Mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu
1„Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu!
zice Dumnezeul vostru.
2Vorbiți inimii Ierusalimului
și vestiți‑i că truda lui s‑a sfârșit,
că nelegiuirea lui a fost plătită,
căci a primit din mâna Domnului
o dublă pedeapsă pentru toate păcatele sale!“
3Un glas strigă:
„Pregătiți în pustie calea Domnului;
neteziți în deșert un drum pentru Dumnezeul nostru!
4Orice vale va fi înălțată
și orice munte și deal va fi smerit;
râpa va deveni un loc neted
și locurile aspre vor deveni o câmpie.
5Atunci se va arăta slava Domnului,
și toți oamenii o vor vedea împreună“,
căci gura Domnului a vorbit.
6Un glas zice:
– Vestește!
El a întrebat:
– Ce să vestesc?
– Orice om este ca iarba
și toată splendoarea lui este ca floarea de pe câmp.
7Iarba se usucă, floarea cade,
când suflarea Domnului vine peste ea.
Într-adevăr, ca iarba este poporul!
8Iarba se usucă, iar floarea cade,
însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie!
9Suie‑te pe un munte înalt, Sioane,
aducător de vești bune!
Înalță‑ți glasul cu putere,
Ierusalime, aducător de vești bune!
Înalță‑l, nu te teme!
Spune cetăților lui Iuda:
„Iată‑L pe Dumnezeul vostru!“
10Iată, Stăpânul Domn vine cu putere,
iar brațul Lui stăpânește pentru El.
Plata Lui vine cu El
și răsplata Lui Îl însoțește.
11El Își va paște turma ca un păstor;
Își va strânge mieii în brațe,
îi va lua la piept
și va călăuzi blând oile care alăptează.
12Cine a măsurat apele în palma lui
și a trasat cerurile cu lățimea palmei?
Cine a strâns pulberea pământului într‑o măsură?
Cine a cântărit munții pe cântar
și dealurile pe talere?
13Cine a pătruns Duhul Domnului
și cine L‑a îndrumat ca sfătuitor al Său?
14Cu cine S‑a sfătuit El și cine L‑a făcut priceput?
Cine L‑a învățat calea judecății?
Cine L‑a învățat cunoașterea
și I‑a făcut cunoscută cărarea priceperii?
15Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din găleată,
sunt considerate ca praful de pe talere.
Iată, El ridică insulele ca pe un lucru mărunt.
16Libanul nu este îndeajuns pentru foc
și vietățile lui nu sunt îndeajuns pentru arderea‑de‑tot.
17Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui;
sunt considerate de El
ca fiind mai puțin decât nimicnicie și deșertăciune.
18Cu cine, deci, L‑ați putea asemăna pe Dumnezeu?
Cu ce asemănare L‑ați putea compara?
19Un meșter toarnă chipul,
iar apoi un rafinor îl poleiește cu aur
și îi făurește lănțișoare de argint.
20Cel prea sărac să aducă un dar
alege un lemn ce nu putrezește
și își caută un meșter iscusit
ca să facă un chip cioplit, care să nu se clatine.
21Nu știți? N‑ați auzit?
Nu vi s‑a făcut cunoscut de la început?
N‑ați învățat nimic de la întemeierea pământului?
22El este Cel Ce șade deasupra cercului pământului,
ai cărui locuitori par niște lăcuste.
El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin
și le desfășoară ca pe un cort de locuit.
23El este Cel Ce îi preface pe prinți în nimic,
iar pe conducătorii pământului ca și cum n‑ar exista.
24De abia sunt sădiți,
de abia sunt semănați,
de abia s‑a înrădăcinat trunchiul lor în pământ,
că El și suflă peste ei, uscându‑i,
iar vijelia îi ia ca pe niște paie.
25„Deci, cu cine Mă veți asemăna
ca să fim deopotrivă?“ zice Cel Sfânt.
26Ridicați‑vă ochii spre ceruri și priviți:
Cine a creat toate acestea?
Cel Ce aduce afară oștirea lor, după număr,
chemându‑le pe toate pe nume.
Atât de mare este tăria Lui,
atât de tare este puterea Lui,
că niciuna nu lipsește.
27De ce spui, Iacov,
de ce zici, Israel:
„Calea mea este ascunsă de Domnul
și dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?“
28Nu știi? N‑ai auzit?
Domnul este Dumnezeul cel veșnic,
creatorul marginilor pământului.
El nu obosește, nici nu ostenește,
iar priceperea Lui este de nepătruns.
29El dă putere celui obosit
și îl întărește pe cel fără putere.
30Flăcăii vor obosi și vor osteni,
tinerii se vor împiedica și vor cădea,
31dar cei ce nădăjduiesc în Domnul își vor înnoi puterea,
se vor înălța prinzând aripi ca vulturii,
vor alerga și nu vor osteni,
vor umbla și nu vor obosi.
하나님의 백성에 대한 위로
1너희 하나님이 말씀하신다. “너희는 위로하라. 내 백성을 위로하라.
2너희는 예루살렘 사람들을 격려하며 그들에게 40:2 또는 ‘복역의 때가’고난의 날들이 끝나고 그들의 죄가 용서되었다고 말해 주어라. 그들은 자기들의 죄에 비해 갑절이나 무거운 형벌을 받았다.”
