Isaia 28 – NTLR & OL

Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 28:1-29

Judecată împotriva conducătorilor, a preoților și a profeților corupți

1Vai de acea cunună, mândria bețivilor din Efraim,

și de floarea ofilită, frumusețea ei glorioasă,

așezată pe culmea văii mănoase

a celor doborâți de vin!

2Iată, Stăpânul are pe cineva puternic și tare!

Ca o furtună cu grindină, distrugătoare,

ca o ploaie torențială și ca un potop puternic,

o va trânti la pământ cu mâna sa.

3Cununa mândră a bețivilor din Efraim

va fi călcată în picioare,

4iar floarea ofilită, frumusețea ei glorioasă,

așezată pe culmea văii mănoase,

va fi ca o smochină coaptă înainte de culesul roadelor;

oricine o vede o înghite imediat ce pune mâna pe ea.

5În ziua aceea, Domnul Oștirilor

va fi o coroană glorioasă,

o ghirlandă frumoasă

pentru rămășița poporului Său;

6va fi un duh de dreptate

pentru cel ce stă pe scaunul de judecată

și tărie pentru cei ce alungă dușmanul din fața porților.

7Dar și aceștia se clatină de vin

și amețesc din cauza băuturilor tari:

preot și profet se clatină de băuturi tari,

sunt zăpăciți de vin;

sunt amețiți de băuturi tari,

se clatină când au vedenii

și se împiedică când dau sentința.

8Toate mesele sunt pline de vomă,

nu este niciun loc care să nu fie murdar.

9„Pe cine învață El cunoașterea?

Cui explică El mesajul?

Unora înțărcați de curând?

Unora tocmai luați de la sân?

10El dă poruncă după poruncă, poruncă după poruncă,

regulă după regulă, regulă după regulă,

puțin aici, puțin acolo10, 13 Ebr.: țaw lațaw, țaw lațaw; qaw laqaw, qaw laqaw; ze’er șam, ze’er șam. Sensul acestor cuvinte este nesigur. Este posibil să se refere la cuvintele profetului, rostite în batjocură..“

11De aceea, prin buze încâlcite și într‑o altă limbă,

va vorbi El acestui popor,

12celor cărora le‑a zis:

„Iată locul de odihnă!

Lăsați‑l pe cel ostenit să se odihnească!

Aici este odihna!“

Dar ei n‑au vrut să asculte.

13De aceea, pentru ei, Cuvântul Domnului va fi:

poruncă după poruncă, poruncă după poruncă,

regulă după regulă, regulă după regulă

puțin aici, puțin acolo,

pentru ca, mergând, să cadă pe spate,

să fie zdrobiți, să fie prinși în laț și capturați.

14De aceea, ascultați Cuvântul Domnului, oameni ai batjocurii,

cei ce stăpâniți peste poporul acesta care este în Ierusalim!

15Voi ați zis:

„Am încheiat un legământ cu Moartea

și am făcut o înțelegere cu Locuința Morților.

Urgia năvalnică va trece

fără să ne atingă,

căci ne‑am făcut din minciună adăpost

și din înșelăciune – ascunzătoare.“

16De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn:

„Iată, așez în Sion o Piatră,

o Piatră încercată,

o Piatră din capul unghiului, prețioasă,

o Temelie sigură!

Cel ce crede nu se va grăbi16 Cu sensul de a nu se panica..

17Eu voi face din judecată o funie de măsură

și din dreptate un fir de plumb.

Grindina îți va mătura adăpostul făcut din minciună,

iar apele îți vor inunda ascunzătoarea.

18Legământul vostru cu Moartea va fi anulat,

iar înțelegerea voastră cu Locuința Morților va cădea.

Când va trece urgia năvalnică,

veți fi striviți de ea.

19Ori de câte ori va trece, vă va apuca,

căci va trece dimineață de dimineață,

zi de zi și noapte de noapte!“

Înțelegerea acestui mesaj

nu va fi decât o pricină de groază.

20Căci patul este prea scurt să te întinzi pe el,

iar învelitoarea prea îngustă să te înfășori cu ea.

21Domnul Se va ridica

așa cum a făcut‑o pe muntele Perațim,

Se va mânia ca în valea Ghivon,

ca să‑Și facă lucrarea, lucrarea Sa neobișnuită,

ca să‑Și îndeplinească slujba, slujba Sa ciudată.

22Acum dar, nu mai batjocoriți,

ca nu cumva lanțurile voastre să se întărească și mai mult,

fiindcă am auzit de la Stăpânul, Domnul Oștirilor,

o hotărâre de distrugere a întregii țări.

23Luați aminte și ascultați glasul meu!

Fiți atenți și ascultați rostirea mea!

24Oare plugarul ară toată ziua pentru a semăna?

Oare tot timpul își brăzdează și își grăpează pământul?

25Când i‑a netezit suprafața,

oare nu împrăștie apoi mărar, nu seamănă chimion?

Nu plantează grâul în rânduri25 Sensul termenului ebraic este nesigur.,

orzul într‑un loc anume25 Sensul termenului ebraic este nesigur.

și secara albă la marginea lui?

26Dumnezeul lui îl instruiește corect.

El îl învață!

