Al doilea discurs al lui Bildad
1Atunci Bildad șuhitul a răspuns și a zis:
2„Până când veți pune curse cuvintelor?
Veniți‑vă în fire, și apoi vom vorbi!
3De ce suntem considerați ca niște vite?
De ce suntem proști3 Sau: necurați. în ochii voștri?
4Pentru tine, care te sfâșii în mânia ta,
să fie uitat pământul?
Sau să se mute stânca din locul ei?
5Cu siguranță, lumina celui rău se va stinge
și flacăra focului său nu va mai străluci.
6În cortul lui lumina devine întuneric,
se stinge candela deasupra lui.
7Puterea pașilor săi este slăbită.
Propriile‑i planuri îl trântesc la pământ.
8Picioarele îl împing în laț
și umblă deasupra unei capcane.
9O cursă îl prinde de călcâi,
o prinzătoare îl ține tare.
10Un laț îi este ascuns în pământ;
o cursă pentru el este pe cărare.
11Spaime se năpustesc asupra lui din toate părțile
și‑l urmăresc la fiecare pas.
12Puterea lui este slăbită de foame,
nenorocirea este pregătită pentru momentul căderii lui.
13Ele îi mănâncă părți din piele;
întâiul născut al morții îi devorează mădularele.
14Este smuls din siguranța cortului său
și este târât spre împăratul spaimelor.
15În cortul său locuiește focul15 Sau: Nu‑i mai rămâne nimic din cortul său.
și sulful este presărat peste locuința lui.
16Jos i se usucă rădăcinile,
iar sus i se ofilesc ramurile.
17Amintirea lui este ștearsă de pe pământ;
nu mai are niciun nume pe întinderea țării.
18Este tras de la lumină în întuneric
și este alungat din lume.
19El nu mai lasă nici moștenitori, nici urmași în poporul său
și niciun supraviețuitor în locurile unde a locuit.
20Cei din apus sunt înmărmuriți în ziua lui,
iar cei din răsărit sunt cuprinși de groază.
21Așa sunt locuințele celui nedrept,
așa este locul celui ce nu‑L cunoaște pe Dumnezeu.“
بلدد
1فَقَالَ بِلْدَدُ الشُّوحِيُّ: 2«مَتَى تَكُفُّ عَنْ تَرْدِيدِ هَذِهِ الْكَلِمَاتِ؟ تَعَقَّلْ ثُمَّ نَتَكَلَّمُ. 3لِمَاذَا تَعْتَبِرُنَا كَالْبَهِيمَةِ وَحَمْقَى فِي عَيْنَيْكَ؟ 4يَا مَنْ تُمَزِّقُ نَفْسَكَ إِرْباً غَيْظاً، هَلْ تُهْجَرُ الأَرْضُ مِنْ أَجْلِكَ أَمْ تَتَزَحْزَحُ الصَّخْرَةُ مِنْ مَوْضِعِهَا؟
5أَجَلْ! إِنَّ نُورَ الأَشْرَارِ يَنْطَفِئُ وَلَهِيبَ نَارِهِمْ لَا يُضِيءُ. 6يَتَحَوَّلُ النُّورُ إِلَى ظُلْمَةٍ فِي خَيْمَتِهِ، وَيَنْطَفِئُ سِرَاجُهُ عَلَيْهِ. 7تَقْصُرُ خَطْوَاتُهُ الْقَوِيَّةُ وَتَصْرَعُهُ تَدْبِيرَاتُهُ، 8لأَنَّ قَدَمَيْهِ تُوْقِعَانِهِ فِي الشَّرَكِ وَتَطْرَحَانِهِ فِي حُفْرَةٍ، 9يَقْبِضُ الْفَخُّ عَلَى عَقِبَيْهِ وَالشَّرَكُ يَشُدُّ عَلَيْهِ، 10حِبَالَتُهُ مَطْمُورَةٌ فِي الطَّرِيقِ، وَالْمِصْيَدَةُ كَامِنَةٌ فِي سَبِيلِهِ، 11تُرْعِبُهُ أَهْوَالٌ مِنْ حَوْلِهِ وَتُزَاحِمُهُ عِنْدَ رِجْلَيْهِ، 12قُوَّتُهُ يَلْتَهِمُهَا الْجُوعُ النَّهِمُ، وَالْكَوَارِثُ مُتَأَهِّبَةٌ تَتَرَصَّدُ كَبْوَتَهُ. 13يَفْتَرِسُ الدَّاءُ جِلْدَهُ وَيَلْتَهِمُ الْمَرَضُ الأَكَّالُ أَعْضَاءَهُ. 14يُؤْخَذُ مِنْ خَيْمَتِهِ رُكْنِ اعْتِمَادِهِ، وَيُسَاقُ أَمَامَ مَلِكِ الأَهْوَالِ. 15يُقِيمُ فِي خَيْمَتِهِ غَرِيبٌ وَيُذَرُّ كِبْرِيتٌ عَلَى مَرْبِضِهِ. 16تَجِفُّ أُصُولُهُ تَحْتَهُ، وَتَتَبَعْثَرُ فُرُوعُهُ مِنْ فَوْقِهِ. 17يَبِيدُ ذِكْرُهُ مِنَ الأَرْضِ، وَلا يَبْقَى لَهُ اسْمٌ فِيهَا. 18يُطْرَدُ مِنَ النُّورِ إِلَى الظُّلْمَةِ، وَيُنْفَى مِنَ الْمَسْكُونَةِ. 19لَا يَكُونُ لَهُ نَسْلٌ، وَلا عَقِبٌ بَيْنَ شَعْبِهِ، وَلا حَيٌّ فِي أَمَاكِنِ سُكْنَاهُ. 20يَرْتَعِبُ مِنْ مَصِيرِهِ أَهْلُ الْغَرْبِ، وَيَسْتَوْلِي الْفَزَعُ عَلَى أَبْنَاءِ الشَّرْقِ. 21حَقّاً تِلْكَ هِيَ مَسَاكِنُ الأَشْرَارِ، وَهَذَا هُوَ مَقَامُ مَنْ لَا يَعْرِفُ اللهَ!»