Al doilea discurs al lui Elifaz
1Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2„Răspunde oare înțeleptul cu o cunoștință deșartă
și să‑și umple pântecul cu vântul de răsărit?
3Să se apere folosind cuvinte nefolositoare
sau o vorbire fără de folos?
4Tu dai la o parte chiar și teama de Dumnezeu
și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
5Căci nelegiuirea ta îți învață gura,
și ai ales limba celor vicleni.
6Gura ta te condamnă, nu eu,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7Crezi că tu te‑ai născut primul între oameni?
Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
8Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu?
Tu ești singurul care are înțelepciune?
9Ce cunoști tu, și noi să nu cunoaștem?
Ce înțelegi tu, iar noi să nu putem?
10Între noi sunt oameni cu părul cărunt,
oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
11Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu
sau cuvintele care ți‑au fost spuse cu blândețe?
12De ce îți îndepărtezi inima?
Și ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
13de îți întărâți duhul împotriva lui Dumnezeu
și lași să‑ți iasă din gură astfel de cuvinte?
14Ce este omul ca să poată fi curat
și cel născut din femeie ca să fie drept?
15Dacă Dumnezeu nu Se încrede nici în sfinții Săi
și nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
16cu atât mai puțin omul care este mârșav și corupt,
care bea nedreptatea ca pe apă!
17Îți voi explica; ascultă‑mă
și îți voi istorisi ceea ce am văzut,
18ceea ce au istorisit oamenii înțelepți,
care nu au ascuns nimic din ce le‑au spus părinții lor,
19pentru că doar lor le‑a fost dată țara
și niciun străin n‑a trecut printre ei.
20Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale,
iar cel înspăimântător, în numărul de ani păstrați pentru el.
21Zgomote îngrozitoare îi umplu urechile;
când toate par bine, tâlharii îl atacă.
22El nu crede că se va întoarce din întuneric;
este însemnat pentru sabie.22 Sau: este supravegheat de către sabie.
23Aleargă încoace și încolo după pâine, zicând: «Unde e?»23 Sau: Aleargă încoace și încolo – hrană pentru vulturi.
Știe că ziua întunericului este aproape.
24Necazul și neliniștea îl înspăimântă,
se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
25căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu
și s‑a mândrit înaintea Celui Atotputernic,
26și a alergat cu încăpățânare26 Lit.: cu gâtul. împotriva Lui,
cu grosimea marginilor scuturilor lui.
27Pentru că și‑a acoperit fața cu grăsime
și a adunat osânză pe coapse,
28va sălășlui în cetăți distruse,
în case nelocuite,
pregătite să ajungă un morman de pietre.
29Nu va mai fi bogat, nu‑i va mai rămâne averea,
și avuția lui nu va mai împânzi țara.
30Nu va scăpa de întuneric,
o flacără îi va usca mlădițele
și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
31Să nu se înșele încrezându‑se în deșertăciune,
căci deșertăciunea îi va fi răsplata.
32Va fi răsplătit înainte de vreme
și mlădițele lui nu vor înverzi.
33El va fi ca o viță ai cărei struguri necopți au fost scuturați,
și ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34Căci gloata celor lipsiți de evlavie va ajunge stearpă
și focul va mistui corturile mitei.
35Ei concep necazul și dau naștere la nelegiuire;
pântecul lor pregătește înșelătoria.“
15
エリファズのことば
1テマン人エリファズの返答。
2「あなたはりこう者のはずなのに、
愚にもつかないことばかり言い続けている。
あなたのことばには、まるで中身がない。
3そんなむなしいことばを並べ立てて何になるのか。
4-5あなたには、神を恐れ敬う気持ちがないのか。
あなたがそんなことを言うのも、あなたの罪のせいだ。
どんなうまいことを言っても、偽りは偽りだ。
6罪人呼ばわりされるのが不満らしいが、
それもこれも、みなあなたが悪いからだ。
7-8それとも、一番の知恵者だとでも思っているのか。
あなたは山々が造られる前に生まれ、
神の奥義を聞いたのか。
神の相談役に選ばれているとでもいうのか。
それとも、知恵をひとり占めにしているのか。
9私たちより物知りだというのか。
あなたに理解できて、
私たちに理解できないことがあろうか。
10中には、あなたの父親より
年輩の者だっているというのに。
11神の慰めなど
あなたには取るに足りないものなのか。
神の優しさは、あなたの気持ちを逆なでするのか。
12あなたは腹立ちのあまり理性を失い、
異様な目つきをしている。
その態度は、いったい何だ。
13しかも、神に言ってはならないことを
言い放っている。
14あなたの言うような純粋で完全な人間が、
この地上にいるだろうか。
15神は、御使いでさえ信頼しないではないか。
天でさえ、神と比べたらきよくはない。
16堕落して罪深く、海綿が水を吸うように罪をのみ込む
あなたのような人間は、なおさらだ。
17-19よく聞け。私は経験から言っている。
建国者である先祖からじかに聞いた聡明な人たちが
経験によって確かめた知恵を、私は譲り受けたのだ。
20罪深い者は一生の間、絶え間なく苦しむ。
21おぞましいことに囲まれ、
穏やかな日があっても、すぐさま過ぎ去る。
22殺されるのが怖くて、暗がりに出て行けない。
23-24物乞いに落ちぶれ、さまよい歩くが、
毎日びくびくしながら、苦しみ悩んで生活する。
王が敵を破るように、彼の敵は彼を滅ぼす。
25-26彼はブリキの盾をとって、
神に向かってこぶしを振り、全能者に挑み、
身のほど知らずにも攻撃をしかける。
27-28罪深い悪者は脂肪太りで金回りがよく、
攻め取った町の住民を殺して、そこに住んでいた。
29だが、金はいつまでもあるわけではない。
そんな財産は長持ちしない。
30暗闇が永久に彼を包み込む。
神の息が彼を滅ぼし、
炎が彼の持ち物全部を焼き尽くす。
31これ以上、むなしい富をあてにするな。
自分を欺いてはいけない。
金をあてにすれば、ほかに報いはないからだ。
32そんな者は生きているうちに、不幸に見舞われる。
頼りにしていたものはみな姿を消し、
33しなびたぶどうのように地面に落ちる。
こうして、彼がもくろんできたことは、
計画倒れに終わる。
34神を信じない者には実りがなく、
一つとして良いものが生み出されない。
神の火が、持ち物もろとも彼らを焼き滅ぼすからだ。
35彼らがはらむものは罪だけで、
彼らの心は悪を生み落とす。」
