Profeție împotriva Damascului
1O rostire cu privire la Damasc.
„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate,
ci va ajunge doar un morman de ruine.
2Cetățile Aroerului vor fi abandonate,
lăsate turmelor care se vor culca acolo;
și nu va fi nimeni care să le sperie.
3Efraim va fi lăsat fără fortăreață,
iar Damascul fără suveranitate.
Rămășița lui Aram va fi ca gloria fiilor lui Israel,“
zice Domnul Oștirilor.
4„În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită,
iar grăsimea trupului său se va usca.
5Va fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne,
culegând spicele cu mâna lui;
va fi ca atunci când cineva strânge spicele în valea Refaim.
6Totuși, câteva spice vor mai rămâne,
la fel ca la scuturatul măslinului:
două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri,
patru, cinci pe crengile roditoare“,
zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.
7În ziua aceea, oamenii se vor uita la Creatorul lor
și își vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.
8Nu se vor mai uita la altarele
făcute de mâinile lor
și nu vor mai privi la așerele8 Ebr.: așerim, simboluri din lemn ale zeiței canaanite Așera sau ale zeiței Aștoret (numită în greacă Astarte), împlântate pe o înălțime, sub un copac umbros, alături de un altar. Sau stâlpi sacri; crânguri sacre.
și la altarele pentru tămâiere pe care le‑au făurit degetele lor.
9În ziua aceea, cetățile lor fortificate vor fi ca niște locuri abandonate tufișurilor și crângurilor, părăsite în fața fiilor lui Israel. Totul va fi o pustie!
10Și aceasta pentru că L‑ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale
și nu ți‑ai adus aminte de Stânca locului tău de scăpare.
De aceea, deși sădești plante plăcute
și plantezi ramuri de viță străină,
11deși în ziua în care îi plantezi,
le și faci să crească11 Sau: îi împrejmuiești cu un gard.,
și în dimineața în care arunci sămânța,
o și faci să înflorească,
totuși secerișul va fi luat
într‑o zi de boală și de durere de nevindecat.
12Vai, un tumult de popoare multe,
care urlă ca valurile mării!
Vai, un vuiet de noroade,
care vuiesc ca niște ape vijelioase!
13Noroadele vuiesc ca niște ape vijelioase,
dar El le ceartă;
ele fug departe,
duse de vânt ca pleava de pe dealuri
și ca iarba dusă de furtună.
14Seara, teroare!
Până dimineața, ei nu mai sunt.
Aceasta este partea celor ce ne jupoaie
și sorțul celor ce ne jefuiesc.
Реч за Дамаск
1Пророштво против Дамаска:
„Гле, Дамаск ће престати да буде град,
и постаће гомила крхотина.
2Његови градови око Ароира
биће за стада и лежаће,
и неће бити застрашитеља.
3Јефремово племе изгубиће утврђење,
и Дамаск царство;
а остатку Арама ће се догодити
што и слави потомака Израиљевих –
говори Господ над војскама.
4И биће у дан онај: смањиће се слава Јаковљева
и спласнуће им сало на телу.
5И биће као кад жетелац жање жито,
и рука му класје хвата;
као кад се скупља класје
у рефаимској долини –
6само ће пабирци остати;
или као кад се маслина отресе:
две-три зреле на врху горње гране,
четири-пет на гранама дрвета –
говори Господ, Бог Израиљев.“
Окончање идолопоклонства
7У дан онај човек ће погле́дати свога Саздатеља,
и управиће очи своје према Светитељу Израиљеву.
8Неће више погле́дати на жртвенике,
на дело својих руку; неће више гледати
шта његови прсти начинише:
Аштартине ступове и стубове у част Сунца.
Против идолских вртова
9У дан онај утврђени градови његови ће бити као остављени у шуми, као горња грана што је оставише пред потомцима Израиљевим; и биће пустошење.
10Зато што си заборавио Бога који те спасава,
и ниси се сетио Стене која ти даје снагу;
зато садиш љупке садове,
и калемиш туђинске младице;
11у дан кад их посадиш, оне израсту,
а ујутру твоје саднице су бокор;
али жетва одлете у дан невоље,
у дан бола коме лека нема.
Најезда многих народа
12Јао, бука многих народа,
буче као што бучи море;
шум светине која шуми
као силне воде што шуморе.
13Народи шуморе као силне воде што шуморе,
али кад им он запрети, они беже далеко,
и развејани као плева по горама на ветру,
као вртложићи пред вихором.
14Дође вече, ето страха;
пре сванућа њега више нема.
Тако пролазе они који нас плене,
и коб је оних који нас пљачкају.
