1De ce nu hotărăște Cel Atotputernic vremuri pentru judecată?
De ce așteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?
2Oamenii mută hotarele,
iau turme cu forța și apoi le pasc.
3Iau măgarul orfanului,
iau drept garanție boul văduvei.
4Îmbrâncesc de pe cale pe cei nevoiași
și silesc pe toți săracii țării să se ascundă.
5Iată, ca măgarii sălbatici în pustie,
așa ies aceștia la lucru.
Ei caută hrană;
în deșert este mâncare pentru copii.
6Culeg pe câmp nutrețul lui6 Sensul acestui vers este nesigur. Posibil: Ei adună ceea ce nu este al lui.
și răscolesc via celui rău.
7Înnoptează goi, lipsiți de îmbrăcăminte
și fără învelitoare împotriva frigului.
8Sunt pătrunși de ploaia munților
și se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.
9Orfanul este smuls de la sân,
iar copilul săracului este luat drept garanție.
10Neavând haine, umblă goi;
strâng snopi, dar sunt flămânzi.
11Extrag ulei între șirurile lor de măslini11 Sensul termenului ebraic este nesigur. Sau: între terasele lor; sau între zidurile lor.,
calcă teascurile, dar le este sete.
12Bărbații din cetate gem,
și sufletele celor înjunghiați strigă după ajutor,
dar Dumnezeu nu ia seama la nenorocire.
13Sunt alții care se răzvrătesc împotriva luminii,
care nu cunosc căile ei
și nu rămân pe cărările ei.
14Ucigașul se scoală când se ivește lumina
și omoară pe cel sărac și nevoiaș,
iar în timpul nopții este ca un hoț.
15Ochii celui adulter pândesc amurgul, zicând:
«Nimeni nu mă va vedea!»
și își acoperă fața.
16Ei sparg case pe întuneric,
iar în timpul zilei stau închiși.
Ei nu cunosc lumina.
17Căci pentru toți aceștia, dimineața este o umbră a morții,
deoarece sunt prieteni cu spaimele umbrei morții.
18Ei sunt iuți ca spuma apelor,
partea lor de pământ este blestemată.
Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.
19Seceta și căldura
înhață apele zăpezii,
iar Locuința Morților îi înhață pe cei ce‑au păcătuit.
20Pântecul mamei îi uită
și viermele îi găsește gustoși.
Nimeni nu‑și mai aduce aminte de ei.
Astfel, nedreptatea este zdrobită ca un copac.
21Ei pradă femeia fără copii
și nu fac niciun bine văduvei.
22Totuși, prin puterea Sa, El îi înlătură pe cei măreți;
când Se ridică El, ei nu se mai încred în viața lor.
23El le dă siguranță și sunt sprijiniți;
ochii Lui sunt asupra căilor lor.
24Sunt înălțați pentru puțină vreme, dar apoi trec.
Sunt doborâți și adunați ca toți ceilalți;
sunt tăiați ca spicele de grâu.
25Dacă nu este așa, cine poate dovedi că mint
și cine‑mi poate nimici vorbele?“
1“全能者为何不定下审判的日期？
为何信靠祂的人要空等一场？
2恶人挪移界石，
抢夺羊群去牧养。
3他们牵走孤儿的驴，
强取寡妇的牛作抵押。
4他们把贫民赶离正路，
地上的穷人被迫东躲西藏。
5贫穷的人如荒漠中的野驴，
殷勤觅食，给儿女糊口。
6他们割田间的草料，
摘恶人剩余的葡萄。
7他们整夜赤身露体，
没有被子可以御寒。
8他们被山雨浇透，
只能在岩石下栖身。
9恶人夺去寡母怀中的孤儿，
强取穷人的孩子作抵押，
10使他们赤身露体地流浪，
饿着肚子扛禾捆。
11他们在恶人的橄榄林中榨油，
口干舌燥地在酒池踩踏。
12城中传来垂死之人的呻吟，
受伤者不断呼救，
上帝却置之不理。
13“有人与光明为敌，
不认识光明之道，
也不走光明之路。
14凶手黎明起来，
杀害贫苦的人，
夜晚又去做贼。
15奸夫的眼睛盼着黄昏，
心想，‘没人会看见我’，
并把脸蒙起来。
16盗贼夜间挖墙行窃，
日间躲藏起来，
不想认识光明。
17他们以昼作夜，
熟知黑夜的恐怖。
18“恶人如水上的泡沫。
他们的产业遭咒诅，
他们的葡萄园荒芜。
19阴间吞噬犯罪之人，
如同干热吞噬融雪。
20他们的生母忘记他们，
虫子在他们身上饱餐。
没有人再记得他们，
恶人像树木一样折断。
21他们恶待不育的妇人，
毫不善待寡妇。
22但上帝用大能掳走权贵，
他们再强大也难保性命。
23上帝让他们暂享安逸，
但他们逃不过祂的眼睛。
24他们一时得势，转瞬消逝；
他们沦为卑贱，像其他人一样灭亡，
像麦穗一样被割掉。
25我说的都是实情，谁能否认？
谁能证明我的话是空谈？”
