1În fața acestor lucruri, inima îmi tremură
și saltă din locul ei.
2Ascultați! Ascultați tunetul glasului Său
și bubuitul care iese din gura Sa!
3Își desfășoară fulgerul sub cerul întreg
și‑l trimite până la marginile pământului.
4Apoi se aude vuietul glasului Său;
El tună cu glasul Său măreț.
Când I se aude glasul,
El nu oprește fulgerele.
5Vocea lui Dumnezeu tună într‑un mod minunat
El face fapte mărețe, iar noi nu cunoaștem totul.
6El spune zăpezii: «Cazi pe pământ!»
și ploii: «Fii o ploaie puternică!»
7El pecetluiește mâna oricărui om,
pentru ca toți oamenii să cunoască lucrarea Lui.
8Atunci vietățile se duc la adăpostul lor
și rămân în vizuinile lor.
9Vijelia iese din odaia sa,
și frigul din vânturile cele năprasnice.
10Suflarea lui Dumnezeu face gheața
și îngheață apele mari.
11El încarcă norii grei cu umezeală;
împrăștie norii cu fulgerul Său.
12Ei se întorc de jur împrejur, după îndrumările Lui,
ca să facă tot ce le poruncește pe fața pământului locuit.
13El îi folosește ca pe o nuia,
sau pentru pământul Său, sau din dragoste13 Vezi nota de la 10:12..
14Iov, ia aminte la aceasta!
Stai și cugetă la minunile lui Dumnezeu!
15Știi tu cum conduce Dumnezeu norii
și cum face să strălucească fulgerul norului Său?
16Știi tu cum plutesc norii?
Înțelegi tu minunile Celui Desăvârșit în cunoaștere,
17tu, ale cărui haine sunt fierbinți,
când pământul tace din cauza vântului de sud?
18Poți tu să întinzi cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
19«Fă‑ne cunoscut ce să‑I spunem!
Din cauza întunericului nu ne putem aranja cuvintele.»
20I Se va spune că eu voi vorbi?
Ar vorbi un om doar ca să fie înghițit?
21Acum, ei nu pot privi
cum strălucește soarele în ceruri,
după ce vântul le‑a înseninat.
22Din nord vine aurora22 Lit.: aur;
împrejurul lui Dumnezeu este o splendoare de temut.
23Pe Cel Atotputernic nu‑l putem găsi.
El este măreț în putere,
dar judecata și abundența dreptății
El nu le asuprește.
24De aceea oamenii se tem de El;
El nu Se uită la cei înțelepți în inimă.“
La grandeur de l’œuvre de Dieu
1A ce spectacle mon cœur tremble
et il bat à tout rompre.
2Ecoutez, écoutez ╵le fracas de sa voix,
et tous ces grondements ╵qui sortent de sa bouche
3et vont rouler ╵dans toute l’étendue du ciel.
Et ses éclairs atteignent ╵les confins de la terre.
4Puis une voix rugit : ╵il fait tonner ╵sa voix majestueuse,
il ne retient plus ses éclairs ╵lorsqu’on entend sa voix.
5Oui, sa voix tonne ╵de façon extraordinaire,
il fait de grandes choses ╵dépassant notre entendement.
6Car il dit à la neige ╵de tomber sur la terre,
et il commande aux pluies, ╵même aux pluies torrentielles.
7Il paralyse ainsi ╵l’activité humaine,
afin que tous les hommes sachent ╵que c’est bien là son œuvre.
8Les animaux eux-mêmes ╵se terrent dans leurs gîtes
et ils s’abritent ╵au fond de leurs tanières.
9Des profondeurs australes ╵surgit un ouragan,
et des vents d’aquilon ╵amènent la froidure.
10Sous le souffle de Dieu, ╵l’eau se transforme en glace,
les étendues liquides ╵se figent en un bloc.
11Il charge les nuages ╵d’humidité,
et répand ses éclairs ╵à travers les nuées.
12Sa main les fait tourbillonner, ╵tournoyer selon ses desseins,
afin qu’ils exécutent ╵tout ce qu’il leur commande
sur la face du monde.
13S’agit-il de frapper ╵la terre du bâton
ou de lui témoigner ╵de la bonté ? ╵Ce sont eux qu’il délègue.
14Ecoute cela, Job,
arrête-toi, et réfléchis ╵aux merveilles de Dieu.
15Sais-tu comment ╵Dieu contrôle ces choses,
comment il fait jaillir ╵l’éclair de ses nuages ?
16Sais-tu comment les nues ╵conservent l’équilibre ?
Ce sont là les merveilles ╵de celui dont la science ╵atteint la perfection.
17Toi dont les habits sont trop chauds,
lorsque languit la terre ╵sous le vent du midi,
18peux-tu aider Dieu à étendre ╵la voûte des nuées
et la rendre solide ╵pareille à un miroir ╵coulé dans le métal37.18 Dans Dt 28.23, le ciel de bronze (nous dirions : de plomb) représente une canicule très forte. ?
19Pourrais-tu nous faire savoir ╵ce que nous lui dirons ?
Nous ne pourrons argumenter : ╵tout est obscur pour nous.
20Quand je prends la parole, ╵doit-on l’en avertir ?
Faut-il qu’on le mette au courant ╵pour qu’il soit informé ?
21Soudain disparaît la lumière, ╵cachée par les nuages,
mais, dès qu’un vent se lève, ╵ceux-ci sont balayés.
22Du septentrion vient ╵une lueur dorée,
autour de Dieu rayonne ╵un éclat redoutable.
23Il est le Tout-Puissant, ╵nous ne pouvons l’atteindre.
Il est grand en puissance
ainsi qu’en équité ;
pleinement juste, ╵il n’opprime personne37.23 Autre traduction : il n’opprime pas celui qui est pleinement juste..
24Voilà pourquoi les hommes ╵doivent le craindre,
mais lui ne tient pas compte ╵de ceux qui se croient sages.
