Israel, alesul Domnului
1Dar acum ascultă, Iacov, robul Meu,
Israel, pe care te‑am ales!
2Așa vorbește Domnul –
Cel Care te‑a făcut,
te‑a întocmit în pântec și te va ajuta:
nu te teme, robul Meu Iacov,
Ieșurun2 Ieșurun înseamnă Drept, Păzitor al Legii., pe care te‑am ales!
3Căci Eu voi turna apă peste pământul însetat
și râuri peste pământul uscat;
voi turna Duhul Meu peste sămânța3 Vezi nota de la 14:20. ta
și binecuvântarea Mea peste urmașii tăi.
4Ei vor răsări ca iarba de pe pajiști
și ca sălciile lângă pâraiele de apă.
5Unul va zice: «Eu sunt al Domnului!»,
un altul se va numi cu numele lui Iacov,
iar un altul își va scrie pe mână: «Al Domnului!»
și va adopta numele de Israel.“
Măreția Domnului și absurditatea idolilor
6Așa vorbește Domnul,
Împăratul lui Israel și Răscumpărătorul său,
Domnul Oștirilor:
„Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă,
iar în afară de Mine nu există alt Dumnezeu.
7Cine este ca Mine? Să proclame,
să vestească și să înfățișeze înaintea Mea
ce s‑a petrecut în vechime,
de când Mi‑am întemeiat poporul?
Ce urmează să se mai întâmple?
Să ne prezică ce se va întâmpla!
8Nu vă fie frică, nu vă înfiorați!
Oare nu v‑am vestit și prezis aceste lucruri în trecut?
Voi sunteți martorii Mei!
Există vreun alt Dumnezeu în afară de Mine?
Nu există o altă Stâncă! Eu nu cunosc vreuna.“
9Toți cei ce întocmesc chipuri cioplite sunt nimic,
iar lucrurile în care‑și găsesc plăcerea nu sunt de niciun folos.
Martorii lor nu văd
și nu cunosc, ca astfel să fie făcuți de rușine.
10Cine a întocmit vreun dumnezeu sau a turnat vreun chip,
de la care să nu aibă niciun folos?10 Întrebarea este retorică; numai un om fără minte putea face așa ceva.
11Iată, toți confrații lui vor fi făcuți de rușine;
artizanii nu sunt altceva decât oameni.
Să se adune cu toții! Să stea în picioare!
Vor fi înfricoșați, făcuți de rușine laolaltă.
12Fierarul ia o matriță
cu care lucrează în cărbunii aprinși.
O întocmesc cu lovituri de ciocan
și o prelucrează cu puterea mâinii lui.
Apoi i se face foame și rămâne fără putere,
iar pentru că nu bea apă, ajunge foarte obosit.
13Tâmplarul măsoară cu o linie,
însemnează măsura cu un stilet,
apoi finisează lemnul cu o rindea
și îl măsoară cu ajutorul compasului.
Îl face după asemănarea omului,
om în toată splendoarea lui,
și apoi îl pune într‑o casă.
14Taie cedri sau își alege un gorun ori un stejar
pe care îl lăsase să crească printre ceilalți copaci ai pădurii
sau taie un dafin pe care‑l sădise,
iar ploaia îl făcuse să crească.
15Apoi acesta slujește omului ca lemn de foc.
Ia o parte din el și se încălzește.
Aprinde un foc și coace pâine.
Apoi face un dumnezeu și se pleacă înaintea lui;
face un chip cioplit și se închină înaintea lui.
16Jumătate din el îl pune pe foc;
cu acea jumătate își prăjește carne,
mănâncă și se satură.
De asemenea, se încălzește și zice:
„Ah! M‑am încălzit privind la foc!“
17Din ce îi rămâne își face un dumnezeu, un chip cioplit.
Se închină și se pleacă înaintea lui;
se roagă la el și zice:
„Scapă‑mă, căci tu ești dumnezeul meu!“
18Ei nu cunosc, nici nu înțeleg,
căci ochii le sunt acoperiți ca să nu poată vedea,
iar inimile lor sunt – întunecate,
ca să nu poată lua aminte.
19Niciunul nu stă să cugete;
nu are cunoaștere sau pricepere ca să‑și zică:
„Jumătate l‑am pus pe foc;
pe cărbunii lui mi‑am copt pâine,
mi‑am prăjit carne și am mâncat.
Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune?
Să mă închin eu la o bucată de lemn?“
20El se hrănește cu cenușă
și o inimă înșelătoare îl conduce greșit.
Nu se poate elibera singur, nu poate spune:
„Ceea ce țin în mână nu este oare o minciună?“
21„Ține minte aceste lucruri, Iacov,
căci tu ești robul Meu, Israel!
Eu te‑am întocmit; ești robul Meu.
O, Israel, nu te voi uita!
22Ți‑am șters fărădelegile cum s‑ar duce un nor,
și păcatele cum dispare ceața.
Întoarce‑te la Mine,
căci Eu te‑am răscumpărat!“
23Strigați de bucurie, ceruri, căci Domnul a lucrat!
Strigați, voi, cele mai de jos locuri ale pământului!
Izbucniți în strigăte de bucurie, munților!
Și tu, pădure, cu orice copac al tău!
Căci Domnul l‑a răscumpărat pe Iacov,
Și‑a arătat slava prin Israel.
