1De ce nu hotărăște Cel Atotputernic vremuri pentru judecată?
De ce așteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?
2Oamenii mută hotarele,
iau turme cu forța și apoi le pasc.
3Iau măgarul orfanului,
iau drept garanție boul văduvei.
4Îmbrâncesc de pe cale pe cei nevoiași
și silesc pe toți săracii țării să se ascundă.
5Iată, ca măgarii sălbatici în pustie,
așa ies aceștia la lucru.
Ei caută hrană;
în deșert este mâncare pentru copii.
6Culeg pe câmp nutrețul lui6 Sensul acestui vers este nesigur. Posibil: Ei adună ceea ce nu este al lui.
și răscolesc via celui rău.
7Înnoptează goi, lipsiți de îmbrăcăminte
și fără învelitoare împotriva frigului.
8Sunt pătrunși de ploaia munților
și se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.
9Orfanul este smuls de la sân,
iar copilul săracului este luat drept garanție.
10Neavând haine, umblă goi;
strâng snopi, dar sunt flămânzi.
11Extrag ulei între șirurile lor de măslini11 Sensul termenului ebraic este nesigur. Sau: între terasele lor; sau între zidurile lor.,
calcă teascurile, dar le este sete.
12Bărbații din cetate gem,
și sufletele celor înjunghiați strigă după ajutor,
dar Dumnezeu nu ia seama la nenorocire.
13Sunt alții care se răzvrătesc împotriva luminii,
care nu cunosc căile ei
și nu rămân pe cărările ei.
14Ucigașul se scoală când se ivește lumina
și omoară pe cel sărac și nevoiaș,
iar în timpul nopții este ca un hoț.
15Ochii celui adulter pândesc amurgul, zicând:
«Nimeni nu mă va vedea!»
și își acoperă fața.
16Ei sparg case pe întuneric,
iar în timpul zilei stau închiși.
Ei nu cunosc lumina.
17Căci pentru toți aceștia, dimineața este o umbră a morții,
deoarece sunt prieteni cu spaimele umbrei morții.
18Ei sunt iuți ca spuma apelor,
partea lor de pământ este blestemată.
Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.
19Seceta și căldura
înhață apele zăpezii,
iar Locuința Morților îi înhață pe cei ce‑au păcătuit.
20Pântecul mamei îi uită
și viermele îi găsește gustoși.
Nimeni nu‑și mai aduce aminte de ei.
Astfel, nedreptatea este zdrobită ca un copac.
21Ei pradă femeia fără copii
și nu fac niciun bine văduvei.
22Totuși, prin puterea Sa, El îi înlătură pe cei măreți;
când Se ridică El, ei nu se mai încred în viața lor.
23El le dă siguranță și sunt sprijiniți;
ochii Lui sunt asupra căilor lor.
24Sunt înălțați pentru puțină vreme, dar apoi trec.
Sunt doborâți și adunați ca toți ceilalți;
sunt tăiați ca spicele de grâu.
25Dacă nu este așa, cine poate dovedi că mint
și cine‑mi poate nimici vorbele?“
1“어째서 하나님이 심판의 시기를 정하지 않으시는가? 어째서 그를 아는 자들이 그 날을 헛되게 기다리는가?
2사람들은 24:2 암시됨.한 치의 땅이라도 더 차지하겠다고 경계석을 옮기며 양떼를 훔쳐가 기르고
3고아의 나귀를 끌어가며 빚을 갚지 않는다고 과부의 소를 담보물로 잡아 두고
4가난한 자들을 길거리에서 몰아내니 세상의 가난한 자들이 다 숨을 곳을 찾는구나.
5그들이 사막의 들나귀처럼 나가서 열심히 먹을 것을 찾지만 그들의 자녀들이 먹을 음식을 주는 곳은 광야뿐이다.
6그들은 남의 밭에서 곡식을 베고 악인의 포도밭에서 포도를 따며
7입을 것과 덮을 것이 없어서 온 밤을 추위에 떨면서 맨몸으로 보내고
8집이 없이 산중에서 소나기를 맞으며 바위 곁에서 웅크리고 있다.
9악한 사람들이 아버지가 없는 아이를 그 어머니 품에서 빼앗아 가며 가난한 자의 아이를 담보로 잡는다.
10그래서 그들은 입을 것이 없어 벌거벗고 다니며 곡식단을 나르면서도 굶주리고
11기름을 짜면서도 맛보지 못하며 포도주틀을 밟으면서도 갈증을 느낀다.
12성에서 죽어 가는 자들이 신음하며 부상당한 자들이 살려 달라고 부르짖어도 하나님은 못보신 척하는구나.
13“빛을 싫어하는 자들이 있으니 이들은 그 길을 알지 못하고 그 길에 머물러 있지도 않는 자들이다.
14살인하는 자는 새벽에 일어나서 가난한 자를 죽이고 밤에는 도둑질을 하며
15간음하는 자는 해가 저물기를 바라고 ‘아무도 나를 보지 못하겠지’ 하고 자기 얼굴을 가린다.
16도둑은 밤이면 남의 집을 부수고 들어가지만 낮에는 문을 닫고 들어앉아서 빛을 보지 않으려고 한다.
17이들에게는 캄캄한 밤도 아침과 같아서 흑암의 공포에 친숙해진 자들이다.
18“그러나 그들은 물거품처럼 지상에서 사라지고 그들의 땅은 저주를 받을 것이며 그들이 다시는 자기들의 포도밭을 거닐지 못할 것이다.
19가뭄과 더위가 눈을 삼키듯이 24:19 또는 ‘음부가’무덤이 죄인들을 삼켜 버릴 것이며
20그들의 어머니까지도 그들을 잊어버리고 구더기가 그들을 달게 먹을 것이며 다시는 그들을 기억하는 자가 없을 것이니 그들은 나무처럼 꺾어지고 말 것이다.
21그들은 임신하지 못하여 아이를 낳지 못하는 여자를 이용해 먹고 과부에게 선을 행하지 않았다.
22때때로 하나님이 그의 능력으로 부자들을 보존하고 살 수 없는 처지에서도 그들을 살려 주며
23또 그들에게 자신감과 힘을 주시고 여러 가지 면에 그들을 도와주시는 것처럼 보인다.
24그러나 지금은 아주 높아진 것 같아도 그들은 순식간에 다른 사람들처럼 파멸될 것이며 곡식 이삭처럼 베임을 당할 것이다.
25만일 그렇지 않다고 해도 나를 거짓말쟁이라고 지적하거나 내 말이 틀렸다고 주장할 사람이 누구인가?”
