Profeție împotriva Ierusalimului
1O rostire cu privire la Valea Vedeniei.
Ce vreți să arătați, de v‑ați urcat
cu toții pe acoperișuri,
2oraș plin de zarvă,
cetate gălăgioasă și plină de dezmăț?
Cei uciși dintre ai tăi n‑au fost răpuși de sabie,
nu au murit în luptă.
3Toți conducătorii tăi au fugit împreună,
însă au fost prinși fără să se folosească arcul.
Toți dintre ai tăi care au fost găsiți, au fost capturați împreună,
deși fugiseră departe.
4De aceea am zis: „Întoarceți‑vă privirile de la mine!
Lăsați‑mă să vărs lacrimi amare!
Nu vă grăbiți să mă mângâiați
pentru distrugerea fiicei poporului meu!“
5Căci este o zi de învălmășeală,
de călcat în picioare și de groază
din partea Stăpânului, Domnul Oștirilor, în Valea Vedeniei,
o zi de surpare a zidului
și de zbierat la munți.
6Elamul își poartă tolba cu săgeți,
înaintând cu care de luptă, oameni, călăreți,
iar Chirul își dezvelește scutul.
7Văile tale cele mai alese sunt pline de care,
iar călăreții stau pregătiți de luptă la porțile cetății.
8El înlătură scutul lui Iuda.
În acea zi, ai căutat după arme în Palatul Pădurii.
9Ați văzut că spărturile Cetății lui David sunt multe
și ați adunat apele Iazului de Jos.
10Ați numărat casele Ierusalimului
și ați dărâmat casele pentru a fortifica zidul.
11Între cele două ziduri ați făcut un rezervor
pentru apele iazului cel vechi,
dar nu ați privit spre Cel Ce l‑a făcut
și nu v‑ați uitat la Cel Ce l‑a întocmit din vechime.
12În ziua aceea, Stăpânul, Domnul Oștirilor,
v‑a chemat să plângeți și să vă jeliți,
să vă smulgeți părul și să vă îmbrăcați în sac.
13Dar iată, dimpotrivă, la voi a fost veselie și petrecere,
au fost boi tăiați și oi înjunghiate!
S‑a mâncat carne, s‑a băut vin și s‑a strigat:
„Să mâncăm și să bem,
căci mâine vom muri!“
14Domnul Oștirilor mi S‑a descoperit, spunându‑mi: „Această nelegiuire a voastră nu va fi ispășită până veți muri“, zice Stăpânul, Domnul Oștirilor.
15Așa vorbește Stăpânul, Domnul Oștirilor:
„Du‑te la acel administrator,
la Șebna, care răspunde de palat, și spune‑i:
16«Ce drept ai tu aici și pe cine ai tu pe aceste locuri,
de ți‑ai săpat chiar aici un mormânt,
un mormânt săpat pe înălțime,
un loc dăltuit în stâncă?
17Iată! Domnul te va azvârli cu putere17 Lit.: o azvârlitură, omule,
și te va înșfăca cu tărie!17 Sau: și te va înfășura strâns.
18Te va înfășura strâns
și, ca pe o minge, te va arunca
într‑o țară întinsă;
acolo vei muri
și acolo îți vor rămâne carele tale frumoase,
tu, rușinea palatului stăpânului tău!
19Te voi da afară din slujbă
și vei fi doborât de pe poziția ta.»
20În ziua aceea îl voi chema pe robul Meu, pe Eliachim, fiul lui Hilchia, 21îl voi îmbrăca cu tunica ta și‑l voi încinge cu cingătoarea ta, iar autoritatea ta i‑o voi da lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului și pentru Casa lui Iuda. 22Voi așeza cheia Casei lui David pe umărul lui. Ce va deschide el, nimeni nu va închide, iar ce va închide, nimeni nu va deschide! 23Îl voi împlânta ca pe un țăruș într‑un loc sigur și va fi un scaun de onoare pentru casa tatălui său. 24Vor sprijini pe el toată gloria casei tatălui său: urmașii și vlăstarii, orice vas mic, de la castroane până la urcioare.
25În ziua aceea, zice Domnul Oștirilor, țărușul împlântat în loc sigur va fi scos. Va fi tăiat și va cădea, iar povara care era pe el va fi doborâtă“, căci Domnul a vorbit.
Ang Mensahe tungkol sa Jerusalem
1Ang mensaheng itoʼy tungkol sa Lambak ng Pangitain.22:1 Lambak ng Pangitain: Maaaring ang Jerusalem.
