Nouă Traducere În Limba Română

Iov 24

1De ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată?
    De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?
Oamenii mută pietrele de hotar,
    pasc turme pe care le-au furat.
Iau măgarul orfanului,
    iau ca zălog boul văduvei.
Îmbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie
    şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.
Asemenea măgarilor sălbatici din deşert,
    aşa ies cei săraci la lucru
ca să caute hrană,
    iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.
Ei îşi adună nutreţul de pe câmp[a]
    şi culeg struguri în via celui rău.
Îşi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte
    şi fără învelitoare împotriva frigului.
Sunt pătrunşi de ploaia munţilor
    şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.
Orfanul este smuls de la sân,
    iar copilul săracului este luat drept zălog.
10 Neavând haine, umblă goi;
    strâng snopi, dar sunt flămânzi.
11 Zdrobesc măsline între pietre[b],
    calcă struguri, dar suferă de sete.
12 Din cetate se aud gemete de moarte
    şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor …
        Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni[c].
13 Sunt alţii care se răscoală împotriva luminii,
    care nu cunosc căile ei
        şi nu rămân pe cărările ei.
14 Ucigaşul se scoală în amurgul zilei
    şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş,
        iar noaptea fură.
15 Ochii celui adulter pândeşte amurgul;
    el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!»
        şi îşi acoperă faţa.
16 Noaptea sparg case,
    iar în timpul zilei stau închişi.
        Ei nu cunosc lumina.
17 Pentru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă[d],
    sunt prieteni cu spaimele întunecimilor[e].
18 Ei sunt iuţi ca spuma apelor,
    partea lor de pământ este blestemată.
        Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.
19 Aşa cum seceta şi căldura
    sorb apele zăpezii,
        tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.
20 Pântecele mamei îi uită
    şi viermele îi găseşte gustoşi.
Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei.
    Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.
21 Ei pradă femeia fără copii
    şi nu fac nici un bine văduvei.
22 Totuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi;
    când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.[f]
23 El le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi;
    ochii Lui sunt asupra căilor lor.
24 Sunt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec.
    Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi,
        sunt tăiaţi ca spicele de grâu.
25 Dacă nu este aşa, cine poate dovedi că mint
    şi cine-mi poate nimici vorbele?“

Notas al pie

  1. Iov 24:6 Sensul în ebraică al acestui vers este nesigur; posibil: Ei trebuie să culeagă ceea ce pot dintr-un ogor care nu este al lor
  2. Iov 24:11 Sensul termenului în ebraică este nesigur; sau: pe dealurile cu livezi (terasate); sau: între ziduri
  3. Iov 24:12 Sensul termenului în ebraică este nesigur; posibil: nu ia seama la rugăciunile lor
  4. Iov 24:17 Sau: ca umbra morţii
  5. Iov 24:17 Sau: umbrei morţii
  6. Iov 24:22 Sensul în ebraică al celor două versuri este nesigur

The Message

Job 24

An Illusion of Security

11-12 “But if Judgment Day isn’t hidden from the Almighty,
    why are we kept in the dark?
There are people out there getting by with murder—
    stealing and lying and cheating.
They rip off the poor
    and exploit the unfortunate,
Push the helpless into the ditch,
    bully the weak so that they fear for their lives.
The poor, like stray dogs and cats,
    scavenge for food in back alleys.
They sort through the garbage of the rich,
    eke out survival on handouts.
Homeless, they shiver through cold nights on the street;
    they’ve no place to lay their heads.
Exposed to the weather, wet and frozen,
    they huddle in makeshift shelters.
Nursing mothers have their babies snatched from them;
    the infants of the poor are kidnapped and sold.
They go about patched and threadbare;
    even the hard workers go hungry.
No matter how backbreaking their labor,
    they can never make ends meet.
People are dying right and left, groaning in torment.
    The wretched cry out for help
    and God does nothing, acts like nothing’s wrong!

13-17 “Then there are those who avoid light at all costs,
    who scorn the light-filled path.
When the sun goes down, the murderer gets up—
    kills the poor and robs the defenseless.
Sexual predators can’t wait for nightfall,
    thinking, ‘No one can see us now.’
Burglars do their work at night,
    but keep well out of sight through the day.
    They want nothing to do with light.
Deep darkness is morning for that bunch;
    they make the terrors of darkness their companions in crime.

18-25 “They are scraps of wood floating on the water—
    useless, cursed junk, good for nothing.
As surely as snow melts under the hot, summer sun,
    sinners disappear in the grave.
The womb has forgotten them, worms have relished them—
    nothing that is evil lasts.
Unscrupulous,
    they prey on those less fortunate.
However much they strut and flex their muscles,
    there’s nothing to them. They’re hollow.
They may have an illusion of security,
    but God has his eye on them.
They may get their brief successes,
    but then it’s over, nothing to show for it.
Like yesterday’s newspaper,
    they’re used to wrap up the garbage.
You’re free to try to prove me a liar,
    but you won’t be able to do it.”