Profeție împotriva Damascului
1O rostire cu privire la Damasc.
„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate,
ci va ajunge doar un morman de ruine.
2Cetățile Aroerului vor fi abandonate,
lăsate turmelor care se vor culca acolo;
și nu va fi nimeni care să le sperie.
3Efraim va fi lăsat fără fortăreață,
iar Damascul fără suveranitate.
Rămășița lui Aram va fi ca gloria fiilor lui Israel,“
zice Domnul Oștirilor.
4„În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită,
iar grăsimea trupului său se va usca.
5Va fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne,
culegând spicele cu mâna lui;
va fi ca atunci când cineva strânge spicele în valea Refaim.
6Totuși, câteva spice vor mai rămâne,
la fel ca la scuturatul măslinului:
două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri,
patru, cinci pe crengile roditoare“,
zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.
7În ziua aceea, oamenii se vor uita la Creatorul lor
și își vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.
8Nu se vor mai uita la altarele
făcute de mâinile lor
și nu vor mai privi la așerele8 Ebr.: așerim, simboluri din lemn ale zeiței canaanite Așera sau ale zeiței Aștoret (numită în greacă Astarte), împlântate pe o înălțime, sub un copac umbros, alături de un altar. Sau stâlpi sacri; crânguri sacre.
și la altarele pentru tămâiere pe care le‑au făurit degetele lor.
9În ziua aceea, cetățile lor fortificate vor fi ca niște locuri abandonate tufișurilor și crângurilor, părăsite în fața fiilor lui Israel. Totul va fi o pustie!
10Și aceasta pentru că L‑ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale
și nu ți‑ai adus aminte de Stânca locului tău de scăpare.
De aceea, deși sădești plante plăcute
și plantezi ramuri de viță străină,
11deși în ziua în care îi plantezi,
le și faci să crească11 Sau: îi împrejmuiești cu un gard.,
și în dimineața în care arunci sămânța,
o și faci să înflorească,
totuși secerișul va fi luat
într‑o zi de boală și de durere de nevindecat.
12Vai, un tumult de popoare multe,
care urlă ca valurile mării!
Vai, un vuiet de noroade,
care vuiesc ca niște ape vijelioase!
13Noroadele vuiesc ca niște ape vijelioase,
dar El le ceartă;
ele fug departe,
duse de vânt ca pleava de pe dealuri
și ca iarba dusă de furtună.
14Seara, teroare!
Până dimineața, ei nu mai sunt.
Aceasta este partea celor ce ne jupoaie
și sorțul celor ce ne jefuiesc.
Ang Mensahe Tungkol sa Damascus
1Ang mensaheng itoʼy tungkol sa Damascus:17:1 Damascus: Ang Damascus ay kabisera ng Aram at kumakatawan sa bansang Aram. “Makinig kayo! Ang Damascus ay hindi na magiging lungsod dahil magigiba ito. 2Wala nang titira sa lungsod ng Aroer. Magiging pastulan na lamang ito ng mga hayop, at walang gagambala sa kanila roon. 3Mawawasak ang mga napapaderang mga lungsod ng Israel,17:3 Israel: sa Hebreo, Efraim. Isa ito sa mga tawag sa kaharian ng Israel. at mawawala ang kapangyarihan ng Damascus. Ang sasapitin ng mga matitira sa Aram17:3 Aram: o, Syria. ay katulad ng sinapit ng mga taga-Israel. Ako, ang Panginoong Makapangyarihan, ang nagsasabi nito.
4“Pagdating ng araw na iyon, mawawala na ang kapangyarihan ng Israel, at ang kanyang kayamanan ay mapapalitan ng kahirapan. 5Matutulad siya sa taniman ng mga butil na ginapas na ng mga nag-aani, tulad ng taniman sa Lambak ng Refaim pagkatapos ng anihan. 6Iilan lang ang matitira sa kanyang mga mamamayan. Matutulad siya sa puno ng olibo pagkatapos pitasin ang mga bunga. Maaaring dalawa o tatlo lamang ang bungang matitira sa pinakamataas na mga sanga, at apat o limang bunga sa ibang mga sanga. Ako, ang Panginoong Dios ng Israel, ang nagsasabi nito.”
7Sa araw na iyon, lalapit na ang mga tao sa lumikha sa kanila, sa Banal na Dios ng Israel. 8Hindi na nila papansinin ang mga altar na sila mismo ang gumawa. Hindi na rin nila papansinin ang mga posteng simbolo ng diosang si Ashera, pati ang mga altar na pinagsusunugan nila ng insenso na gawa rin lang ng kanilang mga kamay. 9Sa araw na iyon, ang matitibay nilang lungsod ay mawawasak at iiwan na lang nila, katulad ng mga lungsod ng mga Amoreo at Hiveo17:9 mga lungsod ng mga Amoreo at Hiveo: Ito ang nasa Septuagint. Sa Hebreo, sa kakahuyan at kasukalan. na iniwan ng mga ito nang dumating ang mga Israelita.
10Kinalimutan ninyo ang Dios na inyong Tagapagligtas at Bato na kanlungan. Kaya kahit na magtanim kayo ng magagandang klaseng tanim, katulad ng ubas na galing sa ibang lugar, 11at kahit na tumubo ito at mamulaklak sa araw din na inyong itinanim, wala kayong makukuhang bunga. Nagpagod lang kayo at naghirap.
12Tingnan nʼyo! Nagkakagulo ang napakaraming tao mula sa mga bansa. Ang ingay nila ay parang ugong ng malalaking alon. 13Pero kahit na katulad sila ng malalaking alon na umuugong, tatakas sila kapag sinaway sila ng Dios. Matutulad sila sa ipa sa mga burol na ipinapadpad ng hangin at ng dayaming tinatangay ng ipu-ipo. 14Sa gabiʼy naghahasik sila ng lagim, pero kinaumagahan nilipol sila. Iyan ang mangyayari sa mga sumasalakay sa atin at mananamsam ng mga ari-arian natin.
