, Nebo se îndoaie.

Idolii lor sunt puși pe animale și pe vite;

idolii pe care‑i purtați sunt o povară

pentru animalele obosite.

2Se îndoaie, se apleacă împreună;

nu pot să salveze povara,

ei înșiși mergând în captivitate.

3„Ascultați‑Mă, Casă a lui Iacov

și întreaga rămășiță a Casei lui Israel,

voi, cei pe care v‑am purtat încă de la naștere,

cei pe care v‑am ridicat de la pântec!

4Până la bătrânețea voastră Eu voi fi Același,

până veți încărunți vă voi purta.

Eu v‑am făcut și Eu voi sprijini;

voi purta și voi scăpa.

5Cu cine Mă veți asemăna și veți face deopotrivă?

Cu cine Mă veți compara ca să ne asemănăm?

6Unii varsă aurul din sac,

și cântăresc argintul în cumpănă,

angajează un rafinor, care‑l preface într‑un dumnezeu,

apoi se închină și se pleacă înaintea lui.

7Îl pun pe umeri și‑l poartă,

îl așază la locul lui și acolo rămâne;

nu se poate mișca de la locul lui.

Dacă cineva strigă la el, nu‑i răspunde,

nici nu‑l izbăvește din necaz.

8Amintiți‑vă acest lucru și luați‑l în seamă8 Sensul termenului ebraic este nesigur; sau și întăriți‑vă.!

Gândiți‑vă din nou la el, răzvrătiților!

9Amintiți‑vă lucrurile de la început, din vechime,

căci Eu sunt Dumnezeu, nu este altul!

Eu sunt Dumnezeu, nu este altul ca Mine!

10Eu fac cunoscut de la început sfârșitul

și, din vremuri străvechi,

descopăr lucrurile care încă nu s‑au întâmplat,

zicând: «Planul Meu rămâne să se împlinească;

voi face tot ceea ce doresc!»

11Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă

și, dintr‑o țară îndepărtată,

aduc omul care Îmi va împlini planul.

Ce am spus voi duce la îndeplinire

și ce am plănuit voi face.

12Ascultați‑Mă, oameni cu inima îndârjită,

voi, care sunteți departe de dreptate!

13Îmi aduc aproape dreptatea; ea nu este departe,

iar mântuirea Mea nu va întârzia.

Voi pune în Sion mântuirea,

voi da Israelului măreția Mea.

Bibelen på hverdagsdansk

Esajasʼ Bog 46:1-13

De falske guder og den sande Gud

1Babylons afguder Bel og Nebo skal bøje sig og falde til jorden. De skal løftes op og læsses på trætte lastdyr. 2Guderne bliver besejret og må bøje sig. De kunne ikke bære deres ansvar og redde deres tilhængere, men bliver selv ført bort som fanger.

3Herren siger: „Hør, I, som endnu er tilbage af Israels folk. Fra I blev født, har jeg løftet jer op og båret rundt på jer. 4Selv i jeres alderdom sørger jeg for jer. Som jeg bar jer før, vil jeg løfte jer op og bære jer hjem.

5Hvem vil I sammenligne mig med? Hvor finder I min ligemand? 6Folk tømmer deres punge for guldmønter og betaler en guldsmed med sølvmønter for at støbe dem en gud af deres eget guld. Så snart den er færdig, falder de på knæ og tilbeder den. 7De løfter den op på skulderen og bærer den af sted. Når de kommer hjem, sætter de den på plads, og der bliver den stående, for den kan ikke røre sig ud af stedet. Når de råber om hjælp, svarer den ikke. Den frelser ikke i nødens stund.

8Husk det, I frafaldne. Tag imod fornuft. Tænk jer om. 9Glem ikke, hvad jeg gjorde i gamle dage. For jeg er den eneste sande Gud. Der findes ingen som jeg. 10Jeg har fra begyndelsen af sagt jer, hvordan det vil gå. Jeg har for længst fortalt jer, hvad der vil ske. Det vil gå, som jeg har planlagt, for jeg gør, hvad jeg har besluttet. 11Jeg kalder på en rovfugl fra øst. Fra det fjerne tilkalder jeg ham, der skal udføre min vilje. Jeg taler, og så gør jeg, hvad jeg har sagt. Jeg planlægger, og så udfører jeg min plan. 12Hør her, mit genstridige folk, som er langt fra at leve op til min standard. 13Jeg kommer i min godhed og frelser jer. Jeg lader ikke vente på mig. Jeg redder Jerusalem og lader min herlighed være over Israel.”