1Strigă! Îți va răspunde cineva?
Spre care dintre cei sfinți te vei întoarce?
2Mânia îl omoară pe nebun,
iar aprinderea îl ucide pe cel nesăbuit.
3L‑am văzut pe cel nebun prinzând rădăcini
și imediat i‑am blestemat locuința.
4Copiii săi sunt departe de a fi în siguranță,
sunt zdrobiți la poartă
și nu este nimeni să‑i scape.
5Cel flămând îi mănâncă secerișul,
adunându‑l chiar dintre spini,
iar cel însetat râvnește bogăția lui.
6Pentru că nenorocirea nu iese din țărână
și necazul nu răsare din pământ.
7Totuși, omul este născut pentru necaz,
după cum scânteia este născută pentru zbor.
8În ce mă privește, eu Îl voi căuta pe Dumnezeu
și lui Dumnezeu Îi voi spune cauza mea.
9El face lucruri mari și nepătrunse,
minuni fără număr.
10El dă ploaie pe fața pământului
și trimite ape pe câmpie.
11Îi înalță pe cei smeriți
și celor în necaz le dă siguranță.
12El strică planurile celor vicleni
și astfel mâinile lor nu au succes.
13El îi prinde pe cei înțelepți în viclenia lor,
iar planurile celor înșelători sunt zădărnicite.
14Ziua sunt în întuneric,
iar la amiază bâjbâie ca în timpul nopții.
15Îl scapă pe nevoiaș de sabia gurii lor
și din mâna celui puternic.
16Astfel, cel sărac are speranță,
iar nedreptății i se închide gura.
17Iată, ferice de omul pe care‑l mustră Dumnezeu!
Prin urmare, nu disprețui disciplinarea Celui Atotputernic17 Ebr.: Șadai [peste tot în carte].!
18El rănește, însă tot El leagă rana,
El zdrobește, însă tot mâna Sa vindecă.
19Din șase necazuri te va scăpa
și nici în al șaptelea nu te va atinge niciun rău.
20Te va scăpa de la moarte în timp de foamete
și de lovitura sabiei în timp de război.
21Vei fi adăpostit de biciul limbii
și nu te vei teme când va veni nenorocirea.
22Vei râde înaintea nenorocirii și a foametei
și nu te vei teme de vietățile pământului.
23Pentru că vei face legământ cu pietrele câmpului,
și vietățile câmpului vor fi în pace cu tine.
24Îți vei ști cortul în siguranță
și, când îți vei căuta lucrurile, nu vei găsi nimic lipsă.
25Vei ști că sămânța ta va fi numeroasă,
și odraslele tale vor fi ca iarba pământului.
26Vei intra în mormânt încă în putere,
ca un snop de grâu treierat la vremea lui.
27Iată că noi am cercetat aceasta și așa este!
Ascultă și să știi aceasta pentru tine însuți!“
Unterwirf dich Gott!
1»Klag nur, Hiob!
Aber meinst du, dich hört jemand?
An welchen Engel willst du dich denn wenden?
2Wer sich Gott in blinder Wut entgegenstellt
und in seiner Dummheit aufbegehrt, der bringt sich um!
3Ich sah solche Leute in Glück und Frieden leben,
dann aber verfluchte ich ihr Hab und Gut.
4Ohne jede Hilfe standen ihre Kinder da;
niemand verteidigte sie,
als sie vor Gericht verurteilt wurden.
5Über die Ernte dieser Narren machten sich die Hungrigen her –
selbst aus den Dornenhecken rissen sie die Halme heraus
und stürzten sich gierig auf all ihren Reichtum.
6Unheil wächst nicht auf dem Acker,
und Mühsal schießt nicht aus der Erde empor.
7Nein, von Geburt an gehört zum Menschsein die Mühe,
so wie zum Feuer die Funken gehören.
8Ich an deiner Stelle würde mich an Gott wenden
und ihm meinen Rechtsfall vortragen.
9Was Gott tut, ist groß und gewaltig,
niemand kann es begreifen;
seine Wunder sind unzählbar.
10Er lässt Regen fallen,
und die Felder werden reich getränkt.
11Wer klein und unbedeutend ist, den macht er groß;
die Trauernden können sich wieder freuen,
weil er sie rettet.
12Die Pläne verschlagener Menschen vereitelt er,
so dass ihnen gar nichts gelingt.
13Er fängt die Klugen mit ihrer eigenen Klugheit,
und ihre Machenschaften durchkreuzt er.
14Am helllichten Tage tappen sie umher,
als wäre es stockdunkle Nacht.
15Gott hilft dem Armen aus der Gewalt der Mächtigen
und schützt ihn vor ihren erbarmungslosen Worten.
16Er gibt den Armen wieder Hoffnung
und bringt die Ungerechtigkeit zum Schweigen.
17Glücklich ist der Mensch, den Gott zurechtweist!
Der Allmächtige will dich erziehen!
Sträube dich nicht!
18Er schlägt dich zwar, doch er heilt auch wieder;
er verbindet alle Wunden, die er dir zufügt.
19Bricht ein Unglück herein, so wird er dich retten;
jedes Mal bleibst du vom Untergang verschont.
20In der Hungersnot erhält er dich am Leben,
und im Krieg bewahrt er dich vor gewaltsamem Tod.
21Er beschützt dich vor übler Nachrede,
die wie Peitschenhiebe verletzt.
Du musst nicht befürchten,
dass dein Besitz verwüstet wird.
22Verderben und Hungersnot lachst du aus,
und vor den wilden Tieren hast du keine Angst.
23Steine werden den Ertrag deines Ackers nicht mindern,5,23 Wörtlich: Dein Bund wird sein mit den Steinen auf dem Feld.
und die Raubtiere werden dich nicht angreifen.
24In Ruhe und Frieden kannst du in deinem Haus leben,
und schaust du nach deinem Hab und Gut, so fehlt nichts.
25Kinder und Enkel wirst du sehen,
so zahlreich wie die Blumen auf dem Feld.
26Du bleibst rüstig bis ins hohe Alter,
und wenn du einst begraben wirst, gleichst du dem Korn,
das erst in voller Reife geerntet wird.
27Das alles haben wir erforscht.
Du kannst uns glauben, es ist wahr!
Nun richte dich danach!«
