Boala și însănătoșirea lui Ezechia
(2 Regi 20:1-11; 2 Cron. 32:24)
1În acele zile, Ezechia s‑a îmbolnăvit și era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i‑a zis: „Așa vorbește Domnul: «Pune‑ți casa în rânduială căci vei muri. Nu vei mai trăi.»“
2Atunci Ezechia s‑a întors cu fața spre perete și s‑a rugat Domnului, 3zicând: „Oh, Doamne, adu‑Ți aminte, Te rog, că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și din toată inima și am făcut ce este bine în ochii Tăi.“ Și Ezechia a plâns cu amar.
4Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Isaia, zicând: 5„Du‑te și spune‑i lui Ezechia: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: ‘Ți‑am auzit rugăciunea și ți‑am văzut lacrimile. Iată că voi adăuga la zilele tale încă cincisprezece ani. 6Te voi izbăvi, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi apăra această cetate!
7Acesta este semnul de la Domnul pentru tine, prin care vei ști că Domnul va împlini ce a promis: 8voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.’»“ Și soarele s‑a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse.
9Scrierea lui Ezechia, regele lui Iuda, după ce a fost bolnav și s‑a vindecat de boala sa:
10„Ziceam: «În floarea vieții mele
trebuie să trec prin porțile Locuinței Morților;
sunt văduvit de restul anilor mei.»
11Am zis: «Nu‑L voi mai vedea pe Domnul, da, pe Domnul11 Ebr.: YAH, YAH, o formă prescurtată a tetragramei divine YHWH, formă care apare în componența mai multor sintagme ebraice.,
în țara celor vii.
Nu voi mai privi omul
împreună cu locuitorii lumii trecătoare.
12Locuința mea este smulsă și îndepărtată de la mine
precum cortul unui păstor.
Mi‑am înfășurat viața ca un țesător;
el mă taie de la războiul de țesut.
Până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
13M‑am culcat până dimineață;
ca un leu, așa îmi zdrobește El toate oasele.
Până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
14Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor;
am gemut ca o porumbiță;
mi‑au obosit ochii uitându‑mă în sus.
Sunt în necaz! Ajută‑mă, Stăpâne!
15Ce‑aș mai putea spune? El mi‑a vorbit
și El a înfăptuit.
Voi păși ușor în toți anii mei,
din cauză că mi‑a fost amărât sufletul.15 Lit.: din cauza amărăciunii sufletului meu.
16O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii
și în toate acestea stă și viața duhului meu.
Tu mi‑ai dat sănătate
și m‑ai lăsat să trăiesc.
17Iată, spre pacea mea
am trecut prin această amărăciune.
Tu mi‑ai iubit sufletul,
păzindu‑l de groapa putrezirii,
căci ai aruncat înapoia Ta
toate păcatele mele.
18Într-adevăr, Locuința Morților nu‑Ți poate mulțumi,
Moartea nu Te poate lăuda,
iar cei ce se coboară în groapă
nu pot nădăjdui în credincioșia Ta,
19ci cel viu, cel viu Te laudă,
așa cum fac și eu azi.
Tatăl face cunoscut fiilor săi credincioșia Ta.
20Domnul m‑a mântuit.
Vom cânta cu instrumentele cu corzi
în toate zilele vieții noastre,
în Casa Domnului.»“
21Isaia zisese: „Să aducă o turtă de smochine și s‑o întindă pe bubă, și el va trăi.“
22Ezechia întrebase: „După ce semn voi ști că mă voi sui la Casa Domnului?“
Nagkasakit si Hezekia
(2 Hari 20:1-11; 2 Cro. 32:24-26)
1Nang panahong iyon, nagkasakit si Hezekia na halos ikamatay niya. Pumunta sa kanya si Propeta Isaias na anak ni Amoz at sinabi, “Sinabi ng Panginoon na magbilin ka na sa sambahayan mo dahil hindi ka na gagaling, mamamatay ka na.”
