1Așadar, Iov, ascultă‑mi cuvintele, te rog,
ia aminte la tot ce‑ți voi spune!
2Iată, sunt gata să‑mi deschid gura;
cuvintele îmi sunt pe vârful limbii.
3Cuvintele mele vin dintr‑o inimă dreaptă,
și buzele mele spun sincer cunoștința.
4Duhul lui Dumnezeu m‑a făcut;
Suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață.
5Răspunde‑mi, dacă poți,
pregătește‑te înaintea mea și stai în picioare!
6Iată, înaintea lui Dumnezeu și eu sunt ca tine,
și eu am fost desprins din lut.
7Nu‑ți fie groază de mine,
nu voi apăsa greu asupra ta.
8Într-adevăr, tu ai vorbit în auzul meu –
am auzit sunetul cuvintelor tale.
9Tu zici: «Sunt curat, fără nelegiuire;
sunt pur, nu este vină în mine.
10Iată că El caută prilejuri împotriva mea,
mă consideră dușman al Lui.
11Îmi pune picioarele în butuci
și îmi urmărește toate căile.»
12Iată, îți răspund că aici n‑ai dreptate,
pentru că Dumnezeu este mai mare decât omul.
13De ce te cerți cu El
pentru că nu răspunde la toate cuvintele omului?
14Căci Dumnezeu vorbește într‑un fel,
sau în două feluri, dar omul nu ia seama.
15Într‑un vis, într‑o vedenie de noapte,
când oamenii sunt cuprinși de un somn adânc,
când ei dorm în patul lor,
16atunci El deschide urechea oamenilor
și pecetluiește mustrarea cu privire la ei,16 Sau: și‑i îngrozește cu o mustrare.
17ca să‑l întoarcă pe om de la faptele lui
și să‑l ferească de mândrie,
18să‑i cruțe sufletul de groapă18, 22, 24, 28, 30 Sau: de mormânt.
și viața de loviturile sabiei.18 Sau: și viața, ca să nu traverseze Râul.
19El este mustrat pe un pat al durerii,
cu o luptă neîncetată în oase,
20așa că vieții lui îi este greață de pâine,
iar sufletului lui îi este greață de mâncarea delicioasă.
21Carnea i se mistuie până când nu se mai vede,
iar oasele lui, care cândva nu se vedeau, rămân goale.
22Sufletul i se apropie de groapă,
și viața sa de cei ce aduc moartea.
23Dar dacă ar fi un înger lângă el, un mijlocitor,
unul dintr‑o mie, care să‑l înștiințeze pe om ce este drept,
24care să arate bunăvoință față de el și să zică:
«Cruță‑l, ca să nu se coboare în groapă;
am găsit un preț de răscumpărare!»,
25atunci carnea lui devine mai fragedă decât în copilărie;
el se întoarce la zilele tinereții sale.
26Se roagă lui Dumnezeu, și El Își arată bunăvoința față de el;
el vede fața Lui, strigând de bucurie,
și Dumnezeu îl face înapoi un om drept.
27Apoi cântă înaintea oamenilor și zice:
«Am păcătuit și am pervertit ce era drept,
dar n‑am primit ce meritam,
28ci El mi‑a răscumpărat sufletul ca să nu se ducă în groapă,
iar viața mea va vedea lumina.»
29Iată, Dumnezeu face toate aceste lucruri omului,
de două, de trei ori,
30pentru a‑i aduce înapoi sufletul din groapă,
ca să fie luminat cu lumina vieții.
31Ia aminte, Iov, și ascultă‑mă!
Taci și voi vorbi!
32Dacă ai ceva de zis, răspunde‑mi!
Vorbește, pentru că vreau să‑ți dau dreptate.
33Dacă nu, ascultă‑mă!
Taci și te voi învăța înțelepciunea!“
1“Karon, Job, pamatia pag-ayo ang tanan kong isulti kanimo. 2Kasultion na kaayo ako; anaa na sa tumoy sa akong dila ang akong isulti. 3Mosulti ako gikan sa matinud-anon kong kasingkasing. Isulti ko ang akong nahibaloan sa kinasingkasing. 4Ang espiritu sa Makagagahom nga Dios maoy naghimo kanako ug naghatag kanakog kinabuhi. 5Tubaga ako, kon makahimo ka. Pangandam sa imong mga katarungan ug barogi kini. 6Sama ra ako kanimo atubangan sa Dios. Giumol usab ako gikan sa yuta. 7Busa ayaw kahadlok kanako o paghunahuna nga lisod-lisoron ko ikaw.
8“Klaro kanako ang imong gipanulti. Miingon ka, 9‘Wala akoy sala; hinlo ako ug inosente. 10Apan nangitag rason ang Dios aron iya akong paantuson. Giisip niya akong iyang kaaway. 11Gikadenahan niya ang akong mga tiil; gibantayan niya ang tanan kong mga lihok.’
12“Apan Job, sayop ka gayod sa imong gisulti. Dili ba nga ang Dios labaw man sa tawo? 13Nan, nganong ginaakusaran mo siya nga wala niya ginatubag ang reklamo sa mga tawo? 14Ang tinuod, nagasulti kanunay33:14 kanunay: o, sa nagkalain-lain nga paagi. ang Dios, apan wala lang makamatikod niini ang tawo. 15-16Nagasulti siya pinaagi sa damgo samtang natulog ug nahinanok ang tawo sa gabii. Mohunghong siya kanila sa mga pasidaan nga makapahadlok kanila. 17Ginahimo niya kini aron moundang ang tawo sa pagpakasala ug pagpasigarbo, 18ug aron maluwas siya gikan sa kamatayon. 19Usahay disiplinahon sa Dios ang tawo pinaagi sa sakit diin mag-antos siya—sama sa walay hupay nga panakit sa kabukogan, 20nga makapawala sa gana sa pagkaon, bisan pag lamian kaayo ang pagkaon. 21Moniwang ang tawo, hangtod manggawas na ang mga bukog. 22Himalatyon na siya ug moadtoay na sa dapit sa mga patay.
23“Apan kon may usa lang sa linibo ka mga anghel nga mopataliwala kaniya ug sa Dios, ug mopahinumdom kaniya kon unsa ang husto ug angayan kaniya,33:23 mopahinumdom… kaniya: o, mosugilon nga matarong siya. 24kaloy-an siya sa Dios.33:24 sa Dios: o, sa anghel. Moingon ang Dios, ‘Luwasa siya sa kamatayon. Nakakita ako ug pantubos kaniya.’ 25Unya mobalik ang maayo niyang lawas. Molig-on siya pag-usab sama niadtong batan-on pa siya. 26Kon mag-ampo siya ngadto sa Dios, motubag ang Dios kaniya. Dawaton siya sa Dios nga malipayon, ug ibalik siya sa Dios sa matarong nga pagkinabuhi. 27Unya mosulti siya sa mga tawo, ‘Nakasala ako, ug naghimog dili maayo, apan wala ko madawat ang silot nga angay unta kanako. 28Giluwas niya ako sa kamatayon, ug padayon akong magkinabuhi.’
29“Oo, kanunay kining gihimo sa Dios ngadto sa tawo. 30Ginaluwas niya ang tawo sa kamatayon aron mabuhi siya. 31Job, pamatia ako pag-ayo. Paghilom lang, ug pasagdi ako nga mosulti. 32Kon may isulti ka pa, sulti lang, kay gusto kong mahibaloan kon tinuod ba nga wala kay sala. 33Apan kon wala kay isulti, hilom lang ug pamati sa akong kaalam.”
