1Sunt dezgustat de viața mea.
De aceea voi da frâu liber plângerii mele,
voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.
2Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna!
Fă‑mă să știu de ce te cerți cu mine!
3Îți place să asuprești,
să disprețuiești lucrarea mâinilor Tale,
în timp ce faci să strălucească sfaturile celor răi?
4Ai Tu ochi de carne?
Vezi Tu așa cum vede un om?
5Sunt zilele Tale ca zilele omului
sau anii Tăi ca anii lui,
6ca să‑mi cauți nelegiuirea
și să‑mi cercetezi păcatul,
7deși Tu știi că sunt nevinovat
și că nimeni nu poate scăpa din mâna Ta?
8Mâinile Tale m‑au modelat și m‑au făcut,
iar acum te întorci să mă distrugi?
9Adu‑Ți aminte, Te rog, că m‑ai făcut ca pe lut!
Vrei acum să mă faci din nou țărână?
10N‑ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele
și închegat ca brânza?
11M‑ai îmbrăcat cu piele și cu carne
și m‑ai împletit cu oase și cu tendoane.
12Mi‑ai dat viață și mi‑ai arătat îndurare12 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte].,
iar purtarea Ta de grijă mi‑a păzit duhul.
13Iată totuși ce ai ascuns în inima Ta
și ce știu că aveai de gând:
14ca, dacă păcătuiesc, să mă urmărești
și să nu‑mi ierți nelegiuirea.
15Dacă sunt rău, vai de mine!
Dacă sunt drept, nu‑mi pot înălța capul,
pentru că sunt plin de rușine și înecat în15 Sau: conștient de necazul meu. necaz.
16Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu
și iarăși Îți arăți marea Ta putere împotriva mea.
17Aduci mai mulți martori împotriva mea,
mânia Ta crește față de mine
și mă lovești cu o mulțime de necazuri.
18De ce m‑ai scos din pântec?
O, de‑aș fi murit înainte să mă vadă cineva!
19Aș fi ca și cum n‑aș fi fost,
purtat din pântec drept în mormânt.
20Oare nu‑mi sunt puține zilele?
Oprește‑te și lasă‑mă singur, să pot afla puțină mângâiere
21înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere,
în țara întunericului și a umbrei morții21 Sau: și a beznei (și în v. 22).,
22în țara nopții întunecate,
a umbrei morții și a dezordinii,
unde chiar și lumina este precum întunericul!»“
1“I loathe my very life;
therefore I will give free rein to my complaint
and speak out in the bitterness of my soul.
2I say to God: Do not declare me guilty,
but tell me what charges you have against me.
3Does it please you to oppress me,
to spurn the work of your hands,
while you smile on the plans of the wicked?
4Do you have eyes of flesh?
Do you see as a mortal sees?
5Are your days like those of a mortal
or your years like those of a strong man,
6that you must search out my faults
and probe after my sin—
7though you know that I am not guilty
and that no one can rescue me from your hand?
8“Your hands shaped me and made me.
Will you now turn and destroy me?
9Remember that you molded me like clay.
Will you now turn me to dust again?
10Did you not pour me out like milk
and curdle me like cheese,
11clothe me with skin and flesh
and knit me together with bones and sinews?
12You gave me life and showed me kindness,
and in your providence watched over my spirit.
13“But this is what you concealed in your heart,
and I know that this was in your mind:
14If I sinned, you would be watching me
and would not let my offense go unpunished.
15If I am guilty—woe to me!
Even if I am innocent, I cannot lift my head,
for I am full of shame
and drowned in10:15 Or and aware of my affliction.
16If I hold my head high, you stalk me like a lion
and again display your awesome power against me.
17You bring new witnesses against me
and increase your anger toward me;
your forces come against me wave upon wave.
18“Why then did you bring me out of the womb?
I wish I had died before any eye saw me.
19If only I had never come into being,
or had been carried straight from the womb to the grave!
20Are not my few days almost over?
Turn away from me so I can have a moment’s joy
21before I go to the place of no return,
to the land of gloom and utter darkness,
22to the land of deepest night,
of utter darkness and disorder,
where even the light is like darkness.”