2Nang marinig ito ni Hezekia, humarap siya sa dingding at nanalangin sa Panginoon. 3Sinabi niya, “Panginoon, alalahanin po ninyo kung papaano ako namuhay nang tapat at buong pusong naglingkod sa inyo at kung papaano ako gumawa ng mabuti sa paningin ninyo.” At umiyak siya ng husto.
4Sinabi ng Panginoon kay Isaias 5na bumalik siya kay Hezekia at sabihin ito: “Sinabi ng Panginoon, ang Dios ng iyong ninunong si David: Narinig ko ang iyong dalangin at nakita ko ang mga luha mo. Dadagdagan ko pa ng 15 taon ang buhay mo. 6Ililigtas kita pati ang lungsod na ito sa hari ng Asiria. Ipagtatanggol ko ang lungsod na ito. 7Ito ang tanda na aking ibibigay para patunayang gagawin ko ang ipinangako kong ito: 8Pababalikin ko ng sampung guhit ang anino ng araw sa orasang ipinagawa ni Ahaz.” At nangyari nga ito.
9Ito ang isinulat ni Haring Hezekia ng Juda nang gumaling siya sa kanyang sakit: 10Akala koʼy mamamatay na ako sa panahon ng aking kabataan, at mananatili sa lugar ng mga patay. 11Akala koʼy hindi ko na makikita ang Panginoon dito sa mundo ng mga buhay o hindi ko na makikita ang mga tao rito sa mundo. 12Muntik nang nawala ang buhay ko na parang tolda ng mga pastol ng mga tupa na iniligpit. Ang akala koʼy mapuputol na ang buhay ko na parang telang puputulin na sa habihan. Mula sa umaga hanggang gabi ay inaakala kong wawakasan mo na ang buhay ko. 13Buong pagpapakumbaba akong naghintay hanggang umaga sa pag-aakalang mamamatay na ako. Parang nilalansag ng leon ang aking mga buto kaya akala koʼy wawakasan mo na ang buhay ko. 14Humingi ako ng tulong hanggang sa ang tinig koʼy para nang huni ng langay-langayan o ng tagak. Dumaing ako na parang tinig na ng kalapati. Ang mga mata koʼy pagod na rin ng katititig sa itaas. Panginoon, tulungan nʼyo po ako sa kahirapang ito.
15Pero ano pa ang masasabi ko? Sapagkat sinagot niya ako at pinagaling. Mamumuhay ako nang may kapakumbabaan dahil sa mapait kong karanasan.
16Panginoon, sa ginawa nʼyo pong ito, mapapalakas nʼyo ang loob ng tao, at ako mismo napalakas ninyo. Pinagaling nʼyo ako at pinayagan pang mabuhay. 17Totoong ang mga kahirapang aking tiniis ay para rin sa aking kabutihan. Dahil sa pag-ibig nʼyo, iniligtas nʼyo ako sa kapahamakan at pinatawad nʼyo ang aking mga kasalanan. 18Sapagkat papaano pa akong makakapagpuri sa inyo kung patay na ako? Ang mga patay ay hindi makakapagpuri sa inyo o makakaasa man sa inyong katapatan. 19Ang mga buhay lamang ang makakapagpuri sa inyo katulad ng ginagawa ko ngayon. Ang bawat henerasyon ay magpapahayag sa susunod na henerasyon tungkol sa inyong katapatan. 20Panginoon, iniligtas nʼyo po ako, kaya sa saliw ng tugtog, aawit kami sa inyong templo habang kami ay nabubuhay.
21Noong hindi pa gumagaling si Hezekia, sinabi sa kanya ni Isaias na patapalan niya sa kanyang mga katulong ng dinikdik na bunga ng igos ang bukol niya para gumaling. 22Nagtanong si Hezekia, “Ano ang palatandaan na magpapatunay na ako ngaʼy gagaling at makakapunta sa templo ng Panginoon?”