Ierusalimul, locuit din nou
24Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău,
Cel Care te‑a întocmit în pântec:
„Eu sunt Domnul, Cel Care am făcut toate lucrurile,
Cel Care, singur, a desfășurat cerurile,
Cel Care, singur, a întins pământul;
25Cel Care dovedește drept false semnele celor ce vorbesc flecării,
îi arată drept nebuni pe cei care practică divinația,
îi face pe înțelepți să dea înapoi
și le dovedește cunoștința ca fiind prostie;
26Cel Care întărește cuvântul robului Său
și împlinește prevestirea mesagerilor Săi;
Cel Care zice despre Ierusalim: «Va fi locuit!»
și despre cetățile din Iuda: «Vor fi rezidite!
Eu le voi reclădi din ruine!»;
27Cel Care spune adâncului mării: «Fii uscat!
Îți voi usca izvoarele!»;
28Cel Care spune despre Cirus: «El este păstorul Meu;
el va împlini tot ce doresc Eu.
El va zice despre Ierusalim: ‘Să fie rezidit!’,
și despre Templu: ‘Să‑i fie pusă temelia!’»
1Israel, min udvalgte tjener, lyt til mig! 2Jeg, Herren, vil komme dig til hjælp, jeg som skabte dig og hjalp dig fra barnsben af.
Vær ikke bange, min tjener! Mist ikke modet, min udvalgte! 3For jeg vil udgyde strømme af vand over den tørstige jord. Jeg vil udgyde min Ånd over dine efterkommere og velsigne dem, 4så de trives som det frodigste græs, som piletræer ved flodens bred. 5‚Jeg tilhører Herren,’ siger en. ‚Jeg er af Jakobs slægt,’ siger en anden. En skriver i sin hånd: ‚Jeg er Herrens’. Og navnet ‚Israel’ bliver et hædersnavn.
Det tåbelige i at tilbede afguder
6Jeg er Herren, den Almægtige, Israels konge og Befrier. Jeg er den Første og den Sidste, den eneste Gud. 7Hvilke andre guder er som jeg? Lad dem træde frem og vise, hvad de kan. Hvem andre har fra tidernes morgen forudsagt, hvad der vil ske i fremtiden? 8Vær ikke bange, tab ikke modet! Har jeg ikke for længst sagt, at jeg vil befri jer? I er mine vidner: Findes der nogen anden Gud? Findes der nogen anden, man kan bygge sit liv på, måske en, jeg ikke kender?”
9Hvor er det tåbeligt at lave afgudsbilleder! De kære guder gavner jo intet. De, som dyrker dem, må med skam erkende, at deres guder intet kan se og intet ved. 10Det er meningsløst at forme et gudebillede, som intet kan udrette. 11De, som tilbeder dem, er blevet bedraget. Håndværkerne som laver dem, er jo kun almindelige mennesker. Lad dem samles og træde frem for Herren. Da vil de alle som en blive flove og forfærdede.
12Smeden står ved sin esse og former en gud med sit værktøj.44,12 Teksten er uklar, men der er tale om at lave en afgud af metal. Han hamrer på metallet med kraftige slag. Men uden mad og drikke bliver et menneske træt og udmattet.
13Træskæreren tager mål af en træblok og ridser et billede ind i den. Så skærer han figuren ud med sit værktøj. Den skal ligne et menneske. Nu har han en fin gud, der kan stå i hans hus. 14Måske fælder han et cedertræ, måske en elm eller eg. Han planter et træ, og regnen får det til at gro. 15-17Noget af træet bruger han til brændsel. Han varmer sig ved ilden og siger: „Ah, sikken dejlig varme.” Måske han bager brød eller steger kød over gløderne. Han spiser stegen og bliver mæt. Resten af træet bruger han til at lave sig en gud, som han kan tilbede. Han falder på knæ foran en figur af træ og beder: „Åh, frels mig, for du er min gud!”
18De fatter intet. Deres øjne er lukket til, så de ikke kan se. De er så tykhovedede, at intet trænger ind! 19De tænker sig ikke om. De undres ikke og siger til sig selv: „Hvad er det, jeg gør? Halvdelen af træet brugte jeg til et bål. Jeg stegte kød, bagte brød og spiste. Af resten lavede jeg en afgud. Hvordan kan en træklods pludselig blive til en gud, som jeg kaster mig til jorden for?” 20Den, der ofrer til noget, som engang bliver til aske, bedrager sig selv. Det kan ikke redde ham. Alligevel siger han ikke: „Det afgudsbillede, jeg holder i min højre hånd, er et bedrag.”
Herren vil befri Israels folk
21Herren siger: „Husk det nu, Israel! Jeg skabte dig til at være min tjener, og jeg vil aldrig glemme dig. 22Jeg har slettet dine synder ud, de er forduftet som morgentågen for solens stråler. Vend om til mig, for jeg sætter dig fri!”
23Syng, I himle, for Herren har gjort vidunderlige ting! Råb af glæde, jordens dyb! Bryd ud i jubelsang, I skovklædte bjerge! For Herren har vist sin herlighed ved at købe Israel fri. 24Jeres Herre og Befrier, han, der skabte jer, siger til jer: „Jeg er Skaberen af alle ting! Det var mig, som udspændte himlen og skabte jorden! Hvem ellers kunne gøre det?
25Jeg gør de falske profeter til skamme, afslører spåmændenes løgn og gør menneskers visdom til meningsløst sludder. 26Men mine profeters udsagn bliver opfyldt. Jeg udfører, hvad mine sendebud har talt. Når jeg siger: ‚Jerusalem skal bebos,’ og ‚Judas byer skal genopbygges’, så vil det ske. 27Når jeg siger til floden: ‚Tør ud!’—så tørrer den ud. 28Når jeg siger til Kyros: ‚Vær mit redskab!’—så må han bøje sig under min vilje. Og når jeg siger, at Jerusalem skal genopbygges og mit tempel genopføres, så vil det ske, som jeg har sagt.”
