Al doilea discurs al lui Elifaz
1Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2„Răspunde oare înțeleptul cu o cunoștință deșartă
și să‑și umple pântecul cu vântul de răsărit?
3Să se apere folosind cuvinte nefolositoare
sau o vorbire fără de folos?
4Tu dai la o parte chiar și teama de Dumnezeu
și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
5Căci nelegiuirea ta îți învață gura,
și ai ales limba celor vicleni.
6Gura ta te condamnă, nu eu,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7Crezi că tu te‑ai născut primul între oameni?
Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
8Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu?
Tu ești singurul care are înțelepciune?
9Ce cunoști tu, și noi să nu cunoaștem?
Ce înțelegi tu, iar noi să nu putem?
10Între noi sunt oameni cu părul cărunt,
oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
11Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu
sau cuvintele care ți‑au fost spuse cu blândețe?
12De ce îți îndepărtezi inima?
Și ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
13de îți întărâți duhul împotriva lui Dumnezeu
și lași să‑ți iasă din gură astfel de cuvinte?
14Ce este omul ca să poată fi curat
și cel născut din femeie ca să fie drept?
15Dacă Dumnezeu nu Se încrede nici în sfinții Săi
și nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
16cu atât mai puțin omul care este mârșav și corupt,
care bea nedreptatea ca pe apă!
17Îți voi explica; ascultă‑mă
și îți voi istorisi ceea ce am văzut,
18ceea ce au istorisit oamenii înțelepți,
care nu au ascuns nimic din ce le‑au spus părinții lor,
19pentru că doar lor le‑a fost dată țara
și niciun străin n‑a trecut printre ei.
20Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale,
iar cel înspăimântător, în numărul de ani păstrați pentru el.
21Zgomote îngrozitoare îi umplu urechile;
când toate par bine, tâlharii îl atacă.
22El nu crede că se va întoarce din întuneric;
este însemnat pentru sabie.22 Sau: este supravegheat de către sabie.
23Aleargă încoace și încolo după pâine, zicând: «Unde e?»23 Sau: Aleargă încoace și încolo – hrană pentru vulturi.
Știe că ziua întunericului este aproape.
24Necazul și neliniștea îl înspăimântă,
se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
25căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu
și s‑a mândrit înaintea Celui Atotputernic,
26și a alergat cu încăpățânare26 Lit.: cu gâtul. împotriva Lui,
cu grosimea marginilor scuturilor lui.
27Pentru că și‑a acoperit fața cu grăsime
și a adunat osânză pe coapse,
28va sălășlui în cetăți distruse,
în case nelocuite,
pregătite să ajungă un morman de pietre.
29Nu va mai fi bogat, nu‑i va mai rămâne averea,
și avuția lui nu va mai împânzi țara.
30Nu va scăpa de întuneric,
o flacără îi va usca mlădițele
și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
31Să nu se înșele încrezându‑se în deșertăciune,
căci deșertăciunea îi va fi răsplata.
32Va fi răsplătit înainte de vreme
și mlădițele lui nu vor înverzi.
33El va fi ca o viță ai cărei struguri necopți au fost scuturați,
și ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34Căci gloata celor lipsiți de evlavie va ajunge stearpă
și focul va mistui corturile mitei.