3어떤 사람의 외치는 소리가 들린다. “너희는 여호와를 위하여 광야에 길을 준비하라. 너희는 우리 하나님을 위하여 사막에 대로를 평탄하게 하라.
4모든 골짜기가 메워지고 모든 산이 낮아질 것이며 거친 땅이 평탄해지고 험한 곳이 평지가 될 것이다.
5그때 여호와의 영광이 나타날 것이니 온 인류가 그것을 함께 볼 것이다. 이것은 여호와의 말씀이다.”
6한 음성이 다시 들린다. “너는 외쳐라.” “내가 무엇을 외쳐야 합니까?” “모든 인간은 풀과 같고 그 영광은 다 들의 꽃과 같아서
7여호와의 입김에 그 풀이 마르고 꽃이 시드니 참으로 사람은 풀에 지나지 않는구나.
8풀은 마르고 꽃은 시들어도 우리 하나님의 말씀은 영원히 존재한다.”
9예루살렘아, 높은 산에 올라가서 좋은 소식을 전하라! 시온아, 너는 두려워하지 말고 큰 소리로 유다 성들에게 “너희 하나님이 오신다” 고 외쳐라!
10장차 주 여호와께서 강한 자로 오셔서 능력으로 다스리실 것이며 모든 사람에게 당연히 받을 상벌을 주실 것이다.
11그는 목자처럼 자기 양떼를 보살피시며 어린 양들을 자기 팔로 모아 품에 안으시고 그 어미들을 부드러운 손길로 인도하실 것이다.
12누가 손으로 바닷물을 되어 보고 뼘으로 하늘을 재어 보았는가? 누가 땅의 티끌을 됫박에 담아 보았으며 누가 산을 저울에 달아 보았는가?
13누가 여호와의 성령을 지도하였으며 누가 여호와를 가르치고 그의 상담자가 되었는가?
14여호와께서 누구와 의논하셨으며 누가 그에게 바른 길을 가르쳤는가? 여호와께 지식을 가르치고 총명의 길을 보인 자가 누구인가?
15여호와에게는 세상 나라들이 통 안에 있는 한 방울의 물과 같고 저울 위에 놓인 적은 티끌 같아서 섬들을 먼지처럼 들어올리신다.
16레바논 숲에 있는 모든 동물들도 우리 하나님께 제물을 드리기에 부족할 것이며 그 나무들도 그의 제단에 불을 피우는 데 부족할 것이다.
17그에게는 모든 나라가 아무것도 아니며 무가치하고 쓸모없는 것으로 여겨질 뿐이다.
18그렇다면 너희가 하나님을 누구와 비교할 수 있으며 그의 모습을 어떻게 묘사할 수 있겠는가?
1940:19 암시됨.그를 우상과 비교할 수 있겠느냐? 우상은 기능공이 주조하여 금세공업자가 금을 입히고 은사슬로 장식한 것이다.
20가난하여 그런 값비싼 신상을 살 수 없는 사람은 썩지 않는 나무를 구하고 솜씨 좋은 조각가를 고용하여 거기에 신상을 조각해서 흔들리지 않을 우상을 만들어 세운다.
21너희는 알지 못하느냐? 너희는 세상이 어떻게 시작되었는지 듣지도 못하였느냐?
22땅 위 하늘 높이 앉아 계신 분이 세상을 만드셨으니 그에게는 하늘 아래 사는 사람들이 메뚜기처럼 보인다. 그는 하늘을 휘장처럼 드리우시고 천막처럼 펴셨다.
23그가 세상의 귀족들과 통치자들을 낮추어 아무것도 아닌 존재로 만드시니
24그들은 겨우 이식되어 이제 막 뿌리를 내린 묘목과 같은 자들이다. 여호와께서 바람을 보내시면 그것은 말라 지푸라기처럼 날아가 버린다.
25거룩하신 하나님이 말씀하신다. “너희가 나를 누구와 비교할 수 있느냐? 나와 같은 자가 어디 있느냐?”
26너희는 하늘을 바라보아라! 누가 이 모든 별들을 만들었느냐? 여호와께서 별무리를 하나하나 이름을 불러 이끌어내시며 그 수가 얼마나 되는지 다 헤아리고 계시니 그의 능력이 크시므로 그 중에 하나도 빠진 것이 없다.
27이스라엘아, 어째서 너는 여호와께서 네 고통을 보지 않으며 네가 원통한 일을 당해도 무관심하다고 불평하느냐?
28너희는 알지 못하느냐? 너희는 듣지도 못하였느냐? 여호와는 영원하신 분이시며 온 세상을 창조하신 분이라는 것을! 그는 피곤하거나 지치지 않으며 40:28 또는 ‘명철이한이없으시며’그의 깊은 생각은 헤아릴 수가 없다.
29그는 피곤한 자에게 힘을 주시고 무능한 자에게 능력을 더하신다.
30청소년이라도 피곤하고 지치며 건장한 청년이라도 넘어지고 자빠지나
31오직 여호와를 바라보고 의지하는 자는 새 힘을 얻어 독수리처럼 날개치며 올라갈 것이요 달려가도 지치지 않고 걸어가도 피곤하지 않을 것이다.