Ano ang nangyayari? Bakit kayo umaakyat sa mga bubong? 2Nagkakagulo at nagsisigawan ang mga tao sa bayan. Ang mga namatay sa inyo ay hindi sa digmaan namatay. 3Ang lahat ninyong pinuno ay nagsitakas at nahuli nang walang kalaban-laban. Ang ilan sa inyo ay tumangkang tumakas, pero nahuli pa rin. 4Hayaan ninyo akong umiyak para sa aking mga kababayan na namatay. Huwag ninyo akong aliwin. 5Sapagkat itinakda ng Panginoong Dios na Makapangyarihan ang araw na ito ng pagkakagulo, pagtatakbuhan, at pagkalito ng mga tao sa Lambak ng Pangitain. Ang mga pader nito ay nagbabagsakan at ang sigawan ng mga tao ay dinig hanggang sa kabundukan. 6Sumasalakay ang mga sundalo ng Elam na sakay ng mga kabayo at may mga pana. Ang mga sundalo ng Kir ay sumasalakay din na may mga hawak na kalasag. 7Pinapalibutan nila ang inyong mga lambak na sagana sa ani, at nagtitipon-tipon sila sa mga pintuan ng inyong lungsod. 8Nakuha na nila ang mga pangproteksyon ng Juda.
Kumuha kayo ng mga sandata sa taguan nito. 9Tiningnan ninyo ang mga pader ng Lungsod ni David upang malaman ninyo kung nasaan ang mga sira nito. Nag-imbak kayo ng tubig sa imbakan sa ibaba. 10Tiningnan ninyo ang mga bahay sa Jerusalem at giniba ang ilan para gamitin ang mga bato sa pag-aayos ng nagibang pader ng lungsod. 11Gumawa kayo ng imbakan ng tubig sa pagitan ng dalawang pader, at itoʼy pinuno ninyo ng tubig mula sa dating imbakan. Pero hindi ninyo naisip ang Dios na siyang nagplano nito noong una pa at niloob niya na mangyari ito.
12Nanawagan sa inyo ang Panginoong Dios na Makapangyarihan na kayoʼy magdalamhati, umiyak, magpakalbo at magsuot ng damit na panluksa22:12 damit na panluksa: sa Hebreo, sakong damit. bilang tanda ng inyong pagsisisi. 13Sa halip, nagdiwang kayo at nagsaya. Nagkatay kayo ng mga baka at tupa, at nagkainan at nag-inuman. Sabi ninyo, “Magpakasaya tayo, kumain tayoʼt uminom, dahil baka bukas, mamamatay na tayo.”
14Sinabi sa akin ng Panginoong Makapangyarihan na hindi niya kayo patatawarin sa kasalanang ito habang kayoʼy nabubuhay.
Ang Mensahe para kay Shebna
15Inutusan ako ng Panginoong Dios na Makapangyarihan na puntahan ko si Shebna na katiwala ng palasyo, at sabihin sa kanya, 16“Sino ka ba para humuhukay sa gilid ng bundok para gumawa ng libingang kasama ng mga bayani? Sino ang nagbigay sa iyo ng pahintulot na gawin ito? 17Mag-ingat ka! Kahit na ikaw ay makapangyarihan, huhulihin ka at itatapon ng Panginoon. 18Bibilugin ka niya na parang bola at itatapon sa maluwang na lupain. Doon ka mamamatay at doon din mawawasak ang mga karwaheng ipinagmamalaki mo. Nagdulot ka ng kahihiyan sa iyong amo. 19Sinasabi pa ng Panginoon sa iyo, ‘Paaalisin kita sa iyong katungkulan. 20Sa araw na iyon, tatawagin ko ang lingkod kong si Eliakim na anak ni Hilkia. 21Ipapasuot ko sa kanya ang damit mong pang-opisyal pati ang iyong sinturon, at ibibigay ko sa kanya ang kapangyarihan mo. Siya ang magiging pinakaama ng mga taga-Jerusalem at taga-Juda. 22Ibibigay ko sa kanya ang susi ng kaharian ni David. Kapag binuksan niya ang pintuan, walang makapagsasara nito, at kapag sinarhan niya walang makapagbubukas nito. 23Palalakasin ko siya sa kanyang katungkulan na parang matibay na sabitan sa dingding, at magbibigay siya ng karangalan sa kanyang pamilya. 24At ang buo niyang pamilya at mga kamag-anak ay aasa sa kanya. Para siyang sabitan na pinagsasabitan ng sari-saring maliliit na lalagyan mula sa tasa hanggang sa mga palayok. 25Sa araw na iyon kapag marami na ang nakasabit sa kanya, mahuhulog siya at mawawasak ang lahat ng nakasabit sa kanya. Mangyayari nga ito dahil ako, ang Panginoon, ang nagsasabi nito.’ ”