27Mărarul nu se treieră cu treierătoarea,

nici chimionul nu se calcă cu tăvălugul,

ci mărarul se bate cu un băț,

iar chimionul cu o nuia.

28Grânele pentru pâine sunt zdrobite,

dar nu se treieră la nesfârșit.

Omul pune în mișcare roata carului și caii,

dar nu sfărâmă grânele.

29Și lucrul acesta vine tot de la Domnul Oștirilor,

Care este minunat în sfat și măreț în înțelepciune.

O Livro

Isaías 28:1-29

Juízo sobre Samaria

1Ai da Samaria, rodeada pelo seu rico vale, coroa orgulhosa e o deleite dos bêbedos de Efraim! Ai da sua beleza passageira, o glorioso ornamento duma nação de gente caída nas valetas das ruas, vencida pelo vinho! 2Porque o Senhor enviará um poderoso exército contra vocês; será como uma tremenda saraivada que vos cairá em cima e vos abaterá até ao chão. 3A coroa soberba, o gozo dos ébrios de Efraim, será atirada ao chão e pisada aos pés dos seus inimigos. 4A sua beleza superficial, com todo aquele fértil vale a rodeá-la, desaparecerá de repente como o primeiro figo maduro que é rapidamente colhido e engolido.

5Então, por fim, o Senhor dos exércitos, ele próprio se tornará a sua glória, a coroa de beleza do seu povo, daqueles que escaparam. 6Ele dará aos seus juízes um grande desejo de justiça e uma grande coragem aos seus soldados, que se batem até à última gota de sangue, fazendo recuar o combate até às portas da cidade. 7No entanto, neste momento Jerusalém é governada por bêbedos! Os seus sacerdotes e os seus profetas cambaleiam, vacilam e tropeçam, cometendo erros e enganos absolutamente estúpidos. 8As suas mesas estão cobertas de vómito. Por toda a parte há sujidade.

9“Mas afinal quem pensa Isaías que é”, diz o povo, “para falar assim desta maneira? Seremos nós criancinhas que ainda mal sabem falar? 10Anda aqui a dar-nos sentenças e mais sentenças, sempre aos bocadinhos, uma linha de cada vez, em palavras muito simples!”

11Na verdade, por lábios estranhos e por outra língua falará a este povo. 12A quem disse: “Este é o lugar de descanso! Deem repouso ao que está cansado! Este é o lugar do alívio!” Mas não quiseram ouvir. 13Então o Senhor tornará a soletrar tudo novamente para eles, repetindo uma e outra vez em palavras muito simples. Mesmo assim, com essa mensagem simples e tão direta, eles tropeçarão e cairão, serão apanhados e capturados.

14Portanto, ouçam a palavra do Senhor, governantes escarnecedores que dominam o povo que está em Jerusalém: 15“Fizemos um pacto com a morte, uma aliança com o mundo dos mortos!”, dizem vocês. “Quando o flagelo destruidor passar não nos apanhará, porque fizemos da mentira o nosso refúgio e da falsidade um esconderijo!”

16Mas o Senhor Deus diz: “Eis que ponho em Sião a principal pedra da construção, uma pedra segura; será uma preciosa pedra de esquina, solidamente assentada. Aquele que nele crer não ficará ansioso. 17Pegarei na linha e no prumo da justiça para verificar a verticalidade da muralha que estão a construir. A saraiva varrerá o refúgio da mentira; uma avalanche inundará o esconderijo da falsidade. 18Anularei a vossa aliança com a morte e com o mundo dos mortos, de tal forma que, quando vier o flagelo destruidor, serão esmagados. 19Essa cheia tornará a vir, uma e outra vez, arrebatando-vos, até que por fim a força inconfundível da verdade dos meus avisos vos acordará.”

20A cama que fizeram é demasiado curta para se deitarem; os cobertores são muito curtos, não vos tapam o bastante. 21O Senhor virá de repente e com ira, como no monte Perazim e no vale de Gibeão, para fazer algo estranho e invulgar, para destruir o seu próprio povo! 22Por isso, não escarneçam mais, para que o vosso castigo não venha a tornar-se ainda mais duro; porque Deus, o Senhor dos exércitos, me disse duma forma muito clara que está decidido a esmagar-vos.

23Ouçam-me! Ouçam o que vos quero dizer! 24Será que um lavrador passa todo o tempo a lavrar sem nunca chegar a semear? Ficará ele o tempo todo a abrir sulcos na terra sem nunca vir a plantar? 25Não será que depois de nivelar o solo, acabará por plantar sementes, os grãos de nigela e depois os de cominho, o trigo, o milho miúdo e a cevada, nos regos convenientes, e o centeio nas margens? 26Ele bem sabe o que deve fazer, porque é Deus quem o ensina e lhe faz ver como são as coisas.

27Ele não debulha todos os grãos da mesma maneira. Um malho nunca é usado sobre a ervilhaca; bate-se antes com uma vara. Não se passa uma roda debulhadora sobre cominhos; sacodem-se antes, levemente, com um pau. 28O trigo esmiuça-se facilmente, por isso, não se trilha continuamente. 29O Senhor dos exércitos é um conselheiro maravilhoso e dá sabedoria ao lavrador.