35Ei concep necazul și dau naștere la nelegiuire;
pântecul lor pregătește înșelătoria.“
Ang Tubag ni Elifaz
1Unya mitubag si Elifaz nga taga-Teman, 2“Job, ang maalamon nga tawo dili mosultig mga pulong nga walay pulos. 3Dili siya mangatarungan ginamit ang mga pulong nga walay hinungdan. 4Apan ang imong gipanulti motukmod sa uban sa dili na pagtahod ug pag-alagad sa Dios. 5Ang imong gipanulti bunga sa imong kadaotan. Ug gilimbongan mo ang uban pinaagi sa imong mga pulong. 6Dili na kinahanglan nga hukman ko pa ikaw. Ang imo mismong gipanulti ang nagasaksi batok kanimo. 7Naghunahuna ka ba nga ikaw ang unang natawo? Natawo ka na ba sa wala pa mamugna ang mga bungtod? 8Nadungog mo na ba ang mga plano sa Dios? Ikaw lang ba ang maalamon? 9Unsa may imong nahibaloan nga wala usab namo mahibaloi? Unsa bay imong nasabtan nga wala usab namo masabti? 10Nakakat-on kami gikan sa mga tigulang nga mas tigulang pa kaysa imong amahan! 11Gisultihan ka namo ug mga pulong nga makapadasig ug makapalipay kanimo nga gikan sa Dios. Kulang pa ba kini? 12Nganong nagpadala ka man sa imong pagbati? Unsay nakapabuta kanimo sa kamatuoran 13nga nasuko ka man pag-ayo sa Dios ug nagsulti nianang daotang mga pulong batok kaniya? 14Makahimo ba ang tawo sa pagkinabuhi nga hinlo ug matarong? 15Wala gani mosalig ang Dios sa iyang mga anghel! Kon kining langitnon nga mga tinuga15:15 kining langitnon nga mga tinuga: sa literal, ang langit. dili hinlo sa iyang panan-aw, 16ang tawo pa kaha nga daotan ug makasasala, ug uhaw sa paghimo ug daotan?
17“Job, paminawa ako. Sultihan ko ikaw ug pasabton sa akong naeksperyensyahan. 18Makasulti usab bahin niini ang maalamon nga mga tawo nga nakat-on gikan sa ilang katigulangan. 19Mga maalamon kaayo sila, kay sila lang ang nanag-iya sa ilang yuta, ug walay mga taga-laing lugar nga misakop kanila.
20“Ang tawong daotan mag-antos sa tibuok niyang kinabuhi. 21Kanunay siyang kulbaan. Bisan walay katalagman, kulbaan siya nga tingalig sulongon siya sa mga tulisan. 22Mahadlok siyang moadto sa ngitngit kay basig patyon siya. 23Magkabuang siya sa pagpangitag pagkaon bisan asa.15:23 Magkabuang… bisan asa: o, Gitagana siya nga pagkaon alang sa uwak. Nasayod siya nga hapit na siyang mamatay.15:23 hapit na siyang mamatay: sa literal, hapit na ang adlaw sa kangitngit. 24Labihan ang iyang kakulba, sama sa hari nga mosulong sa gira. 25Nagakahitabo kini kaniya, kay nagrebelde siya15:25 nagrebelde siya: sa literal, nagpangumo sa iyang kamot. ug misukol sa Dios nga Makagagahom. 26Daw sa nagbitbit siyag lig-on nga taming ug gusto gayod nga makigbatok sa Dios. 27Bisan adunahan ug tambok siya karon, 28magpuyo siya sa guba nga mga lungsod, sa mga balay nga walay nagpuyo ug kalumpagon na. 29Dili na magpadayon ang iyang pagka-adunahan. Ang iyang bahandi dili molungtad ug dugay, ug ang iyang kabtangan dili modaghan. 30Dili siya makaikyas sa kalaglagan.15:30 kalaglagan: sa literal, kangitngit. Mahisama siya sa kahoy kansang mga salingsing masunog. Mawala ang tanan niyang kabtangan sa usa lang ka paghuyop sa Dios. 31Dili niya angayng limbongan ang iyang kaugalingon pinaagi sa pagsalig sa mga butang nga walay pulos, kay wala gayod siyay makuha gikan niini. 32Sa dili pa moabot ang iyang panahon, madawat niya ang iyang silot ug dili na siya mouswag pa.15:32 dili na siya mouswag pa: sa literal, ang iyang mga sanga dili na tuboan ug mga dahon. 33Mahisama siya sa ubas nga nangataktak ang bunga nga hilaw pa, o sama sa kahoyng olibo nga nangalarag ang mga bulak. 34Kay ang mga tawong dili diosnon mamatay nga walay kaliwat. Ug mangasunog ang ilang mga balay nga gitukod gikan sa pagpanguwarta. 35Naghunahuna sila kanunay sa paghimo ug kasamok, paghimo ug daotan, ug pagpanglimbong.”